ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1532/2023

Ședința publică din data de 17 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligat pârâtul la respectarea legii privind majorarea punctului de pensie, cum prevede art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019, așa cum a fost votată de Parlamentul României și promulgată de Președintele României.

Prin sentința civilă nr. 4245 din 09.06.2021, Tribunalul București a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați.

Pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, cauza a fost înregistrată la data de 14.07.2021 sub nr. x/2021.

Prin sentința nr. 260/2021 pronunțată la data de 26 noiembrie 2021, Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice și, în consecință, a anulat acțiunea în contencios administrativ și fiscal având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate de reprezentant.

Împotriva hotărârii judecătorești anterior menționată a formulat recurs reclamantul A. solicitând instanței de recurs admiterea recursului și obligarea pârâtului la respectarea prevederilor art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019 privind majorarea punctului de pensie la 1775 RON prin emiterea unui act administrativ.

Ministerul Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului formulat de reclamantul A., excepție invocată prin întâmpinare de intimatul Ministerul Finanțelor.

Prealabil, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 499 din C. proc. civ., "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

În litigiile de contencios administrativ sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004, ce se completează cu cele ale C. civ. și ale C. proc. civ., cum prevede expres art. 28 din acest act normativ, astfel că în materia recursului trebuie respectate și prevederile ce reglementează această cale de atac, statuate de art. 483 și următoarele din C. proc. civ., cu derogările din legea contenciosului administrativ, ce se referă la termen, suspendarea executării sentinței și judecata de urgență.

Art. 486 C. proc. civ. reglementează conținutul cererii de recurs, la alin. (1) lit. e) regăsindu-se motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau după caz, mențiunea că vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al acestei norme legale stabilește că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) – e) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În același sens sunt și prevederile art. 489 din același cod, ce statuează că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3), care se referă la motivele de casare de ordine publică.

Recurentul, în dezvoltarea căii de atac promovată împotriva sentinței civile nr. 260/2021 din 26 noiembrie 2021, a reiterat argumentele din cuprinsul cererii de chemare în judecată, situație în raport de care reiese că nu a adus critici concrete soluției instanței de fond, raportat la admiterea excepției lipsei calității de reprezentant al Ministerului Finanțelor și respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate de reprezentant.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 488 C. proc. civ.

Nemulțumirea recurentului cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată nu reprezintă o critică de nelegalitate a acesteia, dispozițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. statuând că recursul este nul în cazul în care criticile invocate în cadrul cererii de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței de fond în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În condițiile în care în actuala reglementare recursul este o cale extraordinară de atac, instanței de control judiciar revenindu-i obligația de a efectua doar controlul de legalitate, care se realizează în raport de limitele învestirii sale, iar recurentului îi incumbă obligația de a respecta prevederile legale ce reglementează conținutul cererii de recurs, fără însă a proceda în acest mod, este aplicabilă sancțiunea nulității prevăzută expres de art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ., calea de atac este nulă pentru nemotivarea sa.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția nulității invocată prin întâmpinare, în recursul promovat de reclamantul A. nefiind relevate și dezvoltate motivele de nelegalitate ale sentinței atacate, care să permită analiza căii extraordinare de atac prin prisma unuia din cazurile de casare enumerate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că devin incidente dispozițiile art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ., urmând a fi admisă excepția și a se constata nulitatea recursului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și, pe cale de consecință, va constata nul recursul formulat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare de intimatul pârât Ministerul Finanțelor.

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 260/2021 din 26 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2023.