ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1071/2023
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1071/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 4 mai 2023
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21 octombrie 2021 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2021, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, solicitând instanței anularea deciziei nr. x/29.09.2021. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de pensie pentru limită de vârstă, prin valorificarea perioadei lucrate în grupa de muncă și a întregului stagiu de cotizare realizat.
Prin sentința civilă nr. 1596 din 9 martie 2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, ca neîntemeiată.
Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 5145/2022 din 5 octombrie 2022, a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta A. împotriva sentinței civile nr. 1596/09.03.2022 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului București.
Împotriva acestei decizii, recurenta-reclamantă A. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 7 noiembrie 2022.
Intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului București nu a formulat întâmpinare în cauză.
Prin rezoluția din 10 ianuarie 2023 s-a fixat termen la data de 4 mai 2023, în ședință publică, cu citarea părților, întrucât procesul este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.
Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.
Recursul are ca obiect decizia nr. 5145/2022 din 5 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale într-un litigiu de asigurări sociale.
Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (…) conflictele de muncă și de asigurări sociale (…). De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".
Totodată, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevede că, împotriva hotărârilor tribunalelor, prin care au fost soluționate pe fond cererile îndreptate împotriva Casei Naționale de Pensii Publice sau împotriva caselor teritoriale de pensii (în speță, Casa de Pensii a Municipiului București), având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive.
Legiuitorul a suprimat, deci, calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care sunt incluse și cele vizând asigurările sociale.
Așa fiind, decizia împotriva căreia a fost promovat prezentul recurs este definitivă de la pronunțare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată și cu recurs.
Se mai reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.
Față de cele anterior expuse, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, va respinge ca inadmisibil recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 5145/2022 din 5 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 mai 2023.