ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2224/2022

HOTĂRÂRE

01.11.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2224/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 1 noiembrie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 București la 03.04.2020, reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale - HIDROELECTRICA S.A. a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâtul la restituirea către reclamantă a sumei de 29.206 RON, compusă din 27.591 RON, reprezentând suma încasată în perioada iulie- noiembrie 2016 cu titlu de componentă variabilă a indemnizației lunare, fără respectarea prevederilor legale aplicabile în materie și din suma de 1.615 RON, reprezentând dobânda legală calculată până la 14.08.2019, precum și în continuare până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 9508/20.10.2020, Judecătoria Sector 3 București a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Prin sentința civilă nr. 123/21.01.2021, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins acțiunea ca neîntemeiată și a obligat reclamanta la plata către pârât a sumei de 9.000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1020/09.06.2021, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelul și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 4.000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate și a respins cererea apelantei de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

În motivare, a susținut că instanța de apel a redus în mod nejustificat onorariul de avocat la suma de 4.000 RON, în condițiile în care acesta a vizat toate etapele procesuale, astfel că a încălcat art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

La 06.06.2022 intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

Analizând excepția nulității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ. recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În cauză, recurentul a indicat în mod expres motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei sau când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a fost invocat în mod formal, fără dezvoltarea argumentelor care să conducă la concluzia lipsei unei motivări sau a unei motivări insuficiente, neputându-se identifica critici de nelegalitate ce ar putea fi subsumate acestui motiv de recurs.

Argumentele expuse în cadrul criticilor din recurs urmăresc însă doar o reevaluare a materialului probator și a situației de fapt. Astfel, invocând interpretarea și aplicarea eronată a prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., recurentul a arătat că instanța de apel în mod greșit a apreciat asupra cuantumului onorariului de avocat, în sensul reducerii acestuia, în contextul în care a fost stabilit pentru toate etapele procesuale.

Înalta Curte notează că aceste critici vizând cuantumul pretins disproporționat al sumei acordate recurentului cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate de judecarea prezentului dosar, prin reducerea onorariului de avocat de la 9.000 RON la 4.000 RON, nu pot fi luate în analiză, deoarece se aduce în discuție o chestiune de eventuală netemeinicie, iar nu una de nelegalitate. În acest sens, se cuvine subliniat și că, prin Decizia nr. 3/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat soluționând un recurs în interesul legii că o critică adusă modalității în care instanțele se pronunță asupra proporționalității onorariului avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De aceea, examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurentul nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural. O astfel de situație intervine și în cauză deoarece, așa cum s-a arătat, analiza memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar cele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. au fost invocate doar formal.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul.