ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 48/2022

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra cauzei constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 15 aprilie 2021 pe rolul Curții de Apel Suceava, secția I civilă, sub nr. x/2006/a1, petenții A. și B. au formulat cerere de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 15 din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava.

În motivare, au arătat că, prin această decizie, s-a admis apelul formulat de pârâta Primăria Comunei Fundu Moldovei - prin primar împotriva sentinței civile nr. 832 din 27 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția Civilă (dosar nr. x/2005). Prin dispozitivul deciziei civile nr. 15/30 ianuarie 2008 s-a constatat că toți reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv, dar fără a se indica cuantumul acestora, deși s-a efectuat o expertiză în cauză.

Pe parcursul derulării dosarului, în rejudecarea apelului, date fiind dispozițiile art. 31 alin. (3) din Legea 10/2001 și îndrumările instanței de control judiciar, obligatorii de altfel pentru instanța de apel, s-a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice de specialitate pentru stabilirea valorii de piață a imobilelor. Potrivit concluziilor expertizei, valoarea actualizată a construcțiilor - gater cu 12 pânze, moară de apă cu valțuri, magazie furaje și alimente, precum și casă de locuit este de 526.174,74 RON.

Cu toate acestea, prin dispozitivul deciziei nr. 15/2008 nu se arată cu exactitate care este cuantumul măsurilor reparatorii constând în despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv la care sunt îndreptățiți toți reclamanții din prezentul dosar.

Precizează că au formulat prezenta cerere de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 15/2008 întrucât, adresându-se Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, dat fiind dispoziția nr. x/03.12.2012 emisă de Primarul Comunei Fundu Moldovei, această instituție le-a solicitat să promoveze o acțiune de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 15/2008, întrucât nu știu la ce să se raporteze în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor la care sunt îndreptățiți, adică fie la concluziile expertizei care stabilesc o valoare de 526.174,74 RON sau valoarea despăgubirilor să fie avută în vedere conform dispozițiilor Legii nr. 165/2013, ce a abrogat prevederile art. 16 din Titlul nr. VII al Legii 247/2005.

Consideră petenții că, dat fiind faptul că s-a efectuat un raport de expertiză în cauză, în care s-a stabilit o valoare la care să fie despăgubiți, ANRP-ul trebuie să aibă în vedere această valoare. Dar, pentru că prin dispozitivul deciziei civile nr. 15/2008 nu este arătată în mod concret această valoare, se impune admiterea prezentei cereri de lămurire a dispozitivului hotărârii în care să se scrie concret, valoarea la care sunt îndreptățiți, și anume valoarea rezultată din expertiza efectuată în cauză - respectiv 526.174,74 RON.

Față de aceste aspecte, au solicitat admiterea cererii de lămurire a dispozitivului, așa cum a fost formulată.

Prin încheierea din camera de consiliu nr. 15 din 24 iunie 2021, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a respins cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 15 din 30 ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – secția I civilă (dosar nr. x/2006), formulată de petenții A. și B..

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență, pornind de la prevederile art. 281

1

din C. proc. civ., că în cauză nu se impune lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 15 din 30 ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, având în vedere că dispozițiile cuprinse în acesta sunt clare și nu generează niciun fel de dificultăți privind executarea sa.

Astfel, prin dispozitivul deciziei civile nr. 15/30.01.2008 nu s-a stabilit vreo sumă pentru care să fie despăgubiți reclamanții, ci s-a constatat că sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv, iar cu privire la acestea, prin considerentele deciziei s-a prevăzut că "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor este cel reglementat de dispozițiile cuprinse în titlul VII din Legea nr. 247/2005", ceea ce înseamnă că pentru punerea în aplicare a acestui dispozitiv trebuie să se aibă în vedere dispozițiile legale la care s-a făcut referire în considerente și evoluția acestora în timp.

Împotriva deciziei au declarat recurs petenții A. și B., care au invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., susținând că soluția se bazează pe o interpretare greșită a prevederilor legale.

