ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2074/2022

Ședința publică din data de 6 aprilie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal la data de 15 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. Termica S.A., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, a solicitat:

1.1 - Adresa A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Iași - A.J.F.P. Suceava nr. 14932/85349 din 05.02.2018 înregistrată la sediul S.C. TERMICA S.A. sub nr. x/20.02.2018 prin care a fost respinsă/refuzată cererea S.C. Termica S.A. nr. 3562/20.12.2017, înregistrată la ANAF-AJFP Suceava sub nr. x din 21.12.2017 și nr. 14932 din 21.12.2017, privind continuarea executării/restituirii sumelor cuvenite potrivit sentinței curții de Apel Suceava nr. 25 din 31.10.2014 (dosar x/2012) definitivă și irevocabilă prin Decizia ÎCCJ nr. 2046/18.05.2015;

1.2 - Decizia nr. 27584 din 07.05.2018 emisă de ANAF - DGRFP Iași - AJFP Suceava, înregistrată la sediul S.C. TERMICA S.A. sub nr. x din 16.05.2018 privind soluționarea contestației formulată de S.C. TERMICA S.A. înregistrată sub nr. x din 05.04.2018;

1.3 - Adresa ANAF - DGRFP Iași - AJFP Suceava nr. 27583/10.05.2018, înregistrată la sediul Termica S.A. cu nr. 1501/16.05.2018, prin care a fost respinsă Cererea de restituire și cererea de plată a dobânzilor - adresa Termica nr. x/04.04.2018, înregistrată la AJFP cu nr. 27583/05.04.2018;

1.4 - Decizia nr. 50799 din 09.07.2018, emisă de ANAF - DGRFP Iași - AJFP Suceava, înregistrată la sediul S.C. TERMICA S.A. sub nr. x din 18.07.2018 privind soluționarea contestației Termica nr. 1801 din 28.06.2018 înregistrată la AJFP Suceava cu nr. 50799/29.06.2018, corectată ulterior prin Decizia de îndreptare a erorilor materiale nr. 50799 bis/20.08.2018 emisă de A.JF.P. Suceava, înregistrată la sediul Termica S.A. cu nr. 2444/30.08.2018.

2.1 - plata/restituirea sumei de 4.051.015 RON (patru milioane cinci zeci și una mii și cincisprezece RON), compusă din:

- 2.828.634 RON reprezentând TVA stabilită suplimentar de organele de inspecție fiscală, pentru perioada 01.01.2009 - 30.11.2011, din care: 1.862.546 RON respinsă la rambursare și 966.088 RON plătită cu O.P. nr. x/15.10.2012;

- 1.222.381 RON accesorii TVA, aferente debitului principal, plătite astfel:

- 858.601 RON cu O.P. nr. x/16.10.2012,

- 323.040 RON cu O.P. nr. x/27.11.2012,

- 75 RON executată silit la data de 16.04.2013,

- 39.431 RON executată silit la data de 18.04.2013,

- 1.234 RON executată silit la data de 17.04.2013;

2.2 - diminuarea obligației de plată, cu suma de 131.975 RON, reprezentând accesorii aferente TVA, calculate până la data plății debitului principal înscris la punctul de mai sus, și neachitate de societate. 3. Obligarea pârâților la plata dobânzilor/majorările de întârziere prevăzute de lege, datorate începând cu ziua în care a operat stingerea creanțelor fiscale și până la data restituirii sumelor menționate la capătul 2.1 din cerere potrivit solicitărilor exprimate prin cererile S.C. Termica S.A. înregistrate la ANAF AJFP Suceava sub nr. x din 21.12.2017, nr. 27583/05.04.2018 și nr. 50799/29.06.2018, în conformitate cu art. 124 din O.G. nr. 92/2003, cu modificările și completările ulterioare și, respectiv art. 182 din Legea nr.

207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare precum și cu prevederile Conform pct. 1 - 6 din Capitolul II din Ordinul M.F.P. nr. 1899/2004 privind aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget precum și acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, începând cu ziua în care s-a operat stingerea creanțelor fiscale individualizate în actul administrativ fiscal anulat, și până la data restituirii și potrivit pct. 15 din O.M.F.P. nr. 528/2015, la nivelul la care au fost stabilite succesiv prin og nr. 92/2003 și Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, astfel cum acestea au fost modificate și completate de-a lungul timpului.

