ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2861/2022

Ședința publică din data de 19 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov în urma declinării de competență sub nr. x/2019 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Integritate a învestit instanța cu acțiune având ca obiect, în principal constatarea nulității absolute a Raportului de evaluare nr. x/18.06.2019, sau, în subsidiar, anularea acestui raport, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 40 din 2 iulie 2020, Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva sentinței civile nr. 40 din 2 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

În motivarea recursului, reclamantul a suținut următoarele critici:

În primul rând susține recurentul, Curtea de Apel Brașov spune în motivarea sentinței (pag. 3 alin. (7) că " ... informarea prevăzută de art. 20 din Legea nr. 176/2010 a fost efectuată la data de 30.08.2017 ... prin adresa nr. x/30.08.2017"

Se observă că Raportul ANI are ca obiect printe altele și HCL nr. 88/15.06.2017, ori acesta HCL mai intâi trebuia să ajungă la Instituția Prefectului Județului Brașov pentru a fi verificată de legalitate, de aceea este greu de acceptat că putea ajunge în luna august 2017 la A.N.I., ca această instituție în regim de urgență să analizeze această HCL și a trimis adresa nr. x/30.08.2017.

Recurentul susține că s-a înscris în fals pentru faptul că adresa nr. x/06.05.2019 comunicată de către A.N.I. prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, a fost semnată la data de 09.05.2019 de către o persoană necunoscută, iar el nu a intrat în posesia plicului la data de 19.06.2019, pe care l-am ridicat de la Oficiul Postal din Cristian, în urma telefonului pe care l-a dat la poștă.

Instanța de control verificând doar sumar acest înscris și comparându-1 cu înscrisurile depuse la dosar și semnate de recurent, poate constata cu ușurință că este o semnătură străină și nu este vorba nici de "Delegat", sau "Deieanu" ci este o semnătură falsă.

Consideră că acest aspect este destul de grav față de dispozițiile legale, din moment ce el nu a primit adresa nr. x/06.05.2019 nu a avut posibilitatea să se apere, să consulte un avocat pentru a formula un punct de vedere profesionist, existând acel termen de 15 zile.

Greșit susține Curtea de Apel Brașov ca "nu mi-a fost încălcat dreptul la apărare deoarece am avut posibilitatea să mă adresez instanței de judecată" ori nu este tot una să te adresezi instanței și să parcurgi anterior și o procedură administrativă.

Conform art. 20 din Legea nr. 176/2010 intimata A.N.I. prin inspectorul de integritate trebuia să il informeze despre descoperirea elementelor privind conflictul de interese și avea obligația de a-l invita pe recurent sa prezinte un punct de vedere. Iar pct. (4) a aceluiași articol prevede că are dreptul de a fi asistat sau reprezentat de un avocat și dreptul de a prezenta orice date ori informații pe care consider necesare.

Curtea de Apel Brașov face confunzie între procedura administrativa și cea judecătorească.

Recurent mai susține că a depus la dosarul cauzei demisia sa înregistrată la Asociația Sportivă încă din anul 2012.

Curtea de Apel Brașov a cerut lămuriri de la Asociația Sportivă în legătură cu demisia sa, fiind emis și transmis un punct de vedere care confirma acest lucru.

Aceste asociații sportive comunale nu sunt entități ce dețin spații și patrimonii nemaipomenite. Beneficiază de clemența și generozitate unor persoane și primesc câte o simplă cameră pe la o instituție comunală unde își depozitează actele.

Acest spațiu se schimbă periodic în funcție de necesitățile de spațiu ale instituțiilor ce îi primesc, motiv pentru care nu se va găsi niciodată o arhivă bine pusă la punct sau totul sa fie în regulă.

Interesul comunității este acela de a menține încă acest sport de masă și în general la țară funcționează acele echipe de fotbal care sunt atracția comunității la sfârșit de săptămână.

Curtea de Apel Brașov afirmă că, "doar Adunarea Generală la propunerea consiliului director poate dispune retragerea calității de membru din asociație" astfel că demisia mea nu a produs efecte.

Recurentul afimră că aceasta este o opinie greșită, demisia sa a fost un act de voință unilateral, a respectat procedura și prin această demisie practic a adus la cunoștința asociației că înțelege să nu mai îndeplinescă nicio funcție în asociație, ei având obligația ca la proxima ședință de adunare generală, asociația să adopte o formă actualizată a listei membrilor si să opereze în Registrul Asociațiilor si Fundațiilor modificările.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 07 octombrie 2020 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 06 mai 2022, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte cu privire la situația litigioasă dintre părți, reține sumar aspectele de fapt relevante care au condus la aceasta.

