ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.05.2023

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2446/2023

HOTĂRÂRE
10.05.2023
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2446/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 10 mai 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul București sub nr. x/2021 reclamanta A. a chemat în judecată Guvernul României, solicitând obligarea acestuia să respecte legea privind majorarea punctului de pensie așa cum prevede art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019.

Tribunalul București – secția a VIII-a de conflicte de muncă și asigurări sociale a pronunțat sentința civilă nr. 4351/10.06.2021 prin care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați – secția de contencios administrativ și fiscal.

Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată, sub același număr de dosar x/2021, pe rolul Curții de Apel Galați – secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 263 de la data de 2 decembrie 2021, Curtea de Apel Galați – secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei soluții a promovat cerere de recurs reclamanta A., cu precizarea că în cauză au fost încălcate normele de drept incidente.

În esență, în motivare, a arătat recurenta – reclamantă că prima instanță, în mod greșit, a calificat cererea sa ca fiind "pretenții" în condițiile în care obiectul acesteia este "obligația de a face".

Totodată, greșit a concluzionat prima instanță că cererea de față se impunea a fi respinsă ca inadmisibilă în contextul în care dispozițiile legale de procedură prevăd faptul că un complet învestit cu o cerere, dacă apreciază că aceasta nu este de competența sa, are obligația trimiterii dosarului instanței pe care o consideră a fi competentă să soluționeze pretenția dedusă judecății.

Aceeași parte a mai susținut că cererea de față îndeplinește condițiile de admisibilitate în materia contenciosului administrativ în raport de rigorile impuse de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și de disp. art. 126 din Constituția României

Totodată, se prevalează partea recurentă de soluția pronunțată de Curtea Constituțională cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 1 pct. 8 și 9 din Legea nr. 135/2020.

Ulterior, în cadrul memoriului de recurs, sunt reluate o serie de aspecte care au fost cuprinse în cererea de chemare în judecată, ca reprezentând motive de admitere a acesteia.

Pentru toate aceste considerente, a apreciat recurenta că se impune admiterea cererii de recurs, cu casarea sentinței civile atacate în prezenta cauză.

Deși legal citat cu copie a motivelor de recurs, pârâtul Guvernul României nu au formulat apărări în prezenta cauză.

Fiind luată spre examinare, cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității, invocată din oficiu de instanță, pentru neîndeplinirea cerinței motivării căii de atac, deoarece nerespectarea acestei condiții imperative atrage sancțiunea anulării cererii și exclude cercetarea oricăror alte aspecte, Înalta Curte urmează să o admită și să constate nulitatea recursului, având în vedere următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", lipsa acestor mențiuni fiind sancționată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

De asemenea, și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca și criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate de lege. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din disp. art. 483 alin. (3) C. proc. civ., obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, și respectiv arătarea probelor pe care se bazează.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

În speță, se constată că prezenta cale de atac, deși formal intitulată cerere de recurs, nu conține critici care să poată fi încadrate în textul legal anterior menționat; aceasta în condițiile în care, recurenta reiterează, în calea extraordinară de atac, aspectele subsumate situației de fapt expuse și în acțiunea cu care a învestit instanța de fond, fără să dezvolte motivele de nelegalitate ce privesc sentința atacată și normele de drept material încălcate sau greșit aplicate prima instanță.

Înalta Curte constată astfel că, în realitate, recurenta A. nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - greșita aplicare sau interpretare a legii, dar niciunui alt motiv de casare din cele expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recursul reprezentând o reluare, în parte, a criticilor din cererea de chemare în judecată. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Față de criticile formulate de recurentă în calea de atac a recursului, cât și prin raportare la considerentele sentinței de fond, Înalta Curte constată astfel că, printr-o preluare a motivelor invocate și dezvoltate în cererea de chemare în judecată, recurenta - reclamantă readuce spre analiză instanței de control judiciar probleme asupra cărora instanța anterioară a răspuns prin hotărârea atacată, fără a combate, însă, dezlegările punctuale cuprinse în sentință, ceea ce pune problema imposibilității încadrării susținerilor acesteia în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., câtă vreme nu se poate cenzura, în absența unor critici concrete împotriva dezlegărilor sentinței de fond, soluția acestei instanțe.

Astfel, expunerea în calea de atac a argumentelor din cererea de chemare în judecată nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ce impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității hotărârii atacate.

Pentru considerentele expuse, reținând că recurenta – reclamantă A. nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., și cum, în cauză, nu pot fi reținute nici motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, admițând excepția nulității, invocată din oficiu, va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului, cu aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ.

Admite excepția nulității cererii de recurs, invocată din oficiu.

Constată nul recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 263 din 2 decembrie 2021 a Curții de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2023-03-28
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1732/2023
Ședința publică din data de 28 martie 2023 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul București sub nr. x/2021 reclama
ÎCCJ 2023-03-02
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1167/2023
Ședința publică din data de 2 martie 2023 Asupra căii de atac de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul București sub nr. x/2021
ÎCCJ 2024-02-01
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 549/2024
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați – Secția contencios administr
ÎCCJ 2023-04-26
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2090/2023
Ședința publică din data de 26 aprilie 2023 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instan
ÎCCJ 2023-04-26
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2089/2023
Ședința publică din data de 26 aprilie 2023 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instan
Sursă