ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3569/2022

Ședința publică din data de 16 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată la data de 28.09.2020 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat instanței obligarea pârâtului, prin Ministerul Finanțelor, la respectarea Legii nr. 127/2019, privind valoarea punctajului de pensie de la 1 septembrie 2020, respectiv 1.775 RON, cu suportarea cheltuielilor de judecată efectuate.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 194 din 9 decembrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Totodată, a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul Ministerul Muncii și Protecției Sociale în sprijinul pârâtului Guvernul României.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 194 din 9 decembrie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., respectiv pentru motive străine de natura cauzei și aplicarea greșită a normelor de drept material.

În fapt, a arătat că a chemat intimatul în judecată pentru respectarea prevederilor Legii pensiei nr. 127/2019 - art. 86, alin. (2) lit. b), care este o lege organică, în vigoare. A susținut că cererea de chemare în judecată se referă la asigurări sociale și nu la o acțiune de contencios administrativ în baza Legii nr. 554/2004, întrucât pensiile sunt drepturi de asigurări sociale cuvenite în baza contribuțiilor de asigurări plătite și constituie un bun patrimonial în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului. Cu toate aceasta, hotărârea recurată se referă la o acțiune în contencios administrativ acceptând excepția inadmisibilității cererii formulate, invocată de intimat, fară să motiveze problema de bază ridicată în înscrisurile depuse la dosar. Recurenta a mai precizat faptul că niciodată nu a făcut referire la Legea nr. 554/2004 în dovezile prezentate instanței.

În concret, s-a susținut încadrarea greșită a cererii de chemare în judecată de către instanța de fond care, în opinia recurentei-reclamante, este de asigurări sociale (acordarea pensiei conform prevederilor Legii nr. 127/2019) și nu de contencios administrativ în baza Legii nr. 554/2004.

A considerat că hotărârea este nelegală întrucât evită realizarea drepturilor cerute, încalcă principiul disponibilității recunoscut în favoarea părții reclamante și omite prevederile art. 129 C. proc. civ., respectiv faptul că judecătorii sunt datori să hotărască asupra celor ce formează obiectul princinii supuse judecății.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-intervenient Ministerul Muncii și Protecției Sociale a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea motivelor de nelegalitate în motivele de casare prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., iar pe fondul recursului a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 16 iunie 2022, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

2.1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepția nulității recursului, invocată de intimatul-intervenient Ministerul Muncii și Protecției Sociale, constatând că recurenta-reclamantă a formulat critici de nelegalitate care se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., fiind dezvoltate argumentele pentru care s-a apreciat că hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei, precum și argumentele privind aplicarea greșită a normelor de drept material, referindu-se în concret la încadrarea greșită a cererii de chemare în judecată de către instanța de fond ca fiind una de contencios administrativ și la încălcarea principiului disponibilității.

2.2. Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta A. este nefondat, pentru considerentele prezentate în continuare.

Prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat instanței de contencios administrativ obligarea pârâtului Guvernul României, prin Ministerul Finanțelor, la respectarea Legii nr. 127/2019, art. 86 alin. (2) lit. b) privind valoarea punctajului de pensie de la 1 septembrie 2020, respectiv 1.775 RON.

Prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu Guvernul României, motivat de faptul că aceasta excede limitelor stabilite în Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, referitoare la obiectul cererii de chemare în judecată și la soluțiile pe care le poate pronunța instanța de contencios administrativ.

Prin recursul declarat s-au invocat motivele de nelegalitate prevăzute de dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., respectiv motive străine de natura cauzei și aplicarea greșită a normelor de drept material, cu referire concretă la încadrarea greșită a cererii de chemare în judecată de către instanța de fond ca fiind de contencios administrativ și la încălcarea principiului disponibilității prevăzut de C. proc. civ.

Înalta Curte, în ceea ce privește evoluția legislativă, reține că Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, publicată în M. Of. nr. 563/09.07.2019, conform art. 182 alin. (1), intră în vigoare la data de 1 septembrie 2021, cu excepția art. 86 alin. (2) lit. b), care intră în vigoare la data de 1 septembrie 2020.

Potrivit art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019, forma inițială:

"(2) Valorile punctului de pensie sunt următoarele: b) la data de 1 septembrie 2020 - 1.775 RON".

Ulterior, la data de 14.08.2020, a fost adoptată O.U.G. nr. 135/2020 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2020, modificarea unor acte normative și stabilirea unor măsuri bugetare prin care a fost modificat art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019 în sensul diminuării valorii punctului de pensie de la valoarea de 1.775 RON la valoare de 1.442 RON.

Deși recurenta-reclamantă susține că nu este vorba de o acțiune în contencios administrativ, din motivarea sumară a cererii de chemare în judecată, reiese că este nemulțumită de faptul că Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii a fost modificată prin O.U.G. nr. 135/2020, pârâtul Guvernul României stabilind o valoare mai mică a punctului de pensie.

Prin urmare, nu poate fi primită critica recurentei referitoare la încălcarea principiului disponibilității, deoarece instanța de judecată nu este ținută de temeiul de drept invocat de partea reclamantă, câtă vreme singurul mod în care putea fi pusă în discuție valabilitatea unei ordonanțe de urgență este reglementat de dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora:

"Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță."

În aceste condiții, în mod corect prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată, soluționând acțiunea prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată și la soluțiile pe care le poate pronunța instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 1, art. 8 și art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, neputând fi primite susținerile recurentei în sensul că acțiunea formulată este de asigurări sociale și privește acordarea pensiei conform prevederilor Legii nr. 127/2019.

Față de toate împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că nu se impune casarea sentinței recurate, în raport de criticile de nelegalitate formulate de recurenta-reclamantă.

2.3. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din același act normativ, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-intervenient.

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 194/2020 din 9 decembrie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 iunie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.