Prin raportul de evaluare nr. x/18.06.2019 emis de către intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate s-a reținut că reclamantul A. în calitate de consilier local a participat la deliberarea și adoptarea HCL 88/15.06.2017 și HCL 79/17.05.2018 privind aprobarea finanțării nerambursabile și alocarea sumei de 200.000 RON B., precum și încheierea Contractului – cadru de finanțare nerambursabilă pentru activități de interes local, încălcând astfel regimul conflictelor de interese, întrucât avea calitatea de membru fondator în cadrul asociației, calitate în care participa la luarea deciziilor referitoare la patrimoniul persoanei juridice, patrimoniu alimentat și cu sumele primite de la Consiliul Local Cristian.

Înalta Curte analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în acord cu cele reținute de instanța de fond constată că intimata-pârâtă a efectuat procedura de informare prevăzută de art. 20 din Legea nr. 176/2010, respectiv la data de 30.08.2017 recurentul-reclamant a fost informat în legătură cu declanșarea evaluării respectării regimului juridic al conflictului de interese și a fost înștiințat că, în cazul în care din activitatea de evaluare vor fi identificate elemente în sensul existenței unui conflict de interese va fi informat și invitat pentru a prezenta un punct de vedere.

Prin adresa nr. x/30.08.2017 a fost transmisă la domiciliul recurentului-reclamant, în com. Cristian, str. x, jud. Brașov prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 04.09.2017, recepționată personal de către reclamant, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la f. x al dosarului Tribunalului Brașov.

Ulterior prin adresa nr. x/06.05.2019 (f. x al dosarului Tribunalului Brașov) recurentul a fost informat despre identificarea unor elemente privind nerespectarea regimului juridic al conflictelor de interese și a fost invitat să prezinte date și informații, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris și, totodată a fost informat că are dreptul să fie asistat sau reprezentat de avocat.

Într-o primă critică recurentul-reclamant susține că nu înțelege cum prima adresa de informare nr. x/30.08.2017 emisă în temeiul art. 20 din Legea nr. 176/2010 care face referire la HCL nr. 88/15.06.2017 i-a fost comunicată atât de repede, deoarece după adoptare această hotărâre de Consiliu Local presupunea o procedură de verificare a legalității de către Prefectură.

Față de această opinie, Înalta Curte apreciază că nu reprezintă o critică ce s-ar putea circumscrie vreunui motiv de casare al hotărârii recurate, iar aspectele învederate de recurent nu prezintă relevanță pentru situația care a condus la emiterea actului administrativ contestat. Cele subliniate de recurent privesc o procedură administrativă de adoptare și intrare în circuitul civil al unei hotărâri de Consiliul Local, procedură care în lipsa unei acțiuni în contencios administrativ din partea Prefecturii (instituție care exercită o tutelă administrativă față de aceste hotărâri) și ulterior, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care se constată nelegalitatea acelei hotărâri, nu prezintă nicio relevanță în prezenta cauză.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs conform căruia instanța de fond a interpretat în mod greșit înscrierea în fals a actului prin care s-a efectuat comunicarea celei de-a doua adrese, respectiv adresa nr. x/06.05.2019, Înalta Curte apreciază că această critică este nefondată.

Cu privire la această situație, Înalta Curte constată că în mod corect a reținut instanța de fond că, din cuprinsul înscrisului reprezentând confirmare de primire (f. x al dosarului Tribunalului Brașov) se confirmă că expedierea poștală a adresei nr. x/06.05.2019 a fost primită, însă având în vedere caracterul ilizibil al mențiunii de la rubrica reprezentând "calitatea primitorului" nu se poate stabili dacă lucrătorul poștal a menționat "Delegat" sau "Deleanu". În aceste condiții în mod corect a reținut instanța de fond că, deși recurentul a înțeles să denunțe acest înscris ca fals, aceasta făcând cercetarea impusă de art. 304 C. proc. civ. a reținut just că nu se poate concluziona că există o semnătură asumată în fals în cuprinsul înscrisului defăimat.

În conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 176/2010: "(1) Dacă, în urma evaluării declarației de interese, precum și a altor date și informații, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenței unui conflict de interese sau a unei incompatibilități, informează despre aceasta persoana în cauză și are obligația de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere.

