ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1038/2021

Ședința publică din data de 20 aprilie 2021

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la 9 aprilie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta S.P.E.E.H. HIDROELECTRICA S.A., prin administrator judiciar A. și administrator special B., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A., a solicitat obligarea pârâtei la plata către Hidroelectrica a sumei de 3.233.956 RON, reprezentând pierderea suferită prin vânzarea energiei electrice la un preț mediu per MWh sub costul de producție pentru 1 MWh, obligarea pârâtei la plata beneficiului nerealizat de Hidroelectrica prin vânzarea cantității totale de 451.134 MWh (profitul net), calculat conform reglementarilor ANRE, la plata dobânzii legale de la data pronunțării hotărârii și până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.

La 26.06.2015, în temeiul art. 204 alin. (1) din C. proc. civ., reclamanta S.P.E.E.H. HIDROELECTRICA S.A. a formulat cerere de modificare a cererii de chemare în judecată în sensul introducerii în cauză, în calitate de pârâtă, a societății D. S.A. Galați motivat de faptul că, potrivit sentinței civile nr. 299/11.06.2014, pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr. x/2014, a fuzionat prin absorbție cu C. S.A., potrivit Proiectului de fuziune al societăților D. S.A. Galați si C. S.A. Galați.

Urmare a Proiectului de fuziune al societăților D. S.A. Galați și C. S.A. Galați, publicat în Monitorul Oficial al României partea a IV-a, nr. 2046/03.04.2014, s-a realizat fuziunea prin absorbție între cele două societăți, predarea activului și pasivului societății absorbite C. S.A. fiind făcută ulterior, în baza unui proces-verbal de predare-primire.

D. S.A. Galați este societatea absorbantă, iar C. S.A. Galați este societatea absorbită, care a fost dizolvată fără a fi supusă lichidării și a fost radiată de la Oficiul Registrului Comerțului, la închiderea procesului de fuziune.

Din certificatul constatator nr. x/23.06.2015 emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului reiese faptul că C. S.A. a fost radiată la 02.07.2014, urmare a fuziunii prin absorbție cu D. S.A. Galați.

A arătat că valoarea totală a veniturilor nerealizate în perioada 01.01.2011-31.05.2012 a fost de 11.777.063,44 RON (7.771.616,72+4.005.446,72).

Reclamanta a formulat cerere precizatoare a cuantumului pretențiilor, în sensul că, dacă cererea inițială se întemeia exclusiv pe raportul de control al Curții de Conturi nr. 133829/17.12.2014 și pe decizia nr. 4/19.01.2015 a Curții de Conturi, din care rezultă că în legătură cu contractul nr. xCE/03.03.2004 încheiat de C. S.A. cu Hidroelectrica, prejudiciul este de 3.233.956 RON în perioada 01.01.2011-31.05.2012, ulterior, urmare controlului intern efectuat de echipa Departamentului Control Intern s-a constatat că, în luna iunie 2012 prejudiciul a fost de 1.454.991,17 RON, astfel că venitul nerealizat a fost de 277.795,41 RON, totalul prejudiciului și a veniturilor nerealizate pentru luna iunie 2012 fiind de 1.732.786,58 RON.

Conchizând, a arătat că suma solicitată pentru perioada 01.01.2011-31.05.2012 este de 11.777.063,44 RON (7.771.616,72+4.005.446,72) la care se adaugă suma de 1.732.786,58 RON, pentru luna iunie 2012.

A făcut precizări cu privire la prescripția dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 01.01.2011-27.06.2012.

Prin încheierea de ședință din 27 noiembrie 2015 (termen pentru care s-a amânat pronunțarea asupra excepțiilor), Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins excepția de necompetență a Tribunalului București, ca neîntemeiată și a unit cu fondul ambele excepții rămase.

Referitor la calitatea procesuală pasivă, a reținut că urmează, de asemenea, să fie probată, contractul de vânzare-cumpărare invocat fiind încheiat cu C. S.A., fără a fi precizate condițiile fuziunii invocate.

În ceea ce privește excepția prescrierii unei părți din pretenții, a pus în vedere reclamantei să precizeze, în concret, din executarea defectuoasă a căror contracte rezultă fiecare din sumele solicitate la capetele 1 și 2 ale acțiunii și ce contracte au fost denunțate unilateral precum și la ce dată. Abia după depunerea acestor date se va putea relua discutarea acestei excepții.

