ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 745/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, secția civilă, la 13 iunie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta Societatea Termoelectrica S.A. București- societate în faliment, prin lichidator A. - B.., în contradictoriu cu pârâtul C., a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 43.048,3 RON, reprezentând prejudiciu cauzat societății, actualizat cu indicele de inflație, precum și a cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu. În drept, acțiunea a fost fundamentată pe dispozițiile art. 148, 192 și 194 C. proc. civ. și pe art. 1357 C. civ. În cadrul întâmpinării depuse, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Sentința pronunțată în primă instanță de Judecătorie Prin sentința civilă nr. 9362 din 27 decembrie 2016, Judecătoria Buftea, secția civilă a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins acțiunea reclamantei, ca fiind prescrisă.

Decizia pronunțată în apel de Tribunal Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta Societatea Termoelectrica S.A București. Prin decizia civilă nr. 5066 A din 28 noiembrie 2018, Tribunalul Ilfov, secția civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă.

Decizia pronunțată în recurs ca urmare a incidentului procedural al perimării Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. P..E.E.T. Termoelectrica S.A., prin lichidator judiciar A. -B.. Învestită cu soluționarea recursului contra hotărârii de apel, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a dispus, prin încheierea din 14 noiembrie 2019, suspendarea judecății pricinii în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reținând că, la termenul de judecată, ambele părți, legal citate, nu s-au prezentat și nu au formulat cerere scrisă de judecare în lipsă. La 9 septembrie 2020, recurenta a expediat, prin serviciul poștal, o cerere de repunere a cauzei pe rol justificată prin dispozițiile art. 415 pct. 1 C. proc. civ., solicitând reluarea procesului și acordarea unui nou termen în vederea continuării judecării cauzei. Prin decizia civilă nr. 120 din 04 februarie 2021, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis excepția de perimare invocată din oficiu și a constatat perimat recursul exercitat de reclamantă. În pronunțarea acestei decizii, Curtea a reținut următoarele: Potrivit art. 416 C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții timp de 6 luni". Termenul de perimare de 6 luni prevăzut de dispozițiile citate anterior a început să curgă de la 14 noiembrie 2019, când instanța a dispus suspendarea judecății pentru lipsa părților, și se împlinea la 14 mai 2020, conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. Potrivit art. 41 din Anexa nr. 1 la Decretul Președintelui României nr. 195/2020, "prescripțiile și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență instituite potrivit prezentului decret, dispozițiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. sau alte dispoziții legale contrare nefiind aplicabile". De asemenea, potrivit art. 418 alin. (3) C. proc. civ. - perimarea se suspendă … pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege. În temeiul acestor dispoziții legale, cursul perimării a fost suspendat pe durata stării de urgență, care a fost instituită pe o perioadă de 60 de zile, începând cu 16 martie 2020, conform Decretelor Președintelui României nr. 195/2020 și nr. 240/2020. În aceste condiții, termenul de perimare s-a împlinit la 14 iulie 2020, întrucât suspendarea unui termen face ca, de la data când cauza de suspendare a încetat, acesta să își reia cursul, socotindu-se, pentru împlinirea termenului, și timpul scurs înainte de suspendare. În ceea ce privește cererea de repunere a cauzei pe rol, formulată de către recurenta reclamantă și înregistrată la 09 septembrie 2020, se constată că această cerere a fost depusă după împlinirea termenului de perimare, neputând avea valențele unui act de întrerupere sau de suspendare a cursului perimării. Întrucât perimarea este o sancțiune procedurală aplicată pentru lipsa de stăruință a părților în judecată, care operează de drept la împlinirea termenului prevăzut de lege, termen ce curge de la ultimul act de procedură îndeplinit în cauză, sancțiune care nu poate fi înlăturată prin niciun alt act de procedură îndeplinit după împlinirea termenului perimării, având în vedere și dispozițiile art. 421 C. proc. civ., Curtea a admis excepția perimării, cu consecința constatării perimării cererii de recurs formulate.