(2) Persoana informată potrivit prevederilor alin. (1) este invitată să prezinte inspectorului de integritate date sau informații pe care le consideră necesare, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris.

(3) Informarea și invitarea se vor face prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(4) Persoana care face obiectul evaluării are dreptul de a fi asistată sau reprezentată de avocat și are dreptul de a prezenta orice date ori informații pe care le consideră necesare."

Potrivit art. 21 din Legea nr. 176/2010 "(1) Dacă, după exprimarea punctului de vedere al persoanei invitate, verbal sau în scris, ori, în lipsa acestuia, după expirarea unui termen de 15 zile de la confirmarea de primire a informării de către persoana care face obiectul evaluării, inspectorul de integritate consideră în continuare că sunt elemente în sensul existenței unui conflict de interese sau a unei incompatibilități, întocmește un raport de evaluare.

(2) În lipsa confirmării prevăzute la alin. (1), inspectorul de integritate poate întocmi raportul de evaluare după îndeplinirea unei noi proceduri de comunicare."

Or, în speță, intimata-pârâtă a deținut confirmarea de primire, considerente pentru care inspectorul de integritate a apreciat în mod indubitatbil că poate emite Raportul de evaluare prin care s-a stabilit conflictul de interese în sarcina recurentului-reclamant în conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 176/2010.

În aceste condiții, deși recurentul-reclamant solicită înscrierea în fals al confirmării de primire, această procedură nu poate afecta legalitatea Raportului de evaluare nr. x/18.06.2019, mai ales că procedura de comunicare este efectuată de un serviciu poștal și nu în regim intern de către intimata-pârâtă.

Așadar, în acord cu opinia instanței de fond, Înalta Curte constată că într-o asemenea situație, nu se poate dovedi din partea recurentului-reclamant vătămarea cauzată de lipsa posibilității de a formula un punct de vedere în procedura prevăzută în faza de cercetare administrativă, de după comunicarea adresei nr. x/06.05.2019. Pe de altă parte, posibilitatea efectuării unui control de legalitate a întregii proceduri de evaluare pe cale judecătorească în fața instanței de contencios administrativ odată cu formularea contestației împotriva raportului de evaluare reprezintă un argument suplimentar pentru faptul că nu se poate dovedi existența unei vătămări concrete în ceea ce-l privește pe recurent.

În ceea ce privește cel de-al treilea argument în susținerea cererii de recurs, conform căruia, instanța de fond a interpretat în mod greșit faptul că recurentul și-a dat demisia din funcția de membru fondator al Asociației Sportive reprezintă, de asemenea, o critică neîntemeiată.

În speță, se constată din înscrisurile existente la dosarul cauzei că, din cuprinsul proceselor-verbale încheiate în data de 17.03.2015 și 02.08.2016, din cuprinsul convocatorului semnat chiar de reclamant la data de 10.10.2016, cu ocazia ședinței consiliului director, respectiv a adunării generale și a convocării adunării generale a B., rezultă participarea recurentului-reclamant în calitate de membru fondator.

Or, față de aceste înscrisuri, nu se confirmă afirmația recurentului, conform căreia, încă din anul 2012 și-a depus demisia din această funcție, și nici susținerea acestuia în sensul că a avut convingerea că nu mai are calitatea de membru al Asociație încă din anul 2012.

Criticile emise de recurentul-reclamant cu privire la modul de analiză a demisiei sale de către instanța de fond sunt nefondate și din perspectiva modalității în care statutul B. prevede a se lua act de o demisie a unuia dintre membrii săi.

Așadar, conform art. 9 din Statutul Asociației retragerea calității de membru se face de către adunarea generală la propunerea consiliului director, iar cauză în fața instanței de fond nu s-au prezentat acte care să confirme că această procedură a fost respectată. În aceste condiții, simpla depunere a cererii de demisie, fără un acord emis în cadrul Adunării Generale a Asociației, dar și faptul că există înscrisuri care confirmă păstrarea calității de membru fondator de către recurentul-reclamant, dincolo de data de 04 iulie 2012 (procesele-verbale încheiate în data de 17.03.2015 și 02.08.2016 semnat de reclamant în convocatorul din 10.10.2016, f. x și urm., art. 98 vol. I din dosarul Tribunalului Brașov) nu confirmă pierderea calității de membru a acestuia.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentința instanței de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., soluția pronunțată fiind legală și temeinică.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 40 din 2 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 mai 2022.