ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 201/2015

ÎNALTA CURTE DE C.A.S.AȚIE

ȘI JUSTIȚIE

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 2 București sub nr. 9140/300/2013, reclamanta SC E. SA a chemat în judecată pe pârâta A.A.A.S. (A.A.A.S.), solicitând instanței să dispună întoarcerea executării silite efectuate de către A.A.A.S. (fostă A.V.A.S.) pentru suma de 211.357,73 lei, reprezentând contribuție restantă datorată către F.N.U.A.S.S, obligarea pârâtei A.A.A.S. la plata dobânzii legale aferente acestei sume, începând cu data depunerii acțiunii și până la plata efectivă a sumelor datorate, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată generate de soluționarea litigiului. Prin sentința civilă nr. 817 din 23 ianuarie 2014 a Judecătoriei sector 2 București s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, reținându-se că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile vechiului C. proc.

civ. față de data la care a fost începută executarea silită a cărei întoarcere se solicită prin prezenta cerere. Prin Decizia civilă nr. 47 din 04 iulie 2014, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a respins excepția prematurității acțiunii față de neîndeplinirea procedurii prealabile, a admis acțiunea reclamantei, a obligat pârâta să restituie, reclamantei, suma de 211.357,73 lei, plus dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data de 19 februarie 2013 și până la data plății efective, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6 417,45 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Analizând cu prioritate excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 46 alin. (1) din O.U.G nr. 51/1998, în vigoare la data formulării cererii de întoarcere a executării, s-a apreciat că aceste dispoziții legale nu se aplică speței de față, deoarece vizează doar litigiile privind drepturile și obligațiile ce decurg din activele bancare preluate de A.V.A.S., nu și cererile de întoarcere a executării silite în condițiile în care formele de executare au fost deja anulate printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă. Pe fondul cauzei, instanța a reținut că în baza Ordinului A.V.A.S. din 02 februarie 2010 s-a dispus înființarea popririi asupra sumelor existente în conturile bancare deschise de contestatoare la bănci și alte instituții de credit.

Suma în valoare totală de 211.357,73 lei a fost plătită cu O.P. 18 februarie 2010. Împotriva executări silite prin poprire, a formulat contestație la executare, reclamanta, contestație ce a fost admisă prin sentința civilă nr. 114 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a, în Dosarul nr. 5102/2/2009, irevocabilă prin respingerea recursului la data de 21 mai 2009. Prin sentința comercială nr. 102 din 12 august 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, în Dosarul nr. 5199/2/2010, s-a dispus în mod expres anularea Ordinului din 02 februarie 2010 emis de A.V.A.S., hotărâre irevocabilă prin Decizia nr. 2035 din 25 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Potrivit dispozițiilor art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998, executarea silită începută de A.V.A.S., actuală A.A.A.S., prin executorii proprii sau prin intermediul executorilor judecătorești continuă și prin procesul soluționării contestației formulate de debitori, aceștia având dreptul întoarcerii executării în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. De asemenea, au fost avute în vedere dispozițiile art. 404 1 alin. (1) C. proc. civ.

Reținând culpa pârâtei care deși cunoștea faptul că existau două hotărâri judecătorești irevocabile prin care fuseseră anulate somațiile de plată și ordinul de poprire, și totuși nu a restituit reclamantei suma încasată în baza executării silite anulate, instanța a obligat pârâta la plata dobânzii legale aferente acestei sume, începând cu data de 19 februarie 2013, data formulării cererii de întoarcere a executării silite și până la data plății efective, reclamanta având dreptul la restabilirea situației anterioare prin repararea integrală a prejudiciului. Împotriva sentinței civile nr. 47 din 04 iulie 2014 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, a formulat cerere de recurs la data de 17 octombrie 2014, intimata A.A.A.S., prin care a criticat-o pentru nelegalitate pe temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. S-a susținut că în mod nelegal instanța de fond a respins excepția prematurității acțiunii. Aceasta excepție este consacrata prin dispozițiile art. 46 alin. (1) al O.U.G nr. 51/1998, republicata, aprobată prin Legea nr. 409/2001 - " reclamantul este obligat sa comunice cererea, actele pe care se întemeiază și după caz interogatoriul scris, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, înainte de depunerea acestora în instanța. Judecătorul nu va primi cererea fără dovada îndeplinirii obligației de comunicare". Prevederile acestui aliniat se aplica oricărei cereri, indiferent de natura ei, cu excepția celor prin care se exercita o cale de atac". Prevederile susmenționate trebuie coroborate cu cele ale art. 109 alin. (2) C. proc.

civ. Pe fondul cauzei, s-a susținut că în baza prevederilor O.U.G. nr. 95/2003 privind preluarea de către A.V.A.S. (actualmente A.A.A.S.) a unor creanțe bugetare în vederea încasării și virării lor la F.N.U.A.S.S., aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 557/2003, A.A.A.S. a preluat în baza protocoalelor și a actelor adiționale rectificative încheiate cu C.A.S., obligațiile restante ale SC E. SA București. Sumele sus menționate reprezintă obligații restante în evidența contabilă a C.A.S. la data de 30 iunie 2003, cu dobânzi și penalități calculate până la data predării efective la A.V.A.S, diminuate cu Încasările înregistrate în evidența C.A.S. până la data predării. Pentru creanțele bugetare ce intră sub incidența actelor normative susmenționate nu se calculează dobânzi și penalități după data preluării întrucât, în conformitate cu art. 2 alin. (2) din O.U.G.

