ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2192/2021

Ședința publică din data de 20 octombrie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 9 februarie 2016 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, sub număr de dosar x/2016, reclamanta Societatea Termoelectrica S.A. București a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanței obligarea pârâtului la plata sumei de 41.771.5 RON, reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei, actualizată cu indicele de inflație.

În drept, reclamanta a indicat prevederile art. 148, art. 192, art. 194 din C. proc. civ., art. 1357 C. civ., art. 152 din Legea nr. 31/1990.

Prin sentința civilă nr. 8454 din 29 noiembrie 2016, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței sale materiale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la 14 decembrie 2018.

Prin încheierea din 8 mai 2019, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a dispus înaintarea cauzei spre competentă soluționare către secția a VI-a Civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 25 iunie 2019 sub număr de dosar x/2016

Prin sentința civilă nr. 2598 din 19 septembrie 2019 pronunțată de Tribunalului București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, au fost respinse atât cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă, cât și solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către pârât, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta Termoelectrica S.A. a declarat apel, care, prin decizia civila nr. 762 din 3 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost respins ca nefondat.

Reclamanta Termoelectrica S.A. București prin B. SPRL a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 762 din 3 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, indicând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În argumentarea cererii de recurs, reiterând susținerile din cuprinsul cererii de apel, după expunerea situației de fapt, recurenta apreciază că hotărârea atacată este nelegală, fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, precum și a materialului probator existent la dosarul cauzei.

Susține, în esență, că instanța a depășit limitele rotului activ, soluția pronunțată fiind dată cu încălcarea principiului disponibilității și al contradictorialității. Menționează că pârâtul nu a contestat suma pretinsă, că acesta recunoaște faptul că a încheiat Actul adițional nr. x la Contractul de asistență juridică invocat în speță și nu neagă faptul că a dispus plata sumei pretinse de Termoelectrica, însă își fundamentează apărările pe alte considerente menite a-i justifica "fapta ilicită", invocând importanța ducerii la îndeplinire a mandatului AGA pentru realizarea divizării Termoelectrica.

În condițiile în care, în timpul judecății, instanța a apreciat ca existau anumite elemente pentru care erau necesare înscrisuri suplimentare din partea reclamantei, atunci era obligată să pună acest lucru în dezbaterea părților.

A mai susținut că hotărârea instanței încalcă principiul disponibilității.

Raportat la art. 9 alin. (2) C. proc. civ., în opinia recurentei, aspectele reținute de prima instanța și de instanța de apel în hotărârile date sunt total străine de apărările invocate de dl. A..

În aceste condiții, lipsa oricăror apărări din partea pârâtului reprezintă o veritabilă recunoaștere a pretențiilor reclamantei.

Se invocă art. 152 alin. (1) din Legea societăților nr. 31/1990 și art. 143 din același act normativ; art. 1357 din C. civ., art. 5 din O.G. nr. 119/1999, art. I din Oug nr. 26/2012, pct. 48 din H.G. nr. 44/2004 și se susține că pentru a fi angajată răspunderea pârâtului care deținea calitatea de director general, în baza contractului de mandat, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de fond: săvârșirea unei fapte ilicite, prejudiciul cauzat societății, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția pârâtului,

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Intimatul-pârât A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, în raport cu lipsa motivelor de nelegalitate, solicitând, în esență, în principal anularea recursului, iar în subsidiar respingerea acestuia, ca nefondat.

Prin încheierea de ședință din 23 iunie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurenta-reclamantă a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat respingerea excepției nulității recursului și constatarea admisibilității căii de atac declarate.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la data de 20 octombrie 2021.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același Cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din analiza dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Totodată, se observă că neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege, precum și formularea acestora cu depășirea termenului de recurs este sancționată cu nulitatea cererii de recurs.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Recurenta-reclamantă a invocat motivul de recurs reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Acest motiv de casare vizează încălcarea legii de drept material, ce poate consta în aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normelor peste ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării acestora, interpretarea greșită a normei corespunzătoare situației de fapt, încălcarea unor principii generale de drept.

Înalta Curte reține că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate susceptibile de a fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și invocat de către recurentă.

Se constată că, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurentă a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanța de control judiciar în fundamentarea acesteia.

Întreaga construcție a recursului reclamantei vizează exclusiv greșita interpretare a probelor de către instanța de apel, motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind invocat doar cu scopul de a repune în discuție situația de fapt, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

De altfel, în privința recursului dedus judecății ne aflăm în fața unei duplicări a susținerilor din etapa procesuală anterioară, mărturie fiind similitudinea dintre cererile de recurs și de apel formulate de aceleași parte în cauză.

In fapt, s-a formulat un al doilea set de apel, față de respingerea celui dintâi. Aceleași motive care vizează netemeinicia au fost deduse Curții de Apel București spre judecată și sunt acum readuse în discuție în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu ignorarea instituției recursului, trecând peste faptul că instanța de casație nu poate fi, în mod legal, învestită cu soluționarea unor astfel de aspecte, întrucât nu ne aflăm înaintea celei de-a treia instanțe a fondului.

Astfel, simpla reiterare în cererea de recurs a criticilor din cererea de apel, fără a se arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, nu întrunește cerința ce se cere a fi îndeplinită.

Este de reținut că întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, precum și succinta relatare a situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs, în raport de prevederile art. 488 C. proc. civ.

Dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile anterior menționate, obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. TERMOELECTRICA S.A. BUCUREȘTI-PRIN B. SPRL împotriva deciziei civile nr. 762 din 3 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2021.