ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1282/2023

Ședința publică din data de 8 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 05.01.2022, pe rolul Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, sub număr de dosar x/2022, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâtul Guvernul României, prin Ministerul Finanțelor, în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocând neconstituționalitatea actului normativ în baza căruia valoarea punctului de pensie de 1.875 RON, prevăzută în Legea nr. 127/2019, a fost modificată la suma de 1.442 RON, ceea ce le provoacă o pierdere lunară de 433 RON, începând cu data de 01.09.2021 până în prezent.

Prin încheierea de ședință din data de 17 martie 2022, Curtea de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal a dispus citarea, în calitate de pârât, a Guvernului României, prin Secretariatul General al Guvernului.

Prin sentința civilă nr. 66 din data de 14 aprilie 2022, Curtea de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și în consecință, a respins acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României- prin Secretariatul General al Guvernului, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 66 din data de 14 aprilie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanții A. și B., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

După o prezentare succintă a contextului factual, reclamanții, în dezvoltarea motivelor de recurs, au arătat că instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului cauzei.

Prin notele de ședință depuse la data de 11 aprilie 2022, reclamanții au solicitat respingerea excepției inadmisibilității invocate din oficiu, arătând că nu sunt persoane vătămate în sensul dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și că nu au solicitat, prin demersul judiciar inițiat, anularea unui act administrativ cu caracter individual, emis de o autoritate publică, pentru repararea pagubei cauzate și nici anularea unui act administrativ cu caracter normativ, așa cum sunt ordonanțele de urgență ale Guvernului, întrucât nicio instanță de judecată nu poate anula un astfel de act normativ. Evocând dispozițiile art. 8 și 9 din Legea nr. 554/2004, recurenții-reclamanți au susținut că o acțiune în contencios poate fi îndreptată împotriva actelor administrative propriu zise sau împotriva actelor asimilate acestora, ordonanțele de guvern neputând face obiectul unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, o astfel de acțiune fiind inadmisibilă. De asemenea, dacă și-ar fi întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 9 alin. (5) din același act normativ, acea cerere ar fi fost inadmisibilă.

Acțiunea introductivă formulată de reclamanți a fost întemeiată însă pe dispozițiile art. 9 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 554/2004, fiind vătămăți, nu printr-un act administrativ al Guvernului, ci prin dispozițiile art. III din O.U.G. nr. 8/2021. Aceasta a fost însoțită de excepția de neconstiuționalitate a dispozițiilor art. III din O.U.G. nr. 8/2021 care încalcă exigențele impuse de art. 47 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora cetățenii României au dreptul la pensie (...) prevăzută de lege", acesta fiind un drept fundamental. Condițiile și criteriile de acordare a pensiei, modul de calcul, precum și valoarea punctului de pensie se stabilesc prin lege organică, respectiv prin legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, adoptat de Guvernul României.

Guvernul României însă, prin adoptarea dispozițiilor art. III din O.U.G. nr. 8/2021 a adus atingere dispozițiilor art. 47 alin. (2) din Constituție, precum și dreptului la pensie prevăzut de art. 86 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 127/2019, potrivit căruia valoarea punctului de pensie este de 1875 RON/lunar, începând cu data de 1 septembrie 2021.

Potrivit dispozițiilor art. 115 alin. (1) din Constituția României, Guvernul, prin ordonanțele pe care le adoptă are interdicția de a reglementa în domeniul legilor organice, astfel cum este Legea nr. 127/2019.

Prin adoptarea dispozițiilor art. III din O.U.G. nr. 8/2021, Guvernul a creat instabilitate legislativă, aducând astfel atingere și dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituția României.

Instanța de fond a soluționat procesul printr-o hotărâre care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, ci cuprinde motive contradictorii, străine de natura cauzei, reținând că acțiunea introductivă este inadmisibilă atât în raport de prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dar și în raport de art. 9 alin. (5) din același act normativ, fără a soluționa fondul cauzei.

Intimatul-pârât Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând, în principal anularea recursului, pe cale de excepție, pentru nemotivare și în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

De asemenea, intimatul-pârât Ministerul Finanțelor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, de obiectul litigiului și normele legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile declarate de reclamanții A. și B. sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Din circumstanțele cauzei, Înalta Curte reține că recurenții-reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere privind constatarea neconstituționalității art. III din O.U.G. nr. 8/2021 în baza căruia reclamanții ar avea o pensie mai mică lunar cu 443 RON, începând cu data de 01.09.2021, ca urmare a modificării valorii punctului de pensie de la suma de 1.875 RON, prevăzută în Legea nr. 127/2019, la suma de 1.442 RON .

Prima instanță, prin raportare la obiectul cauzei și la dispozițiile art. 8 și 9 din Legea nr. 554/2004, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și în consecință, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți, ca inadmisibilă.

