ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2118/2020

HOTĂRÂRE

03.11.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2118/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă, la 29 ianuarie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. Termica S.A. Suceava prin lichidator judiciar consorțiul A. și B. a chemat în judecată pe pârâta C., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 462.617,92 RON, din care 351.347,06 RON preț energie termică și 111.270,86 RON penalități de întârziere, reprezentând contravaloarea facturilor de preț și penalități de întârziere aferente emise pe numele asociației în perioada aprilie 2013 - decembrie 2015.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1270 din C. civ. adoptat prin Legea nr. 287/2009, Legea nr. 51/2006, Legea nr. 210/2005, O.U.G. nr. 88/2010, O.U.G. nr. 70/2011, precum și contractului nr. x/2009.

Prin sentința civilă nr. 108 din 14 martie 2017, Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava, la 17 martie 2017, sub nr. x/2016.

Prin sentința civilă nr. 2401 din 30 mai 2017, Judecătoria Suceava a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Totodată, a fost constatat ivit conflictul negativ de competență, iar dosarul a fost înaintat Curții de Apel Suceava în vederea soluționării acestuia.

Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 37 din 7 septembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă, la 19 septembrie 2017, sub nr. x/2016.

La termenul din 12 decembrie 2017, reclamanta S.C. Termica S.A. și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 131.914,51 RON reprezentând contravaloare energie termică, precum și la plata sumei de 99.115,73 RON, reprezentând penalități aferente perioadei aprilie 2013 - decembrie 2015.

Prin sentința civilă nr. 384 din 12 decembrie 2017, Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă a admis acțiunea formulată de reclamantă, fiind obligată pârâta să-i achite acesteia suma de 131.912,12 RON reprezentând debit și suma de 73.681,63 RON reprezentând penalități de întârziere. Totodată, pârâta a fost obligată să-i achite expertului D. suma de 1.001 RON reprezentând diferență onorariu expert.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S.C. Termica S.A. Suceava prin lichidator judiciar consorțiul A. și B., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, sub nr. x/2018.

Prin decizia nr. 24 din 18 ianuarie 2019, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 384 din 12 decembrie 2017 a Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă, pe care a schimbat-o în parte, cu consecința obligării pârâtei să achite acesteia suma de 99.115,73 RON cu titlu de penalități de întârziere, în loc de 73.681,63 RON. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva deciziei civile nr. 24 din 18 ianuarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a declarat recurs pârâta C., fără a indica vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia și casarea deciziei atacate.

În motivarea recursului s-a arătat că pretențiile ce fac obiectul prezentului litigiu sunt aferente perioadei aprilie 2013 - decembrie 2015, că facturile au fost comunicate cu întârziere, iar la calculul penalităților nu s-a ținut cont de zilele de întârziere.

Potrivit raportului de expertiză contabilă suma datorată este în cuantum de 131.914,51 RON debit principal și de 73.681,63 reprezentând penalități de întârziere.

S-a mai arătat că instanța de apel a solicitat efectuarea unui nou supliment de expertiză în vederea calculării penalităților aferente perioadei 31 decembrie 2012 - decembrie 2015, perioadă ce excede cererii de chemare în judecată. De altfel, expertul a precizat în mod expres că penalitățile anterioare lunii aprilie 2013 sunt în afara perioadei solicitate de reclamantă prin acțiune.

Pentru argumentele expuse s-a solicitat admiterea recursului, având în vedere faptul că instanța de apel a dat mai mult decât s-a cerut prin cererea de chemare în judecată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă S.C. Termica S.A. Suceava prin lichidator judiciar consorțiul A. și B. a solicitat respingerea recursului pârâtei, deoarece este nereală susținerea acesteia, în sensul că instanța de apel ar fi dat mai mult decât s-a cerut prin acțiunea principală.

Recurenta-pârâtă C., prin răspunsul la întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă S.C. Termica S.A. Suceava prin lichidator judiciar consorțiul A. și B., a solicitat respingerea argumentelor acesteia, întrucât instanța de apel și-a depășit atribuțiile, iar prin hotărârea atacată a acordat reclamantei mai mult decât a cerut prin cererea de chemare în judecată.

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului declarat în cauză a fost întocmit la data de 19 iulie 2019, iar ca urmare a dispozițiilor luate de Înalta Curte prin încheierea din data de 11 februarie 2020, a fost întocmit un supliment la raportul efectuat de magistratul-asistent raportor asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea de ședință din data de 15 octombrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză, cu mențiunea că părțile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare. De asemenea, a fost comunicat părților și suplimentul efectuat la raport ca urmare a dispozițiilor luate de Înalta Curte prin încheierea de ședință din data de 11 februarie 2020.

La data de 16 martie 2020, intimata-reclamantă S.C. Termica S.A. Suceava prin lichidator judiciar consorțiul A. și B. a formulat punct de vedere la raport, prin care a arătat, în esență, că este aplicabilă sancțiunea nulității recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., întrucât în recurs nu se pot identifica critici de nelegalitate ce ar putea face posibilă încadrarea în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din același cod.

Prin încheierea din 28 aprilie 2020 a fost admis în principiu recursul și s-a constatat că judecata este suspendată de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020 și al art. 63 alin. (11) din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 240 din 14 aprilie 2020, privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 14 aprilie 2020.

Ulterior, cauza a fost repusă pe rol, fixându-se termen de judecată la data de 27 octombrie 2020, acesta fiind preschimbat din oficiu pentru data de 3 noiembrie 2020, când Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă.

Înalta Curte, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. stipulează că, "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile."

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Alin. (3) al aceluiași articol stipulează că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta formulează critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, autorul acestuia trebuind să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege.

Recurenta-pârâtă nu s-a conformat exigențelor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., neindicând în drept niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ. și neformulând critici care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Criticile recurentei-pârâte în sensul că pretențiile ce fac obiectul prezentului litigiu sunt aferente perioadei aprilie 2013- decembrie 2015, că facturile au fost comunicate cu întârziere, iar la calculul penalităților nu s-a ținut cont de zilele de întârziere, precum și susținerile acesteia cu privire la concluziile reținute prin raportul de expertiză contabilă și prin suplimentul de expertiză, la faptul că instanța de apel a dat mai mult decât s-a cerut prin cererea de chemare în judecată, vizează, în realitate, modalitatea în care au fost administrate și analizate probele.

Or, instanța de apel, ca instanță devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludentei și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor dispuse.

În cauză, recurenta-pârâtă critică decizia recurată sub aspectul netemeiniciei, tinzând, în realitate, la reevaluarea probatoriului administrat și la restabilirea situației de fapt ceea ce nu este posibil în această etapă procesuală.

Așadar, nu se poate reține că au fost formulat veritabile critici de nelegalitate care să vizeze decizia atacată și care să permită astfel exercitarea controlului de legalitate în această fază procesuală din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ., prin cererea de recurs fiind aduse doar critici de temeinicie deciziei atacate.

Întrucât recurenta-pârâtă nu s-a conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să impună aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de pârâtă.