ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5278/2022

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 27 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a formulat contestație împotriva Rezoluției de clasare a dosarului nr. x/2017(1381/2019) înregistrat la Inspecția Judiciară, dosar x/24.09.2020 și a Rezoluțiilor de clasare nr. 1686/21.12.2020 și din 08.01.2021 de către Inspectorul-șef judecător dr. B., precum și împotriva Rezoluției de clasare nr. 1880/IJ/893/DIJ 02.07.2018, pronunțată de inspectorul judiciar C., în temeiul art. 4 lit. b) și art. 45 lit. b) din Legea nr. 317/2004.

Prin sentința nr. 1037 din 30 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară, Inspectorul - Șef al Inspecției Judiciare - dr. B., C. și D..

Împotriva sentinței nr. 1037 din 30 iunie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate conform argumentelor expuse în cererea de recurs.

În dezvoltarea recursului a susținut, în esență, că i se încalcă permanent dreptul întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 20/2014 pentru revendicare imobiliară, acest lucru pornind de la Rezoluția nr. 1880/IJ/893/DIJ/02.07.2018 a inspectorului C., contestată în cadrul acțiunii înregistrate pe rolul Curții de Apel București.

În acest context, a solicitat judecătorilor Curții de Apel București ca de această dată să fie de acord cu el în privința inspectorului judiciar C., în sensul că aceasta a greșit, supunându-l la o persecuție și un calvar judecătoresc încă din anul 2018, astfel încât dorește să i se soluționeze în mod corect litigiul, și nu să fie în permanență oprit și să-i fie respinsă o acțiune de recuperare în justiție, în baza Legii nr. 10/2001, a părții de imobil neretrocedat de către Primăria Municipiului București, motiv pentru care a contestat sentința de fond pronunțată de Curtea de Apel București.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare la recursul exercitat de reclamant, prin intermediul căreia a solicitat, în principal, admiterea excepției nulității recursului și, în subsidiar, respingerea căii de atac exercitate de reclamant, ca nefondată.

La termenul din 10 noiembrie 2022, la care au avut loc dezbaterile, constatând că recurentul-reclamant nu a timbrat cererea de recurs cu suma de 100 RON taxă judiciară de timbru, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului pentru netimbrare și a rămas în pronunțare, cu prioritate asupra acestei excepții, iar, în subsidiar, asupra excepției excepția nulității recursului pentru nemotivare în termenul legal, precum și pentru neindicarea unor critici de nelegalitate la adresa sentinței de fond, invocate de intimata-pârâtă prin întâmpinare, precum și asupra fondului recursului.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru netimbrare, excepție invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și o va admite, anulând recursul pe acest temei, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit dispozițiilor legale menționate supra, "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc."

În cauză sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, conform cărora: "Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ..", precum și dispozițiile art. 24 alin. (2) teza a II-a din aceeași ordonanță de urgență, conform cărora recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 de RON dacă se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material pentru cererile neevaluabile în bani, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În speță, deși recurentul-reclamant a criticat pentru nelegalitate hotărârea atacată, nu a indicat în concret care sunt motivele de casare incidente, astfel cum sunt acestea în mod expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Ca urmare, este de observat că din dezvoltarea susținerilor părții recurente reiese că aceasta a înțeles să critice sentința de fond pentru greșita soluție pronunțată în baza dispozițiilor Legii nr. 112/1995, apreciindu-se astfel că hotărârea este atacată, cel puțin din perspectiva unui motiv de casare pentru analizarea căruia recurentul-reclamant datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON.

Potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013: "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege", iar alin. (2) prevede:

"Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței". De asemenea, art. 32 din același act normativ prevede că "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același act normativ care dispun în mod expres că:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii".

În plus, art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că: la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Din analiza textelor de lege enunțate rezultă fără putință de tăgadă obligația părții de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat.

Prin adresa comunicată recurentului-reclamant la data de 10.02.2022, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare aflat la dosar, precum și prin citația comunicată la data de 03.05.2022, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar (coroborat cu mențiunile rezultate din citativul atașat la fila x), s-a adus la cunoștința părții recurente obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, aferentă recursului declarat împotriva sentinței nr. 1037 din 30 iunie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Or, prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, iar aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice și se plătesc anticipat.

Recurentul-reclamant nu a îndeplinit această obligație până la termenul de judecată fixat în vederea soluționării cauzei, așa încât, constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat sau până la închiderea dezbaterilor, partea neconformându-se obligației de timbrare comunicate de instanța de recurs, că nu este incidentă situația unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de plată a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 197 din C. proc. civ. și celor cuprinse la art. 486 alin. (3) din același act normativ, aplicând sancțiunea neîndeplinirii acestei obligații, respectiv anularea recursului ca netimbrat.

Totodată, având în vedere soluția ce se va pronunța asupra excepției nulității recursului pentru netimbrare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celelalte excepții invocate de intimata-pârâtă prin întâmpinare, întrucât soluționarea acestora este de prisos, fără să aibă o finalitate practică.

Pentru considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și alin. (2) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 24 alin. (1) și alin. (2) și art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte va anula ca netimbrat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 1037 din 30 iunie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 1037 din 30 iunie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 noiembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.