ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2983/2023

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați – secția contencios administrativ și fiscal, la data de 15.12.2021 sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat obligarea acestuia să respecte art. 86 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 127/2019 privind majorarea punctului de pensie și să emită un nou act normativ în acest sens. Prin sentința civilă nr. 981/05.07.2022, Tribunalul Galați a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați – secția de contencios administrativ și fiscal. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați – secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 160/Fca/2022 din data de 17 noiembrie 2022, Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, având ca obiect, pretentii, ca nefondată.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 160/Fca/2022 din data de 17 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A.. În dezvoltarea motivelor de recurs, după o prezentare succintă a metodologiei de adoptare a legilor, recurentul-reclamant susține că în ciuda asigurărilor repetate ca "pensiile vor fi majorate conform legii", Guvernul a emis O.U.G. nr. 135/2020 (privind rectificarea bugetului) care a modificat acest cuantum, stabilind valoarea punctului de pensie la 1442 RON, ceea ce reprezintă o majorare de doar 14% a punctului de pensie. Actul normativ a fost publicat cu 5 zile înainte de termenul de 1 septembrie, la care punctul de pensie urma, conform legii, să fie majorat cu 40%. În continuare, recurentul-reclamant susține că, instanța de fond a invocat în dispozitiv articole de legi care să îi motiveze decizia și care nu au legătură cu cauza - de exemplu-art. 108, 115 Constituția României. Legea pensiilor este o lege organică și nu poate fi modificată prin O.U.G. ci doar tot printr-o lege emisă de Parlament. Curtea Constituțională a admis obiecția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. I pct. 8 și 9 din Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 135/2020 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2020, modificarea unor acte normative și stabilirea unor masuri bugetare sunt neconstituționale; Cu majoritate de voturi a respins, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. I pct. 1-6 din Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 135/2020 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2020, modificarea unor acte normative și stabilirea unor măsuri bugetare sunt constituționale în raport cu criticile formulate. În motivarea soluției de admitere, Curtea a reținut, în esență, următoarele: - art. I pct. 8 din legea criticată abrogă art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020 [care prevede o valoare a punctului de pensie de 1442 Iei], ceea ce nu înseamnă, însă, o repunere în vigoare a art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019, în forma sa inițială [care prevedea o valoare a punctului de pensie de 1775 Iei]. Astfel, din cauza tehnicii legislative defectuoase utilizate, s-ar fi creat un vid legislativ în privința valorii punctului de pensie. Abrogarea pură și simplă a art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020, fără indicarea valorii punctului de pensie prin modificarea corespunzătoare a art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019, ar fi generat o incertitudine juridică în privința existenței normative chiar a valorii punctului de pensie, ceea ce este contrar art. I alin. (5), în componența sa privind securitatea juridică, raportat la art. 47 alin. (2) din Constituție. Așadar, Parlamentului îi revine competența de a infirma/confirma, în termeni clari și neechivoci, valoarea punctului de pensie stabilită prin art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020. -art. I pct. 9 din legea criticată abrogă art. 43 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 135/2020. In motivarea CCR se specifică clar - Parlamentului îi revine competența de a infirma/confirma valoarea punctului și nu Guvernului. Or, din moment ce Parlamentul nu a specificat acest lucru, legea rămânând in vigoare, pârâta are obligația de a o respecta. Față de motivele invocate, solicită admiterea recursului, obligarea pârâtei la respectarea prevederilor art. 86 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 127/2019 privind majorarea punctului de pensie la 1875 RON prin emiterea unui nou act normativ.

Apărările formulate în cauză. Intimatul-pârât Guvernul României nu a formulat întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 20 februarie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 31 mai 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtului Guvernul României să respecte art. 86 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 127/2019 privind majorarea punctului de pensie și să emită un nou act normativ în acest sens. Prima instanță a respins cererea dedusă judecății reținând, în esență că, art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019 a fost modificat prin O.U.G. nr. 135/2020 (începând cu 18.08.2020), având următorul cuprins: " la data de 01.09.2020 – 1442 RON", iar această măsură legislativă a fost luată în contextul economic existent în perioada anterioară anului 2020. Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate. Astfel, Înalta Curte constată că prin motivele de recurs, recurentul-reclamant susține că hotărârea prime instanțe a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material, critici ce pot fi încadrate în cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. Sub acest aspect, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant susține prima instanță și-a motivat soluția din dispozitiv prin raportare la art. 108 și 115 din Constituția României. Dispozițiile art. 108 din Constituția României se referă la actele Guvernului, respectiv faptul că "Guvernul adoptă hotărâri pentru organizarea executării legilor și ordonanțe care se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta" iar dispozițiile art. 115 alin. (4) se referă la delegarea legislativă în virtutea cărora "Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora". În acest context, în mod corect a reținut prima instanță că măsurile adoptate prin O.U.G. nr. 135/2020 nu reprezintă decât o exercitare a prerogativei Guvernului României de a adopta acte normative și în materia drepturilor de asigurări sociale, motivat de faptul că, această măsură legislativă a Guvernului a fost precedată de o analiză a execuției bugetare derulată pe parcursul primelor șase luni ale anului 2020 și de evoluția principalilor indicatori bugetari pe primele luni ale anului 2020, așa cum rezultă din preambulul O.U.G. nr. 135/2020. Având în vedere că, execuția bugetului general consolidat în primele șase luni ale anului 2020 a înregistrat un deficit de 45,17 miliarde de RON, respectiv 4.17% din PIB, legiuitorul delegat, încadrându-se în limitele marjei de apreciere, a justificat măsura la care s-a oprit și a stabilit o nouă valoare a punctului de pensie începând cu data de 01.09.2020 în cuantum de 1442 RON, modificând pct. b) al art. 86 alin. (2) din Legea nr. 127/2019 (care prevedea punctul de pensie la 01.09.2020 de 1775 RON). Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susținerile și criticile formulate împotriva hotărârii primei instanțe sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.