ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1360/2022

Ședința publică din data de 8 martie 2022

Deliberând asupra prezentei cauze, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 10 mai 2019, pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., prin reprezentant legal B., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea în parte a Deciziei nr. 19752/10.04.2019 emisă de FGA prin care s-a respins parțial cererea de acordare de despăgubiri civile pentru prejudiciul suferit urmare a decesului defunctei C. în accidentul de circulație produs la data de 21.12.2013, pe raza comunei Dragodana, obligarea pârâtului la plata despăgubirilor civile solicitate prin cererea adresată F.G.A., anume:

- 71.896 RON RON reprezentând pierderea de venituri urmare a decesului defunctei C. (care pune minorul într-o situație de inferioritate având în vedere că de la decesul mamei și până va obține propriile venituri se bazează exclusiv pe veniturile obținute de tatăl B.);

- 4.500.000 RON, reprezentând daune morale cuvenite reclamantului pentru decesul defunctei C..

1.2. Hotărârea instanței de fond

Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 692 din 30 octombrie 2019, a admis în parte acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul A., prin reprezentant legal B., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a anulat parțial Decizia nr. 19752/10.04.2019 emisă de F.G.A. și, în consecință, a obligat pârâtul F.G.A. la plata către reclamantul minor A. a sumei de 450.000 de RON cu titlu de daune materiale și morale, în limita plafonului legal. A respins în rest pretențiile reclamantului.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, în condițiile art. 493 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., și solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea în tot a acțiunii.

În cuprinsul recursului a invocat, în esență, încălcarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, care stipulează un plafon al plăților de maximum 450.000 RON pe creditor de asigurare al asigurătorului intrat în faliment.

A precizat, de asemenea, că în stabilirea efectivă a sumei de plată s-a raportat la Anexa 1 din "Procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese", care reprezintă o procedură internă validată de asigurător și folosită și de lichidatorul judiciar în analiza cererilor de creanță formulate de creditori pentru înscrierea la masa credală.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Prin rezoluția din 19 august 2020, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata recursului, în data de 23 februarie 2022, cu citarea părților, în condițiile art. 494 -495 C. proc. civ., dată când a avut loc judecata, în ședință publică.

Intimatul-reclamant A., prin reprezentant legal B., a formulat întâmpinare la recurs, prin care, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului promovat de pârât, ca nefondat.

A depus la dosar decizia definitivă prin care Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat cu privire la despăgubirile cuvenite fratelui reclamantului, D..

III. Considerentele și soluția instanței de recurs

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul pârâtului este fondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamantul a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ actul administrativ reprezentat de Decizia nr. 19752/10.04.2019 emisă de FGA în dosarul de daună nr. x.

Acțiunea sa a fost admisă în parte, prima instanță apreciind ca fiind parțial netemeinic și nelegal actul administrativ contestat.

Hotărârea instanței de fond a fost recurată de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

III.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Analizând criticile aduse sentinței recurate, Înalta Curte constată, referitor la invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), că acesta a fost invocat prin raportare la prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015.

Înalta Curte reamintește, cu prioritate, că recursul este o cale extraordinară de atac, prin care se urmărește, așa cum se precizează în art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să se supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Contrar susținerilor intimatului reclamant din întâmpinare, Înalta Curte nu împărtășește în întregime considerentele și soluția pronunțate de instanța de fond, întrucât acestea contravin parțial principiului de drept specialia generalibus derogant și prevederilor legii speciale aplicabile, respectiv dau prioritate prevederilor dreptului comun reprezentat de C. civ. și nu țin seama în mod corect de plafonul stabilit de prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, care limitează la maximum 450.000 RON despăgubirile ce pot fi plătite pe creditor de asigurare.

Noțiunea de "creditor de asigurare" este reglementată de prevederile art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 213/2015, conform cărora: "creditorii de asigurări sunt, după caz: (i) persoana asigurată - persoana fizică sau juridică aflată în raporturi juridice cu asigurătorul debitor prin încheierea contractului de asigurare; (...)."

În acest context, instanța de recurs reamintește și Decizia nr. 29/2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, obligatorie pentru toate instanțele conform art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., care a statuat că, prin norma reglementată de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, "legiuitorul a urmărit să plafoneze, din rațiuni legate de capacitatea financiară a Fondului de garantare a asiguraților, doar suma de bani plătită din acest fond, pentru fiecare creanță de asigurări în parte", raționamentul deciziei pornind de la aceleași definiții ale creditorului de asigurare și creanței de asigurare incidente în prezenta cauză.

Or, judecătorul fondului a ignorat cu desăvârșire împrejurarea că, așa cum rezulta din probatoriul administrat, victima accidentului de circulație a lăsat mai mulți moștenitori care s-au adresat Fondului pentru obținerea de despăgubiri.

Astfel, este necontestată în speță împrejurarea că fratele intimatului reclamant, numitul D. a obținut deja, cumulat, prin Decizia FGA nr. 19751/10.04.2019 și prin hotărâre judecătorească definitivă (decizia nr. 957/17.02.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – dosar nr. x/2019) suma de 45.408 RON cu titlu de daune materiale (pierderi materiale pentru viitor) și suma de 43.879 + 100.000 RON cu titlu de daune morale.

Tot astfel, soțul victimei (tatăl intimatului reclamant) B. a solicitat despăgubiri în dosar nr. x/2019, aflat în faza recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Deși a făcut referire expresă la plafonul de 450.000 RON stabilit prin prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispoziției legale menționate, considerând fără temei că plafonul vizează fiecare persoană îndreptățită la despăgubire, iar nu fiecare creditor de asigurare.

Creditorul de asigurare este, în speță, persoana care s-a făcut vinovată de producerea accidentului și care avea contract de asigurare încheiat cu societatea de sigurări intrată în faliment.

Prin urmare, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care se impune casarea în parte a sentinței recurate și, rejudecând în echitate, reducerea sumei totale acordate intimatului-reclamant A. cu titlu de despăgubiri de la 450.000 RON la 189.287 RON, reprezentând:

- 43.879 RON daune morale deja acordate prin decizia FGA contestată și menținută parțial prin prezenta hotărâre și, suplimentar:

- 100.000 RON diferență daune morale și:

- 45.408 RON daune materiale, egale cu cele obținute deja de fratele intimatului reclamant, având în vedere și faptul că în cauză nu se poate calcula un prejudiciu cert, în lipsa dovedirii ponderii efective a contribuției pe care o avea și pe care ar fi putut-o avea în continuare mama intimatului la întreținerea acestuia.

Analizând cererea recurentului privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, o apreciază întemeiată, urmând să acorde acestuia integral cheltuielile de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru aferentă cererii de recurs.

III.2. Soluția instanței de recurs

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, va casa în parte sentința atacată, va reduce suma acordată intimatului-reclamant A. cu titlu de despăgubiri de la 450.000 RON la 189.287 RON, menținând în rest sentința.

În temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., va obliga pe intimatul căzut în pretenții la plata către recurent a cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 692 din 30 octombrie 2019 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința atacată.

Reduce suma acordată intimatului-reclamant A. cu titlu de despăgubiri de la 450.000 RON la 189.287 RON.

Menține în rest sentința.

Obligă intimatul-reclamant A. la plata către recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a sumei de100 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 martie 2022.