ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5145/2022

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. x/2021, reclamanta A. a formulat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României acțiune în anularea parțială a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor legii nr. 277/2010, aprobate prin H.G. nr. 38/2011.

Prin sentința civilă nr. 219 din 13 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și intervenientul Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

A fost admisă cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În motivarea recursului, a arătat că sentința este vădit nelegală, întrucât nu este reglementat în conținutul Legii nr. 277/2010 că deținerea unui bun dintre cele prevăzute de art. 8 alin. (2) și (3) din Legea nr. 416/2001 ar atrage pierderea dreptului la alocația pentru susținerea familiei.

Reglementarea pierderii dreptului la alocație nu s-a făcut prin lege, ci printr-un act de putere inferioară legii, în speță prin Normele metolodogice de aplicare, aprobate prin H.G. nr. 38/2011. Dispozițiile art. 8 alin. (2) și (3) din Legea nr. 416/2001 nu sunt aplicabile în cazul indemnizației pentru sprijinirea familiei, pentru că acestea nu reglementează venituri, iar art. 13 al Legii nr. 277/2010 trimite la art. 8 al Legii nr. 416/2001 doar în ceea ce privește veniturile.

Cum legiuitorul nu a inserat expres o normă potrivit căreia art. 8 alin. (2) și (3) din Legea nr. 416/2001 sunt aplicabile și alocației pentru susținerea familiei, atunci nici Guvernul, prin Normele de aplicare, nu poate complini această normă de excepție, întrucât s-ar adăuga la lege, pe de o parte, iar pe de altă parte excepțiile trebuie să fie exprese.

A mai invocat recurenta faptul că instanța de fond nu a răspuns niciunui motiv dintre cele invocate prin cererea de chemare în judecată.

Intimatul-intervenient Ministerul Muncii și Solidarității Sociale a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Totodată, a invocat excepția nulității recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de intimatul-intervenient, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurentă pot fi circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea parțială a dispozițiilor art. 7 alin. (1)

1

din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 277/2010, aprobate prin H.G. nr. 38/2011.

Soluționând cauza, curtea de apel a respins acțiunea ca neîntemeiată, soluție criticată de recurenta-reclamantă prin prisma motivelor de casare subsumate dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6) din C. proc. civ., "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", Înalta Curte constată că este nefondat.

Examinând considerentele sentinței, raportat și la dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea va cuprinde "motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților", Înalta Curte constată că hotărârea recurată este motivată.

Instanța a reținut situația de fapt și a expus concret argumentele de fapt și de drept pentru care a apreciat netemeinicia cererii de chemare în judecată, hotărârea nu cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Obligația de motivare nu impune o anumită întindere a motivării sau un răspuns la fiecare susținere a părților, ci expunerea raționamentului juridic care a determinat aprecierea și convingerea judecătorului pentru soluția pronunțată. Judecătorul nu este obligat să răspundă în mod expres fiecărui argument și fiecărei susțineri invocate de părți, acestea putând fi grupate și analizate raportat la motivul de nelegalitate a actului administrativ căruia i se circumscriu.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1

1

) al Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 277/2010, aprobate prin H.G. nr. 38/2011: "(1

1

) In cazul în care familia definită conform prevederilor art. 2 din lege are în proprietate, închiriere, comodat sau în altă formă de deținere cel puțin unul dintre bunurile cuprinse în lista bunurilor ce conduc la excluderea acordării ajutorului social, prevăzută la art. 8 alin. (2) și (3) din Legea nr. 416/2001, cu modificările și completările ulterioare, aceasta nu beneficiază de alocație."

Potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 277/2010: "(1) La stabilirea veniturilor pe baza cărora se acordă alocația se iau în considerare toate veniturile pe care membrii familiei le realizează sau, după caz, le-au realizat în ultima lună înainte de solicitarea dreptului, așa cum acestea sunt prevăzute de art. 8 din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările și completările ulterioare."

Potrivit dispozițiior art. 8 din Legea nr. 416/2001:

(1)**) La stabilirea venitului net lunar al familiei sau, după caz, al persoanei singure se iau în considerare toate veniturile pe care membrii acesteia le-au realizat în luna anterioară depunerii cererii, inclusiv cele care provin din drepturi de asigurări sociale de stat, asigurări de șomaj, indemnizații, alocații și ajutoare cu caracter permanent, indiferent de bugetul din care se suportă, obligații legale de întreținere și alte creanțe legale, cu excepția alocației pentru susținerea familiei prevăzute de Legea nr. 277/2010 privind alocația pentru susținerea familiei, cu modificările și completările ulterioare, a bugetului personal complementar prevăzut de Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a ajutoarelor de stat acordate în baza Ordonanței Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 74/2010, cu completările ulterioare, a burselor de studiu și a burselor sociale, precum și a sprijinului financiar prevăzut de Hotărârea Guvernului nr. 1.488/2004 privind aprobarea criteriilor și a cuantumului sprijinului financiar ce se acordă elevilor în cadrul Programului național de protecție socială "Bani de liceu", cu modificările și completările ulterioare.

(2) În cazul în care familia sau persoana singură are în proprietate, închiriere, comodat ori altă formă de deținere cel puțin unul dintre bunurile cuprinse în lista bunurilor ce conduc la excluderea acordării ajutorului social, aceasta nu beneficiază de ajutor social.

(3) Lista prevăzută la alin. (2) se stabilește prin normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi și se poate actualiza anual, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

(4) În cazul familiei sau al persoanei singure care locuiește și gospodărește împreună cu alte familii ori persoane singure și contribuie împreună la achiziționarea sau realizarea unor bunuri și a unor venituri din valorificarea acestora ori la consumul acestora, la stabilirea cuantumului ajutorului social se iau în considerare atât veniturile nete lunare proprii, cât și partea ce îi revine de drept din veniturile lunare nete, realizate în comun de persoanele din gospodărie.

Având în vedere dispozițiile legale redate anterior, Înalta Curte reține că însăși Legea nr. 277/2010, nu doar normele metodologice de aplicare, face trimitere prin art. 13 alin. (1) la dispozițiile art. 8 din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, acest articol reglementând atât veniturile care se iau în calcul, cât și cele care sunt exceptate, cât și o listă de bunuri cere conduc la excluderea acordării dreptului.

În aceste condiții, sunt neîntemeiate susținerile recurentei în sensul că reglementarea pierderii dreptului la alocație nu s-a făcut prin lege, ci printr-un act de putere inferioară legii, în speță prin Normele metolodogice de aplicare, aprobate prin H.G. nr. 38/2011.

Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat nici motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și că instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 219 din 13 decembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 219 din 13 decembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 3 noiembrie 2022.