Înalta Curte reține că, în promovarea prezentei căi extraordinare de atac, recurenții-reclamanți s-au prevalat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., care vizează situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În esență, recurenții-reclamanți au susținut că instanța de fond a soluționat procesul printr-o hotărâre care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, ci cuprinde motive contradictorii, străine de natura cauzei, reținând că acțiunea introductivă este inadmisibilă atât în raport de prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dar și în raport de art. 9 alin. (5) din același act normativ, fără a soluționa fondul cauzei.

Înalta Curte apreciază că nu este fondat acest motiv de recurs, constatând că prima instanță a avut în vedere elementele concrete ale cauzei deduse judecății și temeiurile de drept aplicabile, în raport de obiectul punctual al litigiului pendinte, neputându-se reține un caracter străin al considerentelor expuse față de natura cauzei. Astfel, motivarea hotărârii atacate este în concordanță cu soluția adoptată în dispozitiv, instanța de fond reținând, în esență, că acțiunea trebuie să fie însoțită de excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din ordonanță, însă obiectul principal al acțiunii nu trebuie să fie constatarea neconstituționalității acestor prevederi. Or, în cauza de față, reclamanții nu au învestit instanța cu o acțiune principală care să aibă ca obiect un act administrativ, ci au solicitat direct constatarea neconstituționalității prevederilor anterior menționate, motiv pentru care acțiunea a fost în mod corect respinsă, ca inadmisibilă, în raport de prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că acțiunea unei persoane vătămate întemeiată pe dispozițiile acestui text de lege poate avea ca obiect anularea unor acte administrative emise în executarea unei ordonanțe de guvern, acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de astfel de acte și obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei operațiuni administrative.

Așadar, în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, intră doar raportul de drept administrativ născut în aplicarea unei ordonanțe de guvern, ceea ce presupune că obiectul acțiunii îl constituie un act administrativ individual sau normativ, tipic sau asimilat, emis în aplicarea ordonanței de guvern și nu ordonanța însăși.

Ordonanțele de guvern nu sunt acte administrative supuse controlului de legalitate exercitat de către o instanță de contencios, ci sunt acte normative cu putere de lege, adoptate în temeiul delegării legislative reglementate de art. 115 din Constituția României, instanța neputându-se pronunța decât asupra efectelor vătămătoare ale dispozițiilor acestora, declarate neconstituționale.

Mai mult decât atât, obiectul cauzei astfel cum a fost reținut de către instanța de fond nu a fost contestat nici de către recurenții-reclamanți, care au susținut în cuprinsul cererii de recurs că nu au solicitat instanței de contencios administrativ să se pronunțe asupra unui act administrativ cu caracter individual sau cu caracter normativ, apreciind, în privința acestuia din urmă, că un astfel de demers judiciar este inadmisibil, ci criticile acestora au vizat strict dispozițiile art. III din O.U.G. nr. 8/2021, prin care a fost modificată legea organică, pe care le-au apreciat ca fiind neconstituționale, întrucât aduc atingere dreptului acestora la pensie.

Înalta Curte constată că, în realitate, susținerile recurenților-reclamanți referitoare la lipsa motivării sentinței recurate reflectă dezacordul acestora în privința argumentelor care au stat la baza soluției pronunțate de instanța de fond în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă.

În acest context, se impune a fi subliniat că soluționarea unei excepții procesuale care face inutilă cercetarea în fond a cauzei nu echivalează cu o nemotivare a hotărârii, în sensul reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În cauza de față, soluționarea procesului fără a intra în judecata fondului nu s-a datorat omisiunii instanței de a se pronunța în acest sens, ci constatării acesteia că, în raport de obiectul și de circumstanțele cauzei, se impunea admiterea unei excepții peremptorii care făcea inutilă cercetarea temeiniciei pretențiilor din cererea introductivă, în contextul în care nu erau îndeplinite condițiile de admisibilitate a acesteia.

Împrejurarea că recurenții-reclamanți nu împărtășesc raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția instanței, nu poate conduce la incidența motivului de nelegalitate referitor la nemotivarea hotărârii, deoarece acest text de lege se referă la pronunțarea hotărârii în baza unor temeiuri străine de natura pricinii, ipoteză care, așa cum s-a arătat, nu se verifică în speță.

În concluzie, Înalta Curte reține că hotărârea primei instanțe respectă rigorile unei motivări adecvate, aceasta explicând în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat circumstanțele cauzei și dispozițiile legale incidente, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a pronunțat soluția în cauză.

În aceste condiții, Înalta Curte, reținând că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nu este incident în cauză, pentru toate considerentele expuse anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanții A. și B., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 66 din data de 14 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.