ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2089/2023

Ședința publică din data de 26 aprilie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal (urmare declinării de la Tribunalul București prin sentința civilă nr. 3609 din 19.05.2021) sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, să se constate nerespectarea de către pârât a legii privind majorarea punctului de pensie, astfel cum prevede art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019, votată de Parlamentul României și promulgată de Președintele României.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Guvernul României a invocat excepția inadmisibilității acțiunii.

În ședința publică din 11 noiembrie 2021, Curtea de Apel Galați a respins cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, ca inadmisibilă.

Prin sentința civilă nr. 235 din 11 noiembrie 2021, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și, pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 235 din 11 noiembrie 2021a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Intimatul-pârât Guvernul României a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) litera. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței de fond în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentei obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) din același cod, sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În speță, în cadrul cererii de recurs nu a fost indicat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. și nici nu au fost dezvoltate critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile exprese și limitativ prevăzute ale art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă preluând argumentele dezvoltate în cadrul acțiunii introductive, fără a aduce critici de nelegalitate sentinței atacate și fără a indica, în concret, greșelile din raționamentul primei instanțe.

Reiterarea solicitărilor expuse în cererea de chemare în judecată nu răspunde exigențelor cerute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., ce impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 din același cod, iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității hotărârii atacate.

Or, motivele de recurs trebuie să vizeze critica hotărârii judecătorești atacate, iar nu doar reiterarea susținerilor părții/părților cu privire la situația de fapt ori probatoriul administrat la judecata în instanța a cărei hotărâre se atacată.

Ca atare, nu se poate considera că simpla indicare a unor prevederi legale în cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate în sensul exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ. care trebuie interpretate în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității invocate prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale.

IV. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate și, constatând că nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate de instanță din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., va admite excepția nulității recursului invocată din oficiu și, pe cale de consecință, va constata nul recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 235 din 11 noiembrie 2021 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului invocată, din oficiu.

Constată nul recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 235 din 11 noiembrie 2021 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 26 aprilie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.