Prin sentința civilă nr. 159 din 23 ianuarie 2018, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca prescrisă.

Împotriva sentinței civile a declarat apel reclamanta S.P.E.E.H. HIDROELECTRICA S.A., solicitând, în principal, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile nr. 159, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă la 23.01.2018, în sensul respingerii excepției prescripției dreptului material la acțiune și pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost modificată și precizată și obligarea intimatei-pârâte la plata către Hidroelectrica a sumei de 3.233.956 RON, reprezentând pierderea suferită prin vânzarea energiei electrice la un preț mediu per MWh sub costul de producție pentru 1 MWh în perioada 01.01.2011 -31.05.2012; obligarea intimatei pârâte la plata către Hidroelectrica a beneficiul nerealizat în cuantum de 11.777.063,44 RON pentru perioada 01.01.2011-31.05.2012, la care s-a adăugat și suma de 1.732.786,58 RON (suma ce a fost calculată urmare a Raportului intern al Hidroelectrica pentru luna iunie 2012); obligarea intimatei pârâte la plata către Hidroelectrica a dobânzii legale de la data pronunțării hotărârii și până la plata efectivă; obligarea intimatei pârâte la plata către Hidroelectrica a cheltuielilor de judecată.

În subsidiar, a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Intimata-pârâtă D. S.A. a formulat apel incident împotriva încheierii de ședință din data de 27.11.2015 și a arătat că unicul motiv de apel incident în cauză, îl constituie faptul că litigiul dintre părți a fost tranșat la o instanță necompetentă teritorial, remediul fiind admiterea apelului incident, casarea hotărârii atacate și remiterea cauzei spre rejudecare, la instanța competentă material și teritorial, în speță, Tribunalul Galați.

Prin decizia civilă nr. 2151/A din 30 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă s-a respins apelul incident formulat de pârâta D. S.A., împotriva încheierii de ședință din 27.11.2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, ca neîntemeiat.

S-a admis apelul principal formulat de reclamanta S.P.E.E.H. HIDROELECTRICA S.A., împotriva sentinței civile nr. 159/23.01.2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă și a fost anulată sentința atacată, în sensul că s-a admis excepția prescripției doar pentru pretențiile aferente perioadei 01.01.2011 - 8.04.2012.

S-a stabilit termen pentru evocarea fondului cu privire la pretențiile aferente perioadei 9.04.2012 - 27.06.2012, la data de 11.12.2018; s-a pus în vedere apelantei reclamante să depună la dosar modul de calcul detaliat pentru pretențiile aferente perioadei 9.04.2012-27.06.2012 (pierdere suferită și beneficiu nerealizat) până în data de 20.11.2018, să îl comunice apelantei pârâte și să depună la dosar confirmarea de primire.

Prin decizia civilă nr. 132/A din 22 ianuarie 2019, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins cererea privind pretențiile reclamantei S.P.E.E.H. HIDROELECTRICA S.A., pentru perioada 09.04.2012- 27.06.2012, ca neîntemeiată.

La 22 martie 2019, recurenta-reclamantă S.P.E.E.H. HIDROELECTRICA S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 2151/A din 30 octombrie 2018 și deciziei civile nr. 132/A din 22 ianuarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea, în parte, a deciziei civile nr. 2151/A din 30 octombrie 2018, în sensul respingerii excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 01.01.2011-08.04.2012 și casarea, în tot, a deciziei civile nr. 132/A din 22 ianuarie 2019, trimiterea cauzei spre rejudecare și obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte D. S.A., la 10 iunie 2019 .

La 4 iulie 2019, în termen legal, intimata-reclamantă D. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a deciziei recurate.

Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 22 septembrie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Recurenta-reclamantă a formulat punct de vedere la raport, prin care a arătat că, prin hotărârea intermediară nr. 37 din 25.02.2020, pronunțată de Tribunalul Galați, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost deschisă procedura generală de insolvență împotriva societății D. S.A., fiind desemnat administrator judiciar C.I.I. E.. Totodată, a solicitat să se facă aplicarea dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 85/2014.

Prin încheierea din 19 ianuarie 2021, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, a prorogat discutarea excepției nulității recursului declarat de recurenta-reclamantă împotriva deciziei nr. 132/A din 22.01.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost admis în principiu recursul împotriva deciziei nr. 2151/A din 30.10.2018 a aceleiași instanțe și a fost prorogată soluționarea cererii de aplicare a dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 85/2014.