Curtea de Apel Suceava – secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 105 din 15 noiembrie 2019, a admis cererea având ca obiect "contestație act administrativ fiscal" formulată de reclamanta S.C. Termica S.A., societate în faliment, reprezentată de lichidator judiciar, consorțiul format din practicienii în insolvență A.., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava și, în consecință:

- a anulat adresele nr. x/05.02.2018 și nr. y/10.05.2018 și deciziile nr. 27584/07.05.2018 și nr. 50799/09.07.2018,

- a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4.051.015 RON, din care 1.862.546 RON TVA respinsă la rambursare, 966.088 RON TVA și 1.222.381 RON accesorii aferente TVA.;

- a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.816.511,72 RON reprezentând creanțe accesorii sumei datorate calculate până la data de 31.05.2019, precum și în continuare, până la achitarea integrală a debitului principal;

- a obligat pârâta să procedeze la scăderea din evidențele fiscale a sumei de 131.975 RON reprezentând accesorii aferente TVA, nedatorate de reclamantă.

Totodată, a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 13.800 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței nr. Sentinței nr. 105 din 15 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin argumentele prezentate în susținerea motivelor de nelegalitate, în contextul unui scurt istoric procesual, recurenta-reclamantă a prezentat argumentele sale cu referire la motivele de recurs dezvoltate, raportat la considerentele hotărârii atacate, făcând trimitere la normele de drept prevăzute de art. 110 alin,. 3 raporta la art. 141 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 – act normativ în vigoare la data soluționării prezentei cauze.

După prezentarea detaliată a contextului raportului juridic fiscal litigios, reluând susținerile formulate în fața instanței de fond recurenta-reclamantă a punctat îndeosebi aspectele care vizează, aplicarea în cauză a prescripției abaterilor săvârșite.

Invocând incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că sentința atacată nu este motivata, instanța de fond luând în considerare in mod exclusiv doar argumentele de nelegalitate invocate de reclamanta, înlăturând apărările acesteia, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. potrivit cărora, hotărârea judecătoreasca trebuie sa cuprindă motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, aratandu-se atât motivele pentru care s-au admis, cat si cele pentru care s-au înlăturat cererile pârtilor.

Arată recurenta că, din examinarea considerentelor hotărârii recurate rezulta in mod evident ca nu se analizează si nu se motivează in niciun fel de ce au fost inlaturate din probatoriul administrat in cauza documentele, respectiv susținerile instituției recurentereferitoare ia cele doua decizii de impunere, respectiv: faptul ca prin decizia de impunere x/24.05.2012, comunicata în data de 17,10.2012, s-a procedat la înlocuirea deciziei de impunere inițială, drept pentru care decizia de impunere x/24.05.2012, comunicata in data de 18.06.2012 nu mai subzista; nu se face nicio referire si nu se analizează consecința fiscala constând in faptul ca cel de-al doilea act administrativ ii anulează pe cel inițial. cele doua decizii de impunere neputand exista deopotrivă;

- faptul ca obligațiile de plata stabilite suplimentar prin decizia de impunere inițiala nr. F-MC 206/24.05.2012 au fost anulate de către instanța de judecata prin sentința nr. 25/31.10.2014, nu poate avea ca si consecința fiscala restituirea sumelor stabilite prin cea de -a doua decizie de impunere, care nu a fost contestata de reclamanta;

- faptul ca la data efectuării efective a stingerii obligației fiscale, respectiv 14.11.2012, societatea reclamanta figura in evidentele fiscale cu creanțe certe, lichide si exigibile provenind din cea de-a doua decizie de impunere, drept pentru care în mod corect a operat compensarea.

Subsumat motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pâârtă susține că hotărârea instanței de fond este o consecință a aplicării greșite a normelor de drept material.

Maniera greșită în care instanța de fond a dispus prin hotărârea pronunțata restituirea sumei de 1.862.546 RON TVA tratând aceasta suma ca fiind respinsa la rambursare, sens in care arată următoarele: Prin decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala nr. x/24.05.2012 inițiala s-au stabili obligații suplimentare reprezentând: 2.828.634 RON tva, 804.083 RON dobânzi tva 377.558 RON penalități tva, iar prin decizia de impunere x/24.05.2012 comunicata in data de 17.10.2012, s-au stabilit obligații suplimentar reprezentând: 2.828.634 RON tva, 804.083 RON dobânzi tva si 424.295 RON penalita tva, modificarea vizând cuantumul penalităților de întârziere.

