ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 201/2015

ÎNALTA CURTE DE C.A.S.AȚIE

ȘI JUSTIȚIE

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei sector 2 București sub nr. 9140/300/2013, reclamanta SC E. SA

a chemat în judecată pe pârâta A.A.A.S. (A.A.A.S.), solicitând instanței

să dispună întoarcerea executării silite efectuate de către A.A.A.S. (fostă A.V.A.S.)

pentru suma de 211.357,73 lei, reprezentând contribuție restantă datorată către

F.N.U.A.S.S, obligarea pârâtei A.A.A.S. la plata dobânzii legale aferente

acestei sume, începând cu data depunerii acțiunii și până la plata

efectivă a sumelor datorate, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de

judecată generate de soluționarea litigiului.

Prin sentința

civilă nr. 817 din 23 ianuarie 2014 a Judecătoriei sector 2 București s-a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții

de Apel București, reținându-se că, în cauză, sunt aplicabile

dispozițiile vechiului C. proc. civ. față de data la care a fost

începută executarea silită a cărei întoarcere se solicită prin prezenta cerere.

Prin Decizia civilă nr.

47 din 04 iulie 2014, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a respins

excepția prematurității acțiunii față de neîndeplinirea procedurii prealabile,

a admis acțiunea reclamantei, a obligat pârâta să restituie, reclamantei, suma

de 211.357,73 lei, plus dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la

data de 19 februarie 2013 și până la data plății efective, a obligat

pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6 417,45 lei cu titlu de cheltuieli

de judecată.

Analizând cu

prioritate excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 46 alin.

(1) din O.U.G nr. 51/1998, în vigoare la data formulării cererii de întoarcere

a executării, s-a apreciat că aceste dispoziții legale nu se aplică speței de

față, deoarece vizează doar litigiile privind drepturile și obligațiile ce

decurg din activele bancare preluate de A.V.A.S., nu și cererile de

întoarcere a executării silite în condițiile în care formele de executare

au fost deja anulate printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.

Pe fondul cauzei,

instanța a reținut că în baza Ordinului A.V.A.S. din 02 februarie 2010 s-a

dispus înființarea popririi asupra sumelor existente în conturile bancare

deschise de contestatoare la bănci și alte instituții de credit. Suma

în valoare totală de 211.357,73 lei a fost plătită cu O.P. 18 februarie 2010.

Împotriva executări

silite prin poprire, a formulat contestație la executare, reclamanta, contestație

ce a fost admisă prin sentința civilă nr. 114 din 13 octombrie 2009 a Curții de

Apel București, secția a V-a, în Dosarul nr. 5102/2/2009, irevocabilă

prin respingerea recursului la data de 21 mai 2009.

Prin sentința

comercială nr. 102 din 12 august 2010 a Curții de Apel București, secția

a VI-a comercială, în Dosarul nr. 5199/2/2010, s-a dispus în mod expres

anularea Ordinului din 02 februarie 2010 emis de A.V.A.S., hotărâre irevocabilă

prin Decizia nr. 2035 din 25 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția comercială.

Potrivit

dispozițiilor art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998, executarea silită

începută de A.V.A.S., actuală A.A.A.S., prin executorii proprii sau prin intermediul

executorilor judecătorești continuă și prin procesul soluționării contestației

formulate de debitori, aceștia având dreptul întoarcerii executării în baza

unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

De asemenea, au fost

avute în vedere dispozițiile art. 404

1

alin. (1) C. proc. civ.

Reținând culpa

pârâtei care deși cunoștea faptul că existau două hotărâri

judecătorești irevocabile prin care fuseseră anulate somațiile de

plată și ordinul de poprire, și totuși nu a restituit

reclamantei suma încasată în baza executării silite anulate, instanța a

obligat pârâta la plata dobânzii legale aferente acestei sume, începând cu data

de 19 februarie 2013, data formulării cererii de întoarcere a executării silite

și până la data plății efective, reclamanta având dreptul la

restabilirea situației anterioare prin repararea integrală a

prejudiciului.

Împotriva sentinței civile

nr. 47 din 04 iulie 2014 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, a

formulat cerere de recurs la data de 17 octombrie 2014, intimata A.A.A.S., prin

care a criticat-o pentru nelegalitate pe temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

S-a susținut că în

mod nelegal instanța de fond a respins excepția prematurității acțiunii. Aceasta

excepție este consacrata prin dispozițiile art. 46 alin. (1) al O.U.G nr. 51/1998,

republicata, aprobată prin Legea nr. 409/2001 - " reclamantul este obligat

sa comunice cererea, actele pe care se întemeiază și după caz interogatoriul

scris, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, înainte de

depunerea acestora în instanța. Judecătorul nu va primi cererea fără dovada

îndeplinirii obligației de comunicare".

Prevederile acestui

aliniat se aplica oricărei cereri, indiferent de natura ei, cu excepția celor

prin care se exercita o cale de atac".

Prevederile

susmenționate trebuie coroborate cu cele ale art. 109 alin. (2) C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, s-a

susținut că în baza prevederilor O.U.G. nr. 95/2003 privind preluarea de către A.V.A.S.

(actualmente A.A.A.S.) a unor creanțe bugetare în vederea încasării și virării

lor la F.N.U.A.S.S., aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 557/2003,

A.A.A.S. a preluat în baza protocoalelor și a actelor adiționale rectificative

încheiate cu C.A.S., obligațiile restante ale SC E. SA București.

Sumele sus menționate

reprezintă obligații restante în evidența contabilă a C.A.S. la data de 30

iunie 2003, cu dobânzi și penalități calculate până la data predării efective

la A.V.A.S, diminuate cu Încasările înregistrate în evidența C.A.S. până la

data predării.

