ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 621/2024

Ședința publică din data de 6 februarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Galați, secția I civilă (cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale), la data de 29.11.2021 sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat obligarea acestuia să respecte art. 86 alin. (2) lit. c) din Legea 127/2019 privind majorarea punctului de pensie și să emită un nou act normativ în acest sens.

Prin sentința civilă nr. 882/14.06.2022, Tribunalul Galați, secția I civilă a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistratăla data de 30.06.2022 pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal sub același număr unic de dosar, respectiv nr. x/2021

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 142/F din data de 18 octombrie 2022, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, având ca obiect, pretentii, ca nefondată.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei sentințe reclamanta A. a declarat recurs și, fără a încadra criticile sale în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aceasta a solicitat admiterea căii de atac și obligarea pârâtului la respectarea prevederilor art. 86 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 127/2019 privind majorarea punctului de pensie la 1875 RON, prin emiterea unui nou act normativ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, după o prezentare succintă a metodologiei de adoptare a legilor, recurenta-reclamantă susține că în ciuda asigurărilor repetate că "pensiile vor fi majorate conform legii", Guvernul a emis O.U.G. nr. 135/2020 (privind rectificarea bugetului) care a modificat cuantumul punctului de pensie.

Legea pensiilor este o lege organică și nu poate fi modificată prin O.U.G., ci doar tot printr-o lege emisă de Parlament.

Lipsa banilor nu poate fi susținută având în vedere că în bugetele pe anii 2020, 2021 au fost alocate sume aferente măririi pensiilor cu 01.09.2020, dar la rectificarea bugetară din 2020 s-au luat sume de la Ministerul Muncii și s-au dat la alte ministere din fondul de rezervă la dispoziția Primului Ministru.

Susține recurenta că nu pot fi reținute susținerile pârâtului și respinsă acțiunea, ca nefondată, din moment ce bani sunt, dar sunt cheltuiți în alte scopuri.

Față de motivele invocate, solicită admiterea recursului, obligarea pârâtului la respectarea prevederilor art. 86 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 127/2019 privind majorarea punctului de pensie la 1875 RON prin emiterea unui nou act normativ.

Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât Guvernul României nu a formulat întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin Rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 13.01.2023, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 06.02.2024, în ședință publică, cu citarea părților, când, Înalta Curte, luând act de solicitarea recurentei-reclamnte, de judecare a cauzei în lipsă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând dosarul în pronunțare pe fondul recursului.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat și de normele legale aplicabile litigiului dedus prezentei judecăți, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este nefondat, motiv pentru care urmează a-l respinge, ca atare, pentru considerentele expuse în continuare:

Recurenta-reclamantă A. a învestit instanța de judecată cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtului Guvernul României să respecte art. 86 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 127/2019 privind majorarea punctului de pensie și să emită un nou act normativ în acest sens.

Prima instanță a respins cererea dedusă judecății reținând, în esență că, art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019 a fost modificat prin O.U.G. nr. 135/2020 (începând cu 18.08.2020), având următorul cuprins:

"la data de 01.09.2020 - 1442 RON", iar această măsură legislativă a fost luată în contextul economic existent în perioada anterioară anului 2020.

Înalta Curte apreciază că soluția primei instanțe este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, raportat la actele ce compun dosarul.

Trecând astfel la analizarea criticilor formulate de recurenta - reclamantă A., reține Înalta Curte că, astfel cum rezultă din preambulul O.U.G. nr 135/2020, prin promovarea acesteia s-a avut în vedere gestionarea eficientă a finanțelor publice pentru a servi interesul public pe termen lung și respectarea principiului echității stipulat de Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010, republicată, potrivit căreia "Guvernul va derula politica fiscal-bugetară luând în calcul impactul financiar potențial asupra generațiilor viitoare, precum și impactul asupra dezvoltării economice pe termen mediu și lung". Reținând că majorarea cu 40% a punctului de pensie de la 1 septembrie 2020 ar fi determinat o deteriorare semnificativă a poziției finanțelor publice mai ales pe termen mediu, luând în considerare și perspectivele unei scăderi a numărului de angajați declanșată de impactul COVID-19 asupra economiei, Guvernul a decis cu ocazia rectificării bugetare, o majorare de 14% a punctului de pensie."

În cauză sunt relevante dispozițiile art. 108 din Constituția României conform cărora "Guvernul adoptă hotărâri pentru organizarea executării legilor și ordonanțe care se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta", dar și dispozițiile art. 115 alin. (4) ce se referă la delegarea legislativă în virtutea cărora "Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora".

În acest context, în mod corect a reținut prima instanță că măsurile adoptate prin O.U.G. nr. 135/2020 nu reprezintă decât o exercitare a prerogativei Guvernului României de a adopta acte normative și în materia drepturilor de asigurări sociale, motivat de faptul că această măsură legislativă a Guvernului a fost precedată de o analiză a execuției bugetare derulată pe parcursul primelor șase luni ale anului 2020 și de evoluția principalilor indicatori bugetari pe primele luni ale anului 2020, așa cum rezultă din preambulul O.U.G. nr. 135/2020.

Având în vedere că execuția bugetului general consolidat în primele șase luni ale anului 2020 a înregistrat un deficit de 45,17 miliarde de RON, respectiv 4.17% din PIB, legiuitorul delegat, încadrându-se în limitele marjei de apreciere, a justificat măsura la care s-a oprit și a stabilit o nouă valoare a punctului de pensie începând cu data de 01.09.2020 în cuantum de 1442 RON, modificând pct. b) al art. 86 alin. (2) din Legea nr. 127/2019 (care prevedea punctul de pensie la 01.09.2020 de 1775 RON).

În raport de aceste considerente, ținând cont și de faptul că modificarea art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii s-a realizat înainte de intrarea in vigoare a acestuia, astfel încât intervenția Guvernului, ca legiuitor delegat, nu a afectat drepturi câștigate, întrucât cuantumul pensiei astfel majorat nu era în plată la data modificării Legii nr. 127/2019 prin ordonanță de urgență, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamantei, ca fiind neîntemeiată, adoptarea O.U.G. nr. 135/2020 de către intimatul - pârât fiind în limitele marjei de apreciere, cu respectarea justului echilibru între interesul public și cel al particularilor, astfel cum a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa.

În acord cu instanța de fond și instanța de control judiciar are în vedere jurisprudența constată a CEDO ce a subliniat că art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenție nu garantează un drept de pensie într-un cuantum specific, fiind atributul statului membru de a stabili și de a menține sau nu un anumit cuantum al pensiei și că reducerea cuantumului pensiei plătite din bugetul de stat nu constituie o încălcare a dispozițiilor art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenție (cu excepția ipotezei în care această măsură ar fi disproporțională și nu ar fi justitificată, ipoteză neaplicabilă în cauza de față).

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susținerile și criticile formulate de reclamantă împotriva hotărârii primei instanțe sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, instanța de fond pronunțând o hotărâre legală, ce nu se impune a fi reformată.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamanta A., ca nefondat, cu consecința menținerii, ca legale, a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 142/F din data de 18 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 februarie 2024.