Prin decontul de tva aferent lunii noiembrie 2011, societatea înregistrat tva de rambursat in suma de 1.862.546 RON, urmare deciziei de corecții nr. 1097/18.12.2012 si a dispoziției de masuri stabilite de organele fiscale n 62238/26.10.2012.

Este evident că instanța de fond a acordat contribuabilului dreptul la rambursarea sumei de 1.862.546 RON reprezentând TVA, iar ca efect a auto compensării, din suma totala 2.828.634 RON a rămas de plata suma de 966.088 RON, care a fost achitata de S Termica S.A. la data de 16.10.2012.

Recurenta precizează că, în condițiile în care decizia de impunere inițială nu mai subzistă si având in vedere faptul ca societatea nu a contestat decizia de impunere corectata, aceasta intrând in circuitul civil și producandu-si efectele juridice, a apreciat ca solicitările reclamantei se impuneau a fi respinse.

Mai mult decât atât, i cauză nu prezintă relevanta faptul ca plățile efectuate de S.C. Termica S.A. (16.10.2012) au avut loc înainte de data comunicării celei de-a doua decizii de impunere (17.10.2012).

Cu referire la data emiterii notei de compensare pentru sumele menționate anterior, recurenta a precizat că stingerea obligațiilor prin compensanre se efectuează cu data plații, conform art. 167 din Legea nr. 207/2015 privin Codul de procedură fiscală.

În ceea ce privește stingerea obligațiilor în evidenta fiscala, recurenta a subliat că organul fiscal a efectuat stingerea pentru obligațiile comunicate la data de 17.10.2012, prin compensare, pe data de 14.11.2012, așa cum reiese din rubrica dată prelucrare, cu data plății 16.10.2012, conform prevederilor legale

În concluzie, fata de situația prezentată, a apreciat că in mod greșit instanța de fond a constatat ca reclamanta este indreptatita la restituirea suumelor totale de 4.051.015 RON, precum si la acordarea dobânzilor fiscale asa cu acestea au fost calculate de expertul contabil.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă Termica S.A. Suceava, prin lichidator judiciar consorțiul format din A. și B., reprezentată de practician în insolvență C., a formulat întâmpinare în recurs, prin care, a solicitat respingerea recursului promovat de recurentă și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 13 mai 2020, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata recursului, în data de 6 aprilie 2022, cu citarea părților, în condițiile art. 494 -495 C. proc. civ., dată când a avut loc judecata, în ședință publică.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Deliberând asupra prezentului recurs, sub aspectul motivelor de nelegalitate invocate, prin prisma probelor administrate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Curtea constată că este nefondat, pentru considerentele care urmează:

În prealabil, Înalta Curte constată că prin criticile de recurs formulate, recurenta procedează la reiterarea aspectelor invocate în fața instanței de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect în considerentele hotărârii recurate, condiții în care nu va relua argumentele expuse de judecătorul fondului, ci se va limita, doar, la analiza criticilor care se circumscriu unor veritabile motive de recurs.

În speță, recurenta- a invocat încălcări ale îndatoririlor privind soluționarea cererilor și ale garanțiilor dreptului la un proces echitabil, prin neexaminarea efectivă a tuturor apărărilor, invocate prin întâmpinare și aplicarea prevederilor legale incidente în cauză, sens în care ar fi incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. .

Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma celor sus-menționate, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este fondat.

Din considerentele hotărârii recurate rezultă că instanța a analizat și a sistematizat cererile și susținerile părților, fiind preocupată să identifice împrejurările de fapt care au constituit situația premisă a declanșării mecanismului judiciar.

În lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, examinarea efectivă a tuturor motivelor și apărărilor invocate de către părți ca garanție a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, nu implică obligația instanței de a da un răspuns detaliat fiecărui argument, întinderea obligației instanței fiind variabilă, în funcție de natura hotărârii și de circumstanțele fiecărei cauze, cu luare în considerare a pertinenței, clarității, relevanței în economia litigiului și fundamentării respectivelor motive sau apărări (e.g. Cauzele Ruiz Torija c Spaniei, Buzescu c României).

