ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.02.2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 688/2010

HOTĂRÂRE
19.02.2010
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 688/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față :

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele :

Prin

contestația la executare înregistrată pe rolul Curții de Apel București,

contestatorul D.A.M.A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele A.V.A.S București

și C.E.B. România Sucursala Oradea, anularea actelor de executare silită

pornite împotriva sa, ca nelegale și restabilirea situației anterioare, prin

restituirea sumelor de bani deja ridicate din contul său deschis la SCC.E.B.R.

SA, reactualizate cu indicele de inflație până la plata lor efectivă, dar și

obligarea intimatei A.V.A.S București la achitarea sumei de 1.524,02 lei cu

titlu de despăgubire.

În motivarea cererii, contestatorul a

arătat că la data de 27 februarie 2009 a aflat de la intimata terț poprit că

sumele de bani pe care le depunea în contul său, pentru rambursarea unei

datorii către bancă au fost transferate în contul A.V.A.S București, în temeiul

ordinului de înființare a popririi nr. 1543/2006. Contestatorul a arătat în

continuare că nici terțul poprit, nici creditoarea nu i-au comunicat faptul că

a fost înființată poprirea asupra contului său, fiind încălcate dispozițiile art.

454 alin. (1) C. proc. civ. Datorită acestui fapt, a arătat că este nevoit să

achite băncii creditul restant și dobânzi în sumă de 1.542,02 lei, sumă la care

a solicitat să fie obligată intimata A.V.A.S București. Prin precizarea de

acțiune, contestatorul a arătat că înțelege să solicite anularea ordinelor de

poprire din 2006 și din 2007.

Intimata A.V.A.S București, prin

întâmpinarea formulată în raport de acțiune, a invocat excepția tardivității

contestației în anulare, având în vedere că prin adresa din 24 mai 2006,

primită de către contestator, a comunicat acestuia titlul executoriu în cuantum

de 3.113,16 dolari SUA, în raport de care susținerile contestatorului în sensul

că a luat cunoștință de existența popririi la data de 27 februarie 2009 sunt

făcute cu rea credință. Având în vedere aceste considerente, în raport de art. 401

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. a solicitat respingerea contestației ca tardiv

formulată.

De asemenea, intimata A.V.A.S București

a invocat excepția autorității de lucru judecat, în raport de litigiul

soluționat în mod irevocabil de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, prin Decizia nr. 1364 din 7 aprilie 2008.

Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, prin Decizia nr. 75 din 7 mai 2009 a respins excepția tardivității

formulării contestației la executare și excepția autorității de lucru judecat ;

a admis, în parte contestația la executare formulată de contestator și în consecință:

a anulat formele de executare adoptate prin ordinele de înființare a popririi din

2006 și din 2007 emise de A.V.A.S București, a dispus restabilirea situației

anterioare, prin restituirea către contestator a sumelor ridicate din contul

său, actualizate cu indicele de inflație până la data executării efective a

acestei dispoziții ; a respins ca neîntemeiat capătul de cerere prin care se

solicită obligarea intimatei la plata sumei de 1.524,02 lei cu titlu de

despăgubire.

În ceea ce privește excepția

tardivității formulării contestației la executare, examinată cu precădere,

instanța de fond a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 401 alin. (1)

lit. b), potrivit cărora contestația se poate face în termen de 15 zile de la

data când cel interesat a primit comunicarea ori înștiințarea privind

înființarea popririi, în condițiile în care contestația la executare are ca

obiect anularea unor acte de executare silită și nu a întregii executări. În

raport de faptul că ordinele de înființare a popririi nu au fost comunicate,

termenul de formulare a contestației nici nu a început să curgă.

Curtea de Apel în ceea ce privește

excepția autorității de lucru judecat, verificând tripla identitate cerută de art.

1201 C. civ., a constatat că între cele două cauze nu există identitate de

cauză, deoarece în prezenta cauză motivele care îl determină pe contestator să

promoveze contestația la executare constau în pretinsa încălcare a art. 454 alin.

(1) C. proc. civ., pe când în Dosarul nr. 6846/271/2006 motivele contestației

erau legate de intervenirea dreptului de a cere executare silită.

În ceea ce privește fondul cauzei,

curtea de apel a reținut că popririle instituite prin ordinele de plată din

2006 și din 2007 nu au fost comunicate contestatorului, împrejurare recunoscută

de intimata creditoare . În această situație dispozițiile art. 42 alin. (3) din

O.U.G. nr. 51/1998, nu înfrâng dispozițiile art. 454 alin. (1) C. proc. civ. și

542 C. proc. civ., motiv pentru care a anulat actele de executare adoptate prin

cele două ordine de înființare a popririi. În consecință, curtea a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 404

2

alin. (1) C. proc. civ., privind

restabilirea situației anterioare.

Capătul de cerere privind plata despăgubirii

solicitată a fost respins ca nefondat, având în vedere că probele administrate

nu au relevat acest aspect, prejudiciul fiind constatat incert.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs creditoarea A.V.A.S București, în temeiul motivelor de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea

recursului, modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii excepțiilor

invocate și respingerea contestației la executare.

