ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1804/2024

Ședința publică din data de 28 martie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la data de 02.12.2021 sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat obligarea acestuia să respecte art. 86 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 127/2019 privind majorarea punctului de pensie și să emită un nou act normativ în acest sens.

Prin sentința civilă nr. 860/24.06.2022, Tribunalul Galați a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal cauza a fost înregistrată sub nr. x/2021.

Prin decizia nr. 121/2022 din 13 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția inadmisibilității promovării acțiunii, ca nefondată.

A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, ca nefondată.

A fost respinsă ca nefondată acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României având ca obiect recalculare pensie.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta A., solicitând admiterea acestuia.

În motivarea recursului, a arătat că obiectul acțiunii constă în obligarea pârâtului să respecte prevederile art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019, fiind o obligație de a face, iar nu o acțiune în pretenții, cum în mod greșit a fost înregistrată cererea.

A menționat recurenta că instanța de fond reține faptul că se solicită în realitate acordarea punctului de pensie așa cum era stabilit conform legii și nu are ca obiect acordarea de despăgubiri, dar respinge cererea ca inadmisibilă.

În cazul în care cererea este respinsă ca inadmisibilă în contencios administrativ, completul dispune trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secției specializate. Având în vedere obiectul cererii introductive, competența materială procesuală a secției de contencios administrativ nu apare ca fiind vădită.

A arătat recurenta că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligația de a face, obiect admisibil în raport de cerere, astfel încât excepția inadmisibilității acțiunii este nefondată.

A susținut recurenta că menține aspectele invocate prin cerere, arătând că nu se pot modifica legi organice pe motiv că nu sunt bani la buget, iar în jurisprudența CEDO speranța legitimă este considerată "bun" în sensul Convenției și beneficiază de protecția dreptului de proprietate.

A mai arătat recurenta că Guvernul a emis O.U.G. nr. 135/2020 prin care a modificat cuantumul, stabilind valoarea punctului de pensie la 1442 RON.

A apreciat că instanța de fond a invocat articole de legi care nu au legătură cu cauza, de exemplu art. 115 din Constituția României, iar legea pensiilor este o lege organică și nu poate fi modificată prin O.U.G., ci tot printr-o lege emisă de Parlament.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului.

Intimatul-pârât nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat obligarea Guvernului României să respecte art. 86 alin. (2) lit. c) din Legea 127/2019 privind majorarea punctului de pensie și să emită un nou act normativ în acest sens.

Soluționând cauza, instanța de fond a respins excepțiile inadmisibilității promovării acțiunii și lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, precum și cererea de chemare în judecată, ca nefondate.

Deși nu s-a invocat în mod expres vreunul dintre motivele de nelegalitate reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă își exprimă, de fapt, dezacordul cu privire la soluția instanței de fond, fiind nemulțumită de modul în care aceasta a interpretat și aplicat dispozițiile legale incidente în cauză, astfel încât susținerile formulate se subsumează motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și vor fi analizate din această perspectivă.

În ceea ce privește criticile recurentei referitoare la respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă și la obligația instanței de a trimite dosarul completului specializat competent sau secției specializate competente, Înalta Curte reține că sunt neîntemeiate, întrucât, astfel cum s-a arătat anterior, soluția instanței de fond este de respingere a cererii ca nefondată, excepțiile invocate de partea pârâtă fiind respinse.

Referitor la criticile recurentei privind abilitarea Guvernului de a emite O.U.G. nr. 135/2020, Înalta Curte reține că nu sunt fondate, întrucât Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 135/2020 în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția României, justificând necesitatea adoptării vis-a-vis de rectificarea bugetului de stat aferent anului 2020, luând în considerare că neadoptarea în regim de urgență a măsurilor bugetare propuse ar genera un impact suplimentar asupra deficitului bugetului general consolidat, afectând în mod semnificativ sustenabilitatea finanțelor publice, în considerarea faptului că toate aceste elemente vizează interesul public general și constituie situații de urgență și extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată.

Astfel, având în vedere contextul economic existent în perioada anterioară anului 2020, precum și în anul 2020, legiuitorul delegat, încadrându-se în limitele marjei de apreciere, justificând măsura la care s-a oprit, a stabilit noua valoare a punctului de pensie la 01.09.2020 de 1442 RON, modificând pct. b al art. 86 alin. (2) din Legea 127/2019 (care prevedea punctul de pensie la 01.09.2020 de 1775 RON).

În ceea ce privește susținerile recurentei referitoare la protecția dreptului de proprietate, instanța de control judiciar reține că, în jurisprudența CEDO s-a subliniat că art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenție nu garantează un drept de pensie într-un cuantum specific, fiind atributul statului membru de a stabili și de a menține sau nu un anumit cuantum al pensiei. Totodată, CEDO a mai statuat că reducerea cuantumului pensiei plătite din bugetul de stat nu constituie o încălcare a dispozițiilor art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenție (cu excepția ipotezei în care această măsură ar fi disproporțională și nu ar fi justitificată, ipoteză neaplicabilă în cauza de față), astfel cum a remarcat instanța de fond.

Având în vedere că nu s-au conturat elemente de nelegalitate a sentinței de fond nici din această ultimă perspectivă reliefată, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor legale incidente, argumentele expuse în calea de atac a recursului nefiind apte să determine casarea acesteia, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul exercitat în cauză, cu consecința menținerii sentinței de fond sub aspectele criticate.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 121/2022 din 13 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 121/2022 din 13 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 28 martie 2024.