În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), în esență, recurenta-pârâtă a invocat aceleași critici ca și în susținerea celorlalte motive prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând, pe de o parte că instanța de fond nu a analizat motivele de fapt care au generat litigiul, nu le-a dat eficiență juridică, iar pe de altă parte că motivarea instanței de fond cu privire la argumentele invocate în raport de probatoriul administrat este superficială.

Dincolo de susținerile contradictorii ale recurentei-pârâte, Înalta Curte constată că, în speță nu este îndeplinită niciuna dintre ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sentința recurată fiind motivată cu respectarea exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Judecătorul fondului a indicat situația de fapt reținută pe baza probelor administrate, precum și motivele pe care s-a întemeiat soluția, raționamentul urmat fiind expus clar și logic.

În contextul analizei argumentelor recurentei-pârâte, astfel cum au fost reiterate din acțiunea dedusă judecății, analizând în continuare recursul, din perspectiva criticilor expuse de către recurentă, referitor la criticile de nelegalitate, prin prisma motivului de casare, cel reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., verificate de către instanța de control judiciar, au un caracter nefondat, nefiind relevată nicio încălcare sau aplicare greșită a normelor de drept material în chestiunea invocată de titularul căii de atac.

Astfel, așa cum reiese din actele și lucrările dosarului, la originea situației litigioase stă procedura de control desfășurată în anul 2012 cu privire la situația fiscală a reclamantei S.C. TERMICA S.A., finalizată prin emiterea raportului de inspecție fiscală nr. F – MC 130/24.05.2012 și deciziei de impunere nr. x – MC 206/24.05.2012.

În esență, organele fiscale au constatat la acel moment că din suma de 5.513.898 RON TVA cerută la rambursare prin decontul TVA aferent lunii noiembrie 2011, intimata îndeplinea condițiile de deducere pentru TVA de 2.685.264 RON, în timp ce TVA de 2.828.634 RON aferentă pierderilor tehnologice trebuia colectată la buget. Pe cale de consecință s-a stabilit o obligație suplimentară de plată în cuantum total de 4.010.275 RON, compusă din 2.828.634 RON TVA de plată pentru perioada 01.01.2009 – 30.11.2011, 804.083 RON dobânzi și 377.558 RON penalități de întârziere.

Reclamanta a formulat contestație administrativă, soluționată negativ prin Decizia nr. 375/31.08.2012.

În luna septembrie 2012 organele fiscale au descoperit o eroare strecurată în decontul TVA în sumă de 5.513.898 RON depus de societate, mai precis faptul că suma de 3.651.352 RON fusese preluată greșit, TVA ce trebuia cerută la rambursare în decont fiind de 1.862.546 RON (5.513.898 RON – 3.651.352 RON).

Ca urmare, organele fiscale au întocmit referatul privind îndreptarea erorilor materiale nr. 60.973/24.09.2012 în temeiul căruia a fost emisă Decizia nr. 1097/18.12.2012 de corectare a erorilor materiale din decontul TVA aferent lunii noiembrie 2011 și dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 62.238/26.10.2012 .

Rezolvându-se astfel problema preluării greșite a soldului sumei negative de TVA reportate din perioada precedentă și cum prin raportul de inspecție fiscală nr. F – MC 130/24.05.2012 se constatase că recurenta- reclamantă trebuia să colecteze TVA suplimentară de 2.828.634 RON aferentă pierderilor tehnologice, suma de 1.862.546 RON TVA pentru care reclamanta avea drept de deducere a fost respinsă la rambursare, diferența de 966.088 RON fiind achitată ulterior de reclamantă (1.862.546 RON + 966.088 = 2.828.634 RON).

Reclamanta S.C. Termica S.A. a solicitat în instanță anularea raportului de inspecție fiscală nr. F – MC 130/24.05.2012 și a deciziei de impunere nr. x – MC 206/24.05.2012, formulând astfel cererea de chemare în judecată și înregistrată la data de 04.12.2012.