În dezvoltarea motivului de

nelegalitate recurenta a susținut următoarele:

tardivității, A.V.A.S București a susținut că debitorul a cunoscut ordinul de

poprire din 2006 încă din data de 22 mai 2007, ca urmare a înființării

popririi. Pe de altă parte, nu sunt incidente dispozițiile art. 401 alin. (1) lit.

b) C. proc. civ. ci dispozițiile art. 401 alin. (1) lit. c), raportat la

dispozițiile art. 42 din O.U.G. nr. 51/1998. Deci modalitatea de înființare a

popririi prevede numai comunicarea titlului executoriu, nu și comunicarea

înființării popririi. În consecință susțin că termenul de 15 zile curge de la

momentul primirii somației.

de lucru judecat, recurenta arată că între părți a mai existat un litigiu care

a statuat cu privire la legalitatea actelor de executare întocmite de A.V.A.S București

cu privire la executarea creanței în sumă de 3.113,16 dolari SUA, ori prin

această acțiune se solicită anularea unor acte de executare privind aceeași

creanță.

criticile recurentei susțin că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 42

din O.U.G. nr. 51/1998, astfel că se prezumă că debitorul a luat cunoștință de

prevederile referitoare la modalitatea de înființare a popririi.

Înalta Curte, analizând cererea de

recurs prin prisma motivului de nelegalitate invocat, reține că recursul este

nefondat, având în vedere următoarele considerente:

În privința termenului de exercitare a

contestației la executare, C. proc. civ., cuprinde în art. 401 alin. (1) o

reglementare particulară, în privința momentului de la care începe să curgă

termenul și în privința ipotezelor la care se referă cele trei situații.

Termenul prevăzut de art. 401 alin. (1) lit. a) reprezintă dreptul comun în

materie, iar litera b se referă la termenul de contestație în materie de

poprire.

Revenind la speța dedusă judecății

este incontestabil că executarea silită a fost înființată prin poprire,

potrivit prevederilor O.U.G. nr. 51/1998.

Susținerile recurentei privind

aplicabilitatea termenului prevăzut de art. 401 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

nu pot fi reținute întrucât acest termen de contestație vizează însăși

executare silită, ori în situația de față sunt contestate numai unele acte de

executare silită, astfel cum au fost precizate de către contestator.

Trimiterea recurentei la dispozițiile

speciale ale art. 42 din O.U.G. nr. 51/1998, care instituie modalitatea

înființării popririi, după comunicarea către debitor a titlului executoriu, nu

exclud principiul instituit de Codul de procedură civilă, privind dreptul de a

lua cunoștință de blocarea conturilor sale. De altfel, susținerile recurentei

sunt contradictorii, făcând trimitere la termenul de 15 zile prevăzut de art. 401

situația de față poprirea fost înființară fără somație.

În consecință, în mod corect Curtea de

Apel a reținut încălcarea prevederilor exprese ale art. 454 alin. (1) C. proc.

civ., privind înștiințarea debitorului despre măsura luată.

Excepția autorității de lucru judecat

a fost în mod corect soluționată, prin raportare la cerințele art. 1201 C. civ.,

care instituie cerința triplei identități de cauză, obiect și părți. În raport

de obiectul Dosarului nr. 6846/271/2006, soluționat în mod irevocabil, în

sensul respingerii contestației la executare, instanța a reținut lipsa

elementului cauză între cele două pricini, întrucât pentru existența

autorității de lucru judecat nu este suficientă aparența aceluiași temei al

acțiunii, fiind necesară identitatea de cauză. Cauza reprezintă scopul

acțiunii, motivele promovării contestației la executare în cele două situații

fiind diferite. În primul dosar, motivele erau legate de intervenirea dreptului

de a obține executare silită, iar în cel de față de încălcarea art. 454 alin.

(1) C. proc. civ.

Criticile recurentei cu referire la

fondul cauzei, potrivit cărora atât timp cât debitorului i-a fost comunicat

titlul executoriu, iar în adresa de comunicare s-a menționat faptul că urmează

a se proceda la executarea silită în modalitățile prevăzute de O.U.G. nr. 51/1998,

situație în raport de care se prezumă că debitorul a luat cunoștință de

prevederile privind modalitatea de înființare a popririi nu vor fi reținute.

Motivele analizate în sprijinul

temeiniciei respingerii excepției de tardivitate a formulării contestației la

executare, care au condus la concluzia încălcării prevederilor art. 454 alin.

(1) C. proc. civ., fac aplicabile dispozițiile art. 399 alin. (2) C. proc. civ.,

privind nerespectarea efectuării actelor de executare contestate.

În raport de aceste considerente,

Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge

recursul ca nefondat.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de creditoarea A.V.A.S. București împotriva sentinței comerciale nr.

75 din 7 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19

februarie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-03-17
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1079/2010
și a fost anulat ordinul de poprire din 31 octombrie 2006 emis de pârâtă. A reținut tribunalul că, în conformitate cu extrasele de cont aflate dosar, B.R.D.G.S.G. a făcut plata către A.V.A.S. a sumelor de 210.281,52 lei și de 21.452,47 din
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă
cu momentul în care contul societății reclamante a fost debitat cu suma reprezentând contravaloarea biletului la ordin prescris în temeiul căruia s-a efectuat executarea silită. S-a reținut că scadența creanței coincide cu data executării s
ÎCCJ 2015-01-22
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 201/2015
ă aferentă acestei sume, calculată de la data de 19 februarie 2013 și până la data plății efective, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6 417,45 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Analizând cu prioritate excepția neîn
ÎCCJ 2010-04-22
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1342/2010
SA a achitat cu ordinul de plată nr. 752 din 3 noiembrie 2003 debitul solicitat în sumă de 760.372.262 lei, datorat conform sentinței civile nr. 5435/2000. După circa 4 luni de la data încuviințării executării silite au fost emise adrese de
ÎCCJ 2010-07-02
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2593/2010
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta S.I.F.M. SA a formulat în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S București cerere privind
Sursă