Recursul exercitat în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamanta S.C. P..E.E.T. Termoelectrica S.A., prin lichidator judiciar A. - B.., criticând-o pentru următoarele motive: După ce a evocat dispozițiile art. 416 alin. (1), art. 417 și art. 418 alin. (3) C. proc. civ., a menționat că, de la 14 noiembrie 2019 și până la 09 septembrie 2020, au fost adoptate Decretele nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020, și nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial nr. 311/14 aprilie 2020. Prin art. 41 din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 195/2020, s-a stabilit că "prescripțiile și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început sa curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență instituite potrivit prezentului decret". Cu alte cuvinte, legiuitorul a fixat, cu titlu de regulă, în cadrul dispoziției ante-menționate, că termenele procedurale peremptorii și absolute vor fi suspendate dacă au început să curgă înainte de data intrării în vigoare a Decretului, sau, după caz, nu vor începe sa curgă. Dacă interpretarea sintagmei "termene de decădere de orice fel" nu ar fi suficientă pentru a conduce la concluzia potrivit căreia termenele peremptorii și absolute (altele decât cele pentru exercitarea căilor de atac) se suspendă sau nu încep să curgă pe durata stării de urgență, interpretarea teleologică elimină orice neclaritate. Recurenta a arătat că prezintă interes în dezlegarea problemei de față mai multe prevederi inserate în Anexa nr. 1 la Decretul nr. 240/2020, publicat la 14 aprilie 2020 în Monitorul Oficial nr. 311: - art. 62: "Prescripțiile, uzucapiunile și termenele de decădere de orice fel, altele decât cele prevăzute la art. 63 alin. (12), nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență, dispozițiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. sau alte dispoziții legale contrare nefiind aplicabile."; - art. 63 alin. (11): "În temeiul prezentului decret, judecarea proceselor civile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), se suspendă de plin drept pe durata stării de urgență, fără a fi necesară efectuarea vreunui act de procedură în acest scop."; - art. 63 alin. (12): "Termenele prevăzute de lege pentru efectuarea actelor de procedură sau pentru exercitarea plângerilor, contestațiilor și căilor de atac de orice fel în cauzele prevăzute la alin. (11), aflate în curs la data prelungirii stării de urgență, se întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeași durată, de la data încetării stării de urgență. În cauzele prevăzute la alin. (11) în care au fost declarate căi de atac până la data emiterii prezentului decret, dosarele se înaintează instanței competente după încetarea stării de urgență.". Prin Decretul nr. 240/2020, legiuitorul a decis întreruperea tuturor termenelor de procedură peremptorii și absolute aflate în curs la data instituirii/prelungirii stării de urgență. În concluzie, termenele procedurale peremptorii și absolute, aflate în curs la data intrării în vigoare a Decretului nr. 195/2020, s-au suspendat până la data intrării în vigoare a Decretului nr. 240/2020, iar termenele procedurale instituite sub sancțiunea decăderii (inclusiv pentru exercitarea căilor de atac) aflate în curs la data intrării în vigoare a Decretului nr. 240/2020 (inclusiv termenele procedurale suspendate la data intrării în vigoare a Decretului nr. 195/2020) s-au întrerupt cu acest prilej. Între 14 noiembrie 2019 și 09 septembrie 2020 au existat cauze expres prevăzute de lege care au condus la suspendarea/întreruperea termenului de perimare de 6 luni, motiv pentru care hotărârea este dată cu greșita interpretare și aplicare a legii. Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea pricinii spre o nouă judecată. În drept, a fost invocat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate de părți Intimatul C. nu a formulat întâmpinare.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, care nu au depus puncte de vedere, iar, prin încheierea din 9 decembrie 2021, completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de reclamantă și a fixat termen pentru judecata căii de atac la 24 februarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: Recurenta a invocat natura termenului de perimare ca fiind aceea a unui termen de decădere, susținând și relevanța unor dispoziții legale din Decretul nr. 240/2020 (art. 62, art. 63 alin. (11) și art. 63 alin. (12), care ar conduce la concluzia că termenul de perimare nu era împlinit la data invocării excepției de perimare și pronunțării deciziei recurate. Într-adevăr, Curtea de Apel a aplicat dispozițiile art. 41 din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 195/2020, fără să explice, în prealabil, de ce consideră că este incident acest text de lege, ceea ce presupunea să stabilească, mai întâi, natura termenului de perimare. De asemenea, a ignorat dispozițiile legale din cel de-al doilea decret de prelungire a stării de urgență nr. 240/2020, la care a făcut referire, în mod global, în calcul perioadei pentru care a operat suspendarea cursului perimării, fără să observe că sunt mai multe situații în care actul normativ menționat operează fie cu noțiunea de "suspendare" a termenelor (art. 62), respectiv a judecării proceselor civile (art. 63 alin. (11), fie cu cea de "întrerupere" a termenelor prevăzute de lege pentru efectuarea actelor de procedură (art. 63 alin. (12) din Decret), cum este și cererea de repunere pe rol depusă de recurentă în dosar. Toate aceste chestiuni, invocate de recurentă, nu pot fi examinate, pentru prima și ultima dată, de Înalta Curte în prezentul dosar, întrucât ar însemna încălcarea dreptului recurentei la un proces echitabil, lipsind-o practic de un grad de jurisdicție în exercitarea controlului de legalitate asupra deciziei de perimare. Nu în ultimul rând, Curtea de Apel, deși a făcut referire la dispozițiile art. 418 alin. (3) C. proc. civ., privind suspendarea perimării, nu a verificat și incidența alin. (2) din același text de lege, în condițiile în care decretele de instituire și prelungire a stării de urgență sunt acte normative și ca atare, se regăsesc în "alte cazuri prevăzute de lege" care determină suspendarea de drept a judecării cauzei (art. 412 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.). Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 496 și art. 497 C. proc. civ., cu referire la art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., se impune admiterea recursului declarat de reclamantă, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași curte de apel, pentru ca, în limitele expuse în precedent, să reexamineze excepția de perimare invocată din oficiu, stabilind, preliminar, natura termenului de perimare și dispozițiile incidente din fiecare dintre cele două decrete privind starea de urgență, cu luarea în considerare și a dispozițiilor art. 418 alin. (2) C. proc. civ. PENTRU ACESTE MOTIVE,