Astfel, prin sentința nr. 25/31.10.2014, Curtea de Apel Suceava a admis acțiunea formulată de contestatoarea S.C. Termica S.A. Suceava, prin administrator judiciar provizoriu D. SPRL, A. și E., în contradictoriu cu intimata ANAF – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, intervenient în cauză fiind Municipiul Suceava prin Primar, a admis cererea de intervenție accesorie formulată de Municipiul Suceava prin Primar, a anulat Decizia nr. 375/31.08.2012 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală București - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, a anulat Raportul de inspecție fiscală nr. x din 24.05.2012 în ceea ce privește constatările privind TVA colectată - cap. III și Decizia de impunere nr. x din 24.05.2012 în ceea ce privește obligațiile de plată suplimentare stabilite de inspecția fiscală și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 10.186 RON cheltuieli de judecată.

Această sentință a rămas definitivă prin Decizia nr. 2046 din 18 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte Casație și Justițe, în care instanța de contencios administrativ a hotărât cu putere de lucru judecat că, în mod nelegal autoritatea fiscală a inclus în calculul TVA cota de pierderi tehnologice ce depășește limitele stabilite de ANRE, capitolul III din raportul de inspecție fiscală nr. F – MC 130/24.05.2012 și decizia de impunere nr. x – MC 206/24.05.2012 fiind anulate.

În urma acestei sentințe, reclamanta S.C. TERMICA S.A. a solicitat pârâtei achitarea TVA de 1.862.546 RON respinsă la rambursare și să restituie sumele de 966.088 RON TVA și 1.222.381 RON accesorii aferente TVA achitate de societate, prevalându-se de faptul că instanța de contencios administrativ a hotărât definitiv că TVA de 2.828.634 RON stabilită suplimentar nu era datorată.

Organul fiscal a respins însă cererile de plată, soluții menținute și în contestațiile administrative, pe motiv că, prin corectarea erorii materiale identificate în decontul TVA aferent lunii noiembrie 2011, s-a procedat la data de 24.09.2012 la o nouă listare a raportului de inspecție fiscală nr. F – MC 130/24.05.2012 și a deciziei de impunere nr. x – MC 206/24.05.2012, având numere identice, dar conținut diferit față de cele de la data emiterii, care nu au fost contestate și nici anulate de instanță, fapt ce împiedică plata sumelor pretinse.

Curtea de apel a utilizat în analiza cererii de chemare în judecată un considerent comun, arătând argumentele care stau la baza soluției și care expun motivele pentru care criticile soluționate prin acestea sunt întemeiate, respectiv cele statuate prin sentința nr. 25/31.10.2014, definitivă prin decizia nr. 2046/18.05.2015, prin care s-a stabilit că S.C. TERMICA S.A. nu datorează TVA de 2.828.634 RON stabilită suplimentar în sarcina societății prin raportul de inspecție fiscală nr. F – MC 130/24.05.2012 și decizia de impunere nr. x – MC 206/24.05.2012, care au și fost anulate cu efect retroactiv (ex tunc).

Or, TVA de 1.862.546 RON respinsă la rambursare trebuia achitată reclamantei, iar sumele plătite ca debit principal și accesorii pentru stingerea creanței suplimentare infirmate pe cale judiciară sunt supuse restituirii ca urmare a anulării titlului de creanță.

Această modalitate de soluționare este corectă iar criticile din recurs pot fi soluționate prin același considerent, fără a fi necesară reluarea acestora pentru fiecare în contextul în care s-au arătat argumentele pentru care au fost înlăturate susținerile pârâtei.

Judecătorul fondului a indicat situația de fapt reținută pe baza probelor administrate, precum și motivele pe care s-a întemeiat soluția, raționamentul urmat fiind expus clar și logic.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 431 C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect; oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art. 430 C. proc. civ., hotărârea judecătorească ce soluționează în tot sau în parte fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.

Cum rezultă din textul art. 430 alin. (2) C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat este prevăzută în mod expres ca atașându-se și considerentelor hotărârii, nu doar a celor decisive, care susțin dispozitivul, ci și considerentelor decizorii. În acest mod legiuitorul a consacrat în mod explicit, in terminis, pe plan normativ, și efectul pozitiv al lucrului judecat, prin care o chestiune litigioasă, dedusă judecății în mod incidental și dezlegată în cadrul unui proces, a cărei rezolvare nu se va regăsi în dispozitivul hotărârii, este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi nesocotită sau contrazisă într-un litigiu ulterior, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părți (res iudicata pro veritate habetur).