Astfel, s-a arătat că, în speță, prin decizia de casare nr. 4274 din 28 mai 2007, Înalta Curte de Casație si Justiție a dispus efectuarea unei expertize pentru evaluare, expertiza s-a efectuat în rejudecare, dar în decizia nr. 15/2008, în dispozitivul acesteia nu se precizează cuantumul despăgubirilor, deci implicit dispozițiile instanței de recurs nu și-au vădit eficiența, dacă în dispozitiv nu se face referire la suma la care erau îndreptățiți reclamanții conform raportului de expertiză.

Curtea de Apel Suceava, prin încheierea atacată, socotind că dispozițiile cuprinse în dispozitiv sunt clare și nu generează nici un fel de dificultăți privind executarea sa, a respins cererea, pronunțându-se încheierea atacată. Aceasta încheiere este nelegală, câtă vreme în mod evident decizia nr. 15/2008 generează dificultăți în executare.

Instanța de recurs a dispus efectuarea acestui raport tocmai pentru ca Agenția Naționala pentru Restituirea Proprietăților să știe la ce să se raporteze la momentul executării hotărârii.

În concluzie, au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și admiterea cererii de lămurire a dispozitivului.

Analizând aspectele deduse judecății, Înalta Curte constată caracterul fondat al acestora, având în vedere următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, reține că în cauză, față de data formulării cererii inițiale de chemare în judecată - 12.04.2005 și de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a C. proc. civ., sunt aplicabile prevederile C. proc. civ. de la 1865. Prin urmare, motivele de recurs invocate de petenți se subsumează prevederilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., încadrare făcută în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ., fiind invocată greșita aplicare a unei norme procedurale, art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ., din perspectiva cărora urmează a fi analizat memoriul de recurs.

Potrivit art. 304 pct. 5 C. proc. civ., "modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate: … 5. când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2)".

În speță, sunt întrunite condițiile motivului de recurs prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., dintr-o dublă perspectivă:

a). Un prim aspect vizează motivul de ordine publică, invocat de Înalta Curte din oficiu, vizând faptul că hotărârea recurată a fost pronunțată în contradictoriu cu persoane lipsite de capacitate de folosință.

Nulitatea actului de procedură este sancțiunea procedurală care intervine în cazul actului de procedură ce nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru validitatea lui, lipsindu-l total sau parțial de efectele firești.

Lipsa capacității procesuale de folosință atrage nulitatea actului de procedură, nulitate necondiționată de existența vreunei vătămări, deoarece capacitatea procesuală este o condiție de exercițiu a dreptului la acțiune, deci o condiție extrinsecă actului de procedură. Această nulitate este recunoscută în doctrina juridică ca fiind un alt caz de nulitate în afara celor prevăzute de art. 105 C. proc. civ. (art. 105 alin. (1) C. proc. civ. se referă numai la necompetența instanței, condiție exterioară pentru valabilitatea actului de procedură, iar art. 105 alin. (2) C. proc. civ. se aplică pentru condițiile proprii ale actului de procedură), subsumat dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

În speță, hotărârea instanței de apel a fost pronunțată în contradictoriu cu persoane fără capacitate de folosință.

Astfel, încheierea recurată a fost pronunțată la 24 iunie 2021, în condițiile în care, anterior, la 16 martie 2011, intimatul C. decedase, iar la 6 ianuarie 2016, decedase intimata D..

Așa fiind, hotărârea judecătorească recurată a fost pronunțată în contradictoriu cu persoane lipsite de capacitate de folosință, în condițiile în care capacitatea de folosință a intimaților menționați a încetat prin decesul acestora.

Or, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (1) C. proc. civ., orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată.

Capacitatea procesuală de folosință, constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual, reprezintă aplicarea în plan procesual a capacității civile și presupune ca partea să fie în viață pe tot parcursul procesului.

Potrivit dispozițiilor art. 7 din Decretul nr. 31/1954, în vigoare la data formulării acțiunii civile în cauză, respectiv 12.04.2005, în cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință începe la nașterea lor și încetează la moartea acestora.

Astfel, prin deces, intimații C. și D. au pierdut capacitatea de folosință, nemaiavând, din acest motiv, calitatea de parte în proces.

