ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3568/2022

Ședința publică din data de 16 iunie 2022

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ.:

"Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 16.10.2020 sub nr. x/2020, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții Guvernul României prin Ministerul Finanțelor Publice și pe Ministerul Muncii și Protecției Sociale și au solicitat, în baza prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, și astfel cum au precizat și prin cererea depusă la data de 28.10.2020, revendicarea valorii punctului de pensie de 1775 RON lunar, stabilită prin Legea nr. 127/2019, valoare modificată prin art. 42 din O.U.G. nr. 135/14.08.2020, la 1442 RON, precum și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 din O.U.G. nr. 135/14.08.2020.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 29/2021 din 8 februarie 2021, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea promovată în contencios administrativ de reclamanții A. Și B., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Muncii și Protecției Sociale, ca inadmisibilă.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții A. și B., invocând motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

1.5. Procedura de soluționare a recur]sului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 16 iunie 2022, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

2.1. Recurenții au invocat excepția inadmisibilității întâmpinării formulate de către Ministerul Finanțelor, motivat de faptul că întâmpinare a fost depusă cu depășirea termenului prevăzut de lege, respectiv 25 de zile de la comunicarea cererii de recurs. În acest sens, au arătat că cererea de recurs a fost depusă la instanță la data de 05.04.2021, iar Ministerul Finanțelor a formulat întâmpinare la data de 26.04.2021, adică după 50 de zile de la data comunicării cererii de recurs către instanță.

Înalta Curte, în raport de criticile formulate, constată că este vorba despre excepția tardivității întâmpinării Ministerului Finanțelor, pe care o va respinge ca neîntemeiată pentru considerentele arătate în continuare.

În primul rând, termenul prevăzut de legiuitor pentru depunerea întâmpinării la dosar, în calea de atac a recursului, este 30 de zile de data comunicării, conform art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471

1

alin. (3) C. proc. civ.

Astfel, art. 490 alin. (2) C. proc. civ. (cu referire la depunerea întâmpinării în faza procesuală a recursului) prevede că se aplică corespunzător dispozițiile art. 471

1

(de la pregătirea judecății apelului) și că termenul prevăzut la art. 471

1

alin. (3) se dublează în cazul recursului.

Prin urmare, termenul legal pentru depunerea întâmpinării, în recurs, este de 30 de zile de la comunicare și nu 25 de zile de la comunicare, cum eronat susțin recurenți, aceștia făcând referire la termenul prevăzut de art. 201 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil procedurii contencioase în fața primei instanțe de judecată.

În al doilea rând, este eronată interpretarea dată de recurenți momentului de la care începe să curgă termenul pentru depunerea întâmpinării, aceștia raportându-se la data comunicării cererii de recurs către instanță, respectiv la data depunerii/înregistrării cererii de recurs (05.04.2021).

Or, momentul de la care începe să curgă termenul pentru depunerea întâmpinării se calculează de la data comunicării cererii de recurs către intimat și nu de la data depunerii/înregistrării cererii de recurs la instanță.

Aplicând dispozițiile legale anterior referite la speța de față, Înalta Curte reține că cererea de recurs a fost comunicată intimatului Ministerul Finanțelor la data de 26.04.2021, astfel cum reiese din dovada de înmânare atașată la dosarului, iar întâmpinarea a fost depusă la data de 20.05.2021, potrivit ștampilei aplicate pe plicul de corespondență, aflat la dosar.

În concluzie, întâmpinarea Ministerul Finanțelor este depusă cu respectarea termenului de 30 de zile prevăzut de lege, calculat de la data comunicării cererii de recurs către acest intimat, potrivit dispozițiilor art. 181 și art. 183 C. proc. civ.

2.2. Examinând, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât Guvernul României, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Prevederile legale menționate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speță, recursul declarat de reclamanți a fost întemeiat, în drept, pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., cu referire la ultima teză a acestui articol "când hotărârea cuprinde numai motive străine de natura cauzei".

Examinând cererea de recurs formulată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât argumentele prezentate nu sunt altceva decât o redare fidelă a cererii de chemare în judecată formulată la fond, o succesiune de fapte și afirmații nestructurate din punct de vedere juridic.

Înalta Curte ar fi putut analiza suținerile cu privire la faptul că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă recurenții-reclamanți nu circumstanțiază în niciun mod criticile lor, în sensul că hotărârea primei instanțe este pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile cauzei.

O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

Or, simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată și reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt și a cererii de chemare în judecată nu constituie un motiv de nelegalitate a sentinței, această neregularitate sancționându-se cu nulitatea.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.

Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., limitându-se la preluarea argumentelor prezentate la fond, la expunerea unor succesiuni de fapte și afirmații, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția instanței de fond, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va constata nul recursul formulat de reclamanții A. și B..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității întâmpinării Ministerului Finanțelor, invocată de recurenții-reclamanți.

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât Guvernul României.

Constată nul recursul formulat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 29/2021 din 8 februarie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 iunie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.