În concluzie, chiar dacă în decontul TVA aferent lunii noiembrie 2011 s-a strecurat o greșeală, ceea ce s-a corectat prin decizia nr. 1097/18.12.2012 și dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 62.238/26.10.2012 nu are legătură cu TVA de 2.828.634 RON stabilită suplimentar pentru pierderile tehnologice și, prin urmare, nu putea crea o obligație separată de contestare.

Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. x/24.05.2012, a rămas aceeași, respectiv fondul acestui act, obligațiile de plată suplimentare stabilite de inspecția fiscală, respectiv 2.828.634 RON TVA de plată pentru pierderile de energie termică din rețeaua de transport și distribuție, rețea aflată în proprietatea Municipiului Suceava, din perioada 2009 - nov. 2011, pierderi considerate "lipsă în gestiune" nu a fost modifîcat/anulat/desființat.

Ca urmare, Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. x/24.05.2012 a fost listată la o altă dată, respectiv la 24.09.2012 și comunicată la 17.10.2012, ca urmare a corectării erorii materiale din Decontul de TVA prin Decizia nr. 1097/18.12.2012 de corectare a erorilor materiale emisă de A.N.A.F. - D.GA.M.C. București (Anexa 7 Ia acțiune).

Or, intimata S.C. Termica S.A. a formulat contestație împotriva Deciziei de impunere nr. x din 24.05.2012. Contestația a fost înregistrată la A.N.A.F cu nr. 907063/06.07.2012 și soluționată prin Decizia nr. 375/31.08.2012.

Susținerile recurentei în sensul că cea de-a doua decizie de impunere a fost comunicată reclamantei în data de 17.10.2012, iar din întreg probatoriul administrat rezultă că această decizie nu a fost contestată de recurentă nu poate fi reținută, în contextul în care, eventuala cale de atac putea viza exclusiv eroarea identificată, iar nu constatări anterioare, asupra cărora organul fiscal se pronunțase de astfel, în procedură administrativă, prin emiterea deciziei nr. 375/31.08.2012, atacată ulterior în instanță.

Cum bine a punctat instanța fondului, în temeiul art. 117 alin. (1) lit. a) rap. la art. 47 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, intimata- reclamantă are dreptul, pe de o parte, la achitarea TVA de 1.862.546 RON respinsă greșit la rambursare, iar, pe de altă parte, la restituirea sumei de 966.088 RON plătită cu titlu de TVA stabilită suplimentar și de 1.222.381 RON achitată cu titlu de accesorii.

Nu în ultimul rând, în ceea ce privește dobânda aferentă TVA de 1.862.546 RON, momentul de la care se datorează este cel al expirării termenului de rambursare a taxei, anume 07.02.2012 (decont TVA înregistrat la 22.12.2011 cu termen de soluționare a cererii de rambursare de 45 zile).

Ca efect al anularii titlului principal de creanță, în raport de prevederile art. 47 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, reclamanta are dreptul la achitarea TVA de rambursat și la restituirea sumelor plătite în temeiul deciziei de impunere anulată prin sentința nr. 25/31.10. 2014, la care se adaugă dobânda legală în materie fiscală.

De altfel, în cauză, nu s-a efectuat o operațiune de compensare în sensul art. 116 din O.G. nr. 92/2003 (lege aplicabilă în timp faptului juridic al plății), momentul de la care se datorează dobândă este cel de la care a operat stingerea creanței fiscale, anume 16.10.2012, prin emiterea de către UAT municipiul Suceava în favoarea reclamantei a OP nr. x/15.10.2012 și OP nr. x/16.10.2012, ca și dobânda aferentă sumelor achitate în temeiul deciziei de impunere anulată de instanță,

În consecință, în mod corect instanța fondului a stabilit că recurenta- pârâta va fi obligată să plătească reclamantei suma de 2.816.511,72 RON reprezentând dobândă datorată până la 31.05.2019, precum și în continuare, până la achitarea integrală a debitului principal, prin care s-a cuantificat dobânda datorată până la data de 31.05.2019 în funcție de calculul efectuat de expert.

III. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

În considerarea acestor argumente care susțin caracterul nefondat al recursului, Înalta Curte urmează să facă aplicarea și a art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și să dispună în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava împotriva sentinței nr. 105 din 15 noiembrie 2019 a Curții de Apel Suceava – secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 aprilie 2022.