Examinând cu prioritate incidența art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, Înalta Curte reține următoarele:

Raporturile juridice dintre părți derivă din contractul nr. xCE/03.03.2004 încheiat de C. S.A. cu HIDROELECTRICA. Potrivit sentinței civile nr. 299/11.06.2014, pronunțată de Tribunalul Galați, secția a II-a civilă în dosar nr. x/2014, C. S.A. a fuzionat prin absorbție cu D. S.A., societatea absorbita, C. S.A. fiind dizolvată fără a fi supusă lichidării și, ulterior, radiată din Registrul Comerțului.

Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 9 aprilie 2015 și are ca obiect obligarea pârâtei la plata către reclamanta HIDROELECTRICA a sumei de 11.777.063,44 RON (7.771.616,72+4.005.446,72) pentru perioada 01.01.2011-31.05.2012, la care se adaugă suma de 1.732.786,58 RON pentru luna iunie 2012, reprezentând pierderea suferită prin vânzarea energiei electrice la un preț mediu per MWh sub costul de producție pentru 1 MWh, obligarea pârâtei la plata beneficiului nerealizat de HIDROELECTRICA prin vânzarea cantității totale de 451.134 MWh (profitul net), calculat conform reglementarilor ANRE, la plata dobânzii legale de la data pronunțării hotărârii și până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.

Prin hotărârea intermediară din 25 februarie 2020, pronunțată de Tribunalul Galați, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 71 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 s-a dispus admiterea cererii debitoarei D. S.A. și deschiderea procedurii generale împotriva acesteia, fiind desemnat administrator judiciar provizoriu C.I.I. E.; totodată, s-a stabilit termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor asupra averii debitoarei la 13.04.2020.

Din verificările instanței supreme efectuate în ceea ce privește stadiul de soluționare a cererii de deschidere a procedurii insovenței, se constată că hotărârea intermediară din 25 februarie 2020 a rămas definitivă, aspect necontestat de niciuna dintre părți.

În această situație, după deschiderea procedurii insolvenței unei debitoare, singura modalitate de valorificare a unui drept de creanță anterior deschiderii procedurii de insolvență a debitoarei, se poate realiza numai în cadrul procedurii de insolvență, cu respectarea exigențelor legii speciale.

Potrivit dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 invocate de către ambele părți:

"De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desființării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condițiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desființată sau, după caz, revocată, acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează."

Constatând că s-a invocat și de către recurenta-reclamantă rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor legale reglementate de art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, dispoziții care impun ca "la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează".

Având în vedere că încetarea acțiunii în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2014 este o măsură procesuală care are drept scop să stopeze acțiunile în pretenții și executările silite îndreptate împotriva debitorului (față de care s-a deschis procedura insolvenței prin hotărâre definitivă în temeiul Legii nr. 85/2014) și valorificarea creanțelor numai în cadrul procedurii colective, soluția ce se impune este aceea de încetare a judecății recursului declarat de recurenta-reclamantă S.P.E.E.H. HIDROELECTRICA S.A. împotriva deciziei civile nr. 132/A din 22 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă și împotriva deciziei civile nr. 2151/A din 30 octombrie 2018, pronunțată de aceeași instanță.

Față de cererea de obligare a intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, formulată de recurenta-reclamantă, Înalta Curte reține că, potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., "partea care pierde procesul, va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată". Prin urmare, fundamentul răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală a părții care a pierdut procesul.

Pe de altă parte, poziția juridică de parte câștigătoare în proces este determinată de rezultatul obținut prin hotărârea de soluționare a litigiului. Ca atare, cum prezenta cale de atac urmează a înceta de drept, în temeiul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, nu se poate considera că vreuna dintre ele are calitate de parte câștigătoare, iar cealaltă de parte căzută în pretenții, pentru a se pune problema acordării cheltuielilor de judecată pe temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., așa cum solicită recurenta-reclamantă.

Prin urmare, în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2014 coroborat cu art. 499 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va înceta judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă S.P.E.E.H. HIDROELECTRICA S.A. împotriva deciziei civile nr. 132/A din 22 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă și împotriva deciziei civile nr. 2151/A din 30 octombrie 2018, pronunțată de aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Încetează judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă S.P.E.E.H. HIDROELECTRICA S.A. împotriva deciziei civile nr. 132/A din 22 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă și împotriva deciziei civile nr. 2151/A din 30 octombrie 2018, pronunțată de aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 aprilie 2021.