ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4358/2022

Ședința publică din data de 4 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 14.10.2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a -IX - a contencios administrativ și fiscal reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României a solicitat aplicarea Legii nr. 127, art. 67 referitor la majorarea punctului de pensie, aceasta fiind aprobată de președintele României, în sensul că a solicitat acordarea punctului de pensie cu valoarea de 1775 RON începând cu data de 01.09.2020 și recalcularea și plătirea drepturilor bănești ce i se cuvin de la data de 01.09.2020 până la zi.

Prin sentința civilă nr. 465/2021 din data de 2 aprilie 2021, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția nulității ca neîntemeiată, a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca inadmisibilă.

A admis cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

Împotriva sentinței nr. 465/2021 din data de 2 aprilie 2021a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A..

În motivarea cererii de recurs, reclamantul a susținut că formulează recurs deoarece Legea nr. 127 din 2019 referitoare la mărirea punctului de pensie de la 1245 RON la 1775 RON nu este respectată.

În drept, recurentul-reclamant nu a indicat niciun motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. în susținerea cererii sale.

Intimatul-intervenient Ministerul Muncii și Protecției Sociale a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat să respingă recursul ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs invocată de intimatul-intervenient Ministerul Muncii și Protecției Sociale, urmează a o admite pentru considerentele următoare:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În speță, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de prima instanță, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii.

În critica sentinței recurate, recurentul-reclamant exprimă o serie de opinii care nu au nicio legătură cu critica sentinței recurate, astfel că instanța de control judiciar nu-și poate exercita controlul în lipsa identificării unor critici argumentate față de sentința recurată.

Fără să combată în vreun fel raționamentul instanței de fond și să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul-reclamant A. s-a limitat, în cuprinsul cererii de recurs la prezentarea opinei sale conform căreia sentința recurată nu respectă Legea nr. 127/2019 prin care s-a stabilit mărirea punctului de pensie.

Această conduită procesuală urmărește o rejudecare a cauzei din partea instanței de recurs fără un temei legal și în condițiile în care instanța de fond și-a exprimat raționamentul juridic față de situația dedusă judecății prin raportare la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate pentru promovarea unei astfel de cereri de chemare în judecată

În cauză, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că cererea de recurs reprezintă în concret intenția recurentului de a se rejudeca cauza într-o cale extraordinară de atac, deoarece soluția instanței de fond o nemulțumește, însă fără a invoca efectiv critici care să se circumscrie motivelor de casare și care să poată determina instanța de recurs să efectueze controlul pe care legea i-l conferă față de sentința recurată.

În consecință, reținând că nu este posibilă o încadrare a conținutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac pentru nemotivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 465/2021 din data de 2 aprilie 2021 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2022.