nr. 95/2003, modificată și completată prin Legea nr. 557/2003, în vederea valorificării, creanțele bugetare preluate se consolidează în dolari americani, pe baza raportului leu/dolar de la data preluării acestora prin protocol. Pentru recuperarea creanței fiscale deținute asupra SC E. SA, A.A.A.S. a demarat procedura de executare silită prin blocarea conturilor debitoarei, creanța fiind încasată integral în data de 17 martie 2010. Temeiul cererii de întoarcere a executării în cauza este reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni din 24 decembrie 2003. Având în vedere ca la acest moment contractul menționat a încetat de drept, în cauza operand condiția rezolutorie prevăzuta de art. 10 din contract, recurenta consideră ca cererea privind întoarcerea executării apare ca fiind neîntemeiata.

Întoarcerea executării poate fi cerută doar în condiția desființării titlului executoriu reprezentat în cauza de către protocoalele și a actele adiționale rectificative încheiate cu C.A.S., respectiv titlurile executorii care nu au fost desființate. Recursul este nefondat. Nu poate fi reținută nici o critică pertinentă de nelegalitate pe temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente: Instanța anteroară a respins în mod legal excepția prematurității acțiunii, întrucât judecata cererii de întoarcere a executării silite nu impune condiții prealabile de natura celor invocate de recurenta-pârâtă.

Dispozițiile art. 46 alin. (1) din O.U.G nr. 51/1998 nu sunt incidente cauzei pendinte, întrucât, așa cum corect s-a și reținut, vizează doar litigiile privind drepturile și obligațiile ce decurg din activele bancare preluate de A.V.A.S., nu și cererile de întoarcere a executării silite în condițiile în care formele de executare au fost deja anulate printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă. Criticile ce vizează fondul cauzei, nu sunt întemeiate, date fiind circumstanțele cauzei pendinte, pe deplin lămurite de instanța anterioară. Dispozițiile art. 404 1 alin. (1) C. proc. civ. prevăd în mod expres că în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acestuia.

Instanța a reținut că, în baza Ordinului A.V.A.S. din 02 februarie 2010 s-a dispus înființarea popririi asupra sumelor existente în conturile bancare deschise la bănci și alte instituții de credit, suma de 211.357,73 lei fiind plătită cu O.P. din 18 februarie 2010. Prin sentința civilă nr. 114 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a, în Dosarul nr. 5102/2/2009, irevocabilă prin respingerea recursului la data de 21 mai 2009, a fost admisă contestația la executare. Mai mult, prin sentința comercială nr. 102 din 12 august 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, în Dosarul nr. 5199/2/2010, s-a dispus în mod expres anularea Ordinului nr. 15/02 februarie 2010 emis de A.V.A.S., hotărâre irevocabilă prin Decizia nr. 2035 din 25 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

S-a constatat astfel în mod corect ca fiind îndeplinite condițiile art. 404 1 alin. (1) C. proc. civ., fiind desființată însăși executarea silită în cadrul căreia a fost executată suma de 211.357,73 lei. Critica referitoare la calcularea și plata dobânzilor și penalităților nu poate fi primită, întrucât împotriva considerentelor reținute de instanța anterioară pentru fundamentarea soluției pronunțate pe acest aspect, nu au fost aduse argumente care să le contrazică în mod pertinent. S-a reținut corect culpa pârâtei care, deși cunoștea faptul că existau două hotărâri judecătorești irevocabile prin care fuseseră anulate somațiile de plată și ordinul de poprire, nu a restituit reclamantei suma încasată în baza executării silite anulate, reclamanta având astfel dreptul la restabilirea situației anterioare prin repararea integrală a prejudiciului.

Dispozițiile legale invocate de recurentă - art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2003, modificată și completată prin Legea nr. 557/2003 - nu sunt incidente cauzei pendinte, sub aspectul reclamat, întrucât vizează punctual chestiunea valorificării creanțele bugetare preluate, prin consolidarea lor în dolari americani, pe baza raportului leu/dolar de la data preluării acestora prin protocol. Cât timp temeiul întoarcerii executării îl constituie anularea titlului executoriu în baza căruia a fost efectuată executarea silită - în acest sens, dispozițiile art. 404 1 alin. (1) C. proc. civ. fiind foarte clar redactate - analiza încetării contractului de vânzare-cumpărare nu are nici o relevanță în economia cauzei deduse judecății, și nici desființarea titlului executoriu reprezentat de protocoalele și a actele adiționale rectificative încheiate cu C.A.S.

Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul pârâtei, ca nefondat. În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., reținând culpa procesuală a recurentei-pârâte, Înalta Curte o va obliga pe recurenta-pârâtă la plata sumei de 2.792,29 lei către intimata SC E.L.J.A. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.A.A.S. împotriva sentinței nr. 47 din 4 iulie 2014 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă. Obligă pe recurentă la plata sumei de 2.792,29 lei către intimata SC E.L.J.A. SA. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2015.