ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1167/2023

Ședința publică din data de 2 martie 2023

Asupra căii de atac de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul București sub nr. x/2021, reclamanta A. a chemat în judecată Guvernul României solicitând obligarea acestuia să respecte legea privind majorarea punctului de pensie așa cum prevede art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea 127/2019.

Prin sentința nr. 3618 din 19.05.2021 Tribunalul București a dispus admiterea excepției necompetenței materiale și declinarea judecării cauzei în favoarea Curții de Apel Galați.

Prin sentința civilă nr. 228 din 1 noiembrie 2021 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea formulată de reclamanta A., ca inadmisibilă.

Prin Sentință s-a indicat calea de atac a recursului, exercitat în termen de 15 zile de la comunicare.

Împotriva sentinței nr. 228 din 1 noiembrie 2021 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a formulat apel reclamanta A. solicitând admiterea apelului și obligarea pârâtei la respectarea prevederilor art. 86 alin. (2) din Legea nr. 127/2019 privind majorarea punctului de pensie la 1775 RON prin emiterea unui nou act normativ.

În motivarea căii de atac formulate, reclamanta a susținut în esență, că excepția inadmisibilității este nefondată, întrucât, în cauză, nu este vorba de o acțiunea în constatare, ci despre obligația de a face, reiterând susținerile din fața instanței de fond.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Muncii și Protecției Sociale a invocat excepțiile inadmisibilității și nulității căii de atac formulate.

II. Soluția instanței

Analizând, cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., regularitatea învestirii instanței cu apelul de față, Înalta Curte reține următoarele:

Reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea Guvernului României la respectarea legii privind majorarea punctului de pensie, astfel cum prevede art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea 127/2019.

Curtea de apel a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca inadmisibilă.

Înalta Curte reține că art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilește, derogând de la norma generală de procedură civilă, pentru hotărârile judecătorești pronunțate în primă instanță, calea de atac a recursului, declarat în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.

În cauză, reclamanta a înțeles să declare apel împotriva hotărârii primei instanțe, și nu recurs, astfel, că Înalta Curte apreciază că se impune, cu prioritate, analizarea admisibilității căii de atac declarate, în raport cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. privind principiul legalității căii de atac, potrivit căruia "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Totodată, instanța de control judiciar are în vedere Decizia nr. 19 din 24 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, cu privire la o eventuală calificare a căii de atac în recurs, în temeiul prevederilor art. 22 alin. (4) și art. 152 din C. proc. civ., conform cărora, "Judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. În acest caz, judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă" și, respectiv, "Cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită."

În considerentele Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 9/2016 date în recursul în interesul legii, care a analizat sfera de aplicare a dispozițiilor art. 457 alin. (4) din C. proc. civ., în care legiuitorul vorbește expres despre recalificarea căii de atac, s-au reținut următoarele:

"Astfel, în viziunea codului, judecătorul, iar nu partea, este cel care dă calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, posibilitatea ca părțile prin acordul lor să determine calificarea juridică fiind reglementată special [art. 22 alin. (5) din C. proc. civ..] și fiind, astfel, de strictă aplicare.

Ca atare, recalificarea căii de atac este operațiunea pe care o face instanța sesizată, prin raportare la o calificare inexactă, făcută tot de către o instanță de judecată, în cuprinsul hotărârii atacate, iar nu de către parte în cuprinsul căii de atac formulate. În acest din urmă caz nu are loc o recalificare a căii de atac, ci o calificare, prin aplicarea art. 22 alin. (4) raportat la art. 152 din C. proc. civ.

În al doilea rând, alin. (4) trebuie interpretat în contextul articolului din care face parte, art. 457 din C. proc. civ., intitulat "Legalitatea căii de atac". Astfel, primele două alineate consacră expres principiul legalității căii de atac, principiu ce este conturat prin opoziție cu eventualele mențiuni inexacte din cuprinsul hotărârii. Așa cum se reține în doctrină, prin alin. (3) al art. 457 din C. proc. civ. s-a adus un "corectiv, pentru ca partea ce a dat crezare hotărârii judecătorului să nu fie prejudiciată în cazul în care judecătorul a greșit". Alineatul (4), introdus ulterior, nu putea reprezenta decât tot o încercare de înlăturare a unei posibile vătămări în cazul existenței unei mențiuni inexacte în dispozitivul hotărârii atacate referitor la calea de atac prevăzută de lege, o astfel de interpretare fiind concordantă cu prevederile art. 47 și 48 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare.".

Prin decizia menționată, Completul competent să judece recursul în interesul legii din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a decis următoarele:

"Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov și, în consecință, stabilește că:

Dispozițiile art. 457 alin. (4) din C. proc. civ. nu sunt aplicabile dacă partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menționată în dispozitivul hotărârii atacate.

În ipoteza în care partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menționată în dispozitivul hotărârii atacate, instanța de control judiciar va respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., în măsura în care aceasta nu poate fi calificată prin aplicarea dispozițiilor art. 152 raportat la art. 22 alin. (4) din C. proc. civ.."

Raportat la considerentele și la dispozitivul deciziei menționate, Înalta Curte reține că recalificarea s-ar impune în măsura în care s-ar fi menționat eronat calea de atac în cuprinsul hotărârii atacate, ceea ce nu este cazul, în condițiile în care în hotărârea Curții de Apel Galați s-a menționat în mod legal că poate fi atacată cu recurs.

În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 152 raportat la art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., se reține că, în măsura în care cererea nu conține suficiente elemente care să permită instanței să califice calea de atac formulată drept cea prevăzută de lege, aceasta va fi respinsă, ca inadmisibilă, în temeiul art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.

În consecință, urmează să se dea eficiență dispozițiilor legale relevante în rezolvarea excepției inadmisibilității căii de atac a apelului declarat și a se respecta interpretarea obligatorie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, procedând la verificarea modului în care această decizie este incidentă în speță.

Examinând conținutul cererii de apel formulate de reclamantă, se constată că prin criticile invocate nu sunt vizate aspecte de nelegalitate a sentinței atacate, prin care instanța de fond, față de cererea de chemare în judecată, a reținut că Guvernul nu are atribuții și competente pentru aplicarea în concret a dispozițiilor legale privind stabilirea pensiei unui subiect de drept determinat, singura modalitate în care Guvernul ar putea "să respecte legea privind majorarea punctului de pensie așa cum acesta este prevăzut în art. 86 alin. (2) lit. B) din Legea 127/2019" ar fi aceea de a emite un nou act normativ în sensul solicitat de către reclamantă, competența legiuitorului delegat de a stabili conținutul unei ordonanțe de urgență, act normativ cu putere de lege, neintrând, însă, sub controlul specializat al instanței de contencios administrativ. Nu sunt invocate de recurenta reclamantă, având în vedere cele reținute de prima instanță, motive de nelegalitate a sentinței atacate, care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de casare reglementate, expres și limitativ, de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va respinge apelul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 228/2021 din 1 noiembrie 2021 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.