Pentru creanțele

bugetare ce intră sub incidența actelor normative susmenționate nu se

calculează dobânzi și penalități după data preluării întrucât, în conformitate

cu art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2003, modificată și completată prin Legea

nr. 557/2003, în vederea valorificării, creanțele bugetare preluate se

consolidează în dolari americani, pe baza raportului leu/dolar de la data

preluării acestora prin protocol.

Pentru recuperarea

creanței fiscale deținute asupra SC E. SA, A.A.A.S. a demarat procedura de

executare silită prin blocarea conturilor debitoarei, creanța fiind încasată integral

în data de 17 martie 2010.

Temeiul cererii de

întoarcere a executării în cauza este reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare

de acțiuni din 24 decembrie 2003. Având în vedere ca la acest moment contractul

menționat a încetat de drept, în cauza operand condiția rezolutorie prevăzuta

de art. 10 din contract, recurenta consideră ca cererea privind întoarcerea

executării apare ca fiind neîntemeiata.

Întoarcerea executării

poate fi cerută doar în condiția desființării titlului executoriu

reprezentat în cauza de către protocoalele și a actele adiționale rectificative

încheiate cu C.A.S., respectiv titlurile executorii care nu au fost

desființate.

Recursul este

nefondat.

Nu poate fi reținută

nici o critică pertinentă de nelegalitate pe temeiul dispozițiilor art. 304 pct.

9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Instanța anteroară a

respins în mod legal excepția prematurității acțiunii, întrucât judecata

cererii de întoarcere a executării silite nu impune condiții prealabile de

natura celor invocate de recurenta-pârâtă.

Dispozițiile art. 46 alin.

(1) din O.U.G nr. 51/1998 nu sunt incidente cauzei pendinte, întrucât, așa cum

corect s-a și reținut, vizează doar litigiile privind drepturile și obligațiile

ce decurg din activele bancare preluate de A.V.A.S., nu și cererile de

întoarcere a executării silite în condițiile în care formele de executare

au fost deja anulate printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.

Criticile ce vizează

fondul cauzei, nu sunt întemeiate, date fiind circumstanțele cauzei pendinte,

pe deplin lămurite de instanța anterioară.

Dispozițiile art. 404

1

alin. (1) C. proc. civ. prevăd în mod expres că în toate cazurile în care se

desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are

dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare

acestuia.

Instanța a reținut

că, în baza Ordinului A.V.A.S. din 02 februarie 2010 s-a dispus înființarea

popririi asupra sumelor existente în conturile bancare deschise la bănci

și alte instituții de credit, suma de 211.357,73 lei fiind plătită cu

O.P. din 18 februarie 2010.

Prin sentința civilă nr.

114 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a,

în Dosarul nr. 5102/2/2009, irevocabilă prin respingerea recursului la data de

21 mai 2009, a fost admisă contestația la executare.

Mai mult, prin

sentința comercială nr. 102 din 12 august 2010 a Curții de Apel

București, secția a VI-a comercială, în Dosarul nr. 5199/2/2010, s-a

dispus în mod expres anularea Ordinului nr. 15/02 februarie 2010 emis de A.V.A.S.,

hotărâre irevocabilă prin Decizia nr. 2035 din 25 mai 2011 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția comercială.

S-a constatat astfel

în mod corect ca fiind îndeplinite condițiile art. 404

1

alin. (1) C.

proc. civ., fiind desființată însăși executarea silită în cadrul căreia a fost

executată suma de 211.357,73 lei.

Critica referitoare

la calcularea și plata dobânzilor și penalităților nu poate fi primită,

întrucât împotriva considerentelor reținute de instanța anterioară pentru

fundamentarea soluției pronunțate pe acest aspect, nu au fost aduse argumente

care să le contrazică în mod pertinent.

S-a reținut corect

culpa pârâtei care, deși cunoștea faptul că existau două hotărâri

judecătorești irevocabile prin care fuseseră anulate somațiile de

plată și ordinul de poprire, nu a restituit reclamantei suma încasată în

baza executării silite anulate, reclamanta având astfel dreptul la restabilirea

situației anterioare prin repararea integrală a prejudiciului.

Dispozițiile legale

invocate de recurentă - art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2003, modificată și

completată prin Legea nr. 557/2003 - nu sunt incidente cauzei pendinte, sub

aspectul reclamat, întrucât vizează punctual chestiunea valorificării creanțele

bugetare preluate, prin consolidarea lor în dolari americani, pe baza

raportului leu/dolar de la data preluării acestora prin protocol.

Cât timp temeiul

întoarcerii executării îl constituie anularea titlului executoriu în baza

căruia a fost efectuată executarea silită - în acest sens, dispozițiile art.

404

1

alin. (1) C. proc. civ. fiind foarte clar redactate - analiza

încetării contractului de vânzare-cumpărare nu are nici o relevanță în economia

cauzei deduse judecății, și nici desființarea titlului executoriu reprezentat

de protocoalele și a actele adiționale rectificative încheiate cu C.A.S.

Pentru toate aceste

considerente de fapt și de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate

cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul pârâtei,

ca nefondat.

În temeiul art. 274 alin.

(1) C. proc. civ., reținând culpa procesuală a recurentei-pârâte, Înalta Curte

o va obliga pe recurenta-pârâtă la plata sumei de 2.792,29 lei către intimata SC

E.L.J.A. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta A.A.A.S. împotriva sentinței nr. 47 din 4

iulie 2014 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

Obligă pe recurentă

la plata sumei de 2.792,29 lei către intimata SC E.L.J.A. SA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 ianuarie 2015.