Prin urmare, hotărârea recurată este lovită de nulitate, fiind pronunțată în contradictoriu cu persoane fără capacitate de folosință.

b). Pretinzând caracterul nelegal al soluției instanței de apel care a respins cererea de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 15/30.01.2008 a Curții de Apel Suceava – secția I civilă, întrucât nu sunt întrunite cerințele art. 281

1

C. proc. civ., recurenții susțin o greșită aplicare a prevederilor legale în materie, având în vedere că hotărârea ar fi imposibil de executat față de modificările succesive intervenite asupra Legii nr. 10/2001.

Recursul este fondat și sub acest aspect.

Conform textului menționat, se pot cere lămuriri asupra dispozitivului unei hotărâri atunci când acesta este neclar sub aspectul înțelesului, întinderii ori aplicării sale sau atunci când cuprinde dispoziții potrivnice, de natură să împiedice executarea silită sau să creeze dificultăți în procesul executării silite.

În speță, prin cererea adresată Tribunalului Suceava la 12 aprilie 2005, reclamanții D., C., A. și B. au solicitat obligarea pârâtei Primăria comunei Fundu Moldovei, prin primar să le facă ofertă de restituire prin echivalent, la valoarea de 2.595.000.000 RON stabilită prin expertiză pentru imobilele preluate abuziv de stat de la autorul lor.

Tribunalul Suceava, prin sentința civilă nr. 832/27.10.2005 a admis acțiunea față de Primăria Fundu Moldovei, obligând-o să facă reclamanților ofertă de restituire prin măsuri reparatorii constând în despăgubiri la valoarea de 2.595.000.000 RON (vechi), stabilită de expertul E., pentru imobilele înscrise în C.F. nr. x a comunei cadastrale Fundu Moldovei.

Prin decizia civilă nr. 73/5.05.2003, Curtea de Apel Suceava a admis apelul și a schimbat în parte sentința, stabilind valoarea despăgubirilor la suma de 2.455.000.000 RON în loc de 2.595.000.000 RON.

Admițând recursul declarat de pârâtă, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 4274/28.05.2007, a casat decizia Curții de Apel și a trimis cauza acestei instanțe spre rejudecare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că în cauză nu s-au administrat probele necesare dovedirii tuturor susținerilor conform art. 1169 C. civ. și nu s-a efectuat o expertiză pentru evaluare, în raport de criteriile prev. de art. 10 alin. (6) din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 15 din 30 ianuarie 2008, al cărei dispozitiv se solicită a fi lămurit în cauză, Curtea de Apel Suceava a admis apelul formulat de pârâta Primăria comunei Fundu Moldovei – prin primar împotriva sentinței civile nr. 832 din 27 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul Suceava – secția civilă (dosar nr. x/2005).

A schimbat în parte sentința civilă nr. 832 din 27 octombrie 2005 a Tribunalului Suceava.

A admis în parte acțiunea.

A constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele:

"Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, raportat la art. 2 alin. (1) lit. g) și b), fac obiect al restituirii în condițiile legii imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 de către stat cu titlu valabil, astfel cum acesta este definit de art. 6 alin. (1)din Legea nr. 213/1998, precum și orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii de stat sau ale administrației de stat.

În speță, prin decizia nr. 81/1951 a fostului Sfat Popular al Raionului Câmpulung Moldovenesc au fost rechiziționate de la autorul reclamanților – F., o moară țărănească cu apă, inclusiv corpurile de clădire constând în: magazie de furaje, casă de locuit (inclusiv mobilierul de lemn masiv) și toate componentele de funcționare a morii menționate în cuprinsul deciziei .

De asemenea, prin procesul-verbal din 27.08.1950 s-a preluat de la același autor un gater cu 12 pânze (ferăstrău de apă) și toate accesoriile indicate în inventarul din 27.07.1950 .

Prin urmare, în raport de data preluării bunurilor și în lumina dispozițiilor legale sus-menționate corect prima instanță a apreciat că pretențiile reclamanților – succesori ai defunctului proprietar deposedat cad sub incidența dispozițiilor reparatorii ale Legii 10/2001.

Nu s-au produs dovezi privind pretinsa plată de despăgubiri pentru imobilele rechiziționate, sarcina probei revenind pârâtei, conform dispozițiilor art. 1169 C. civ., așa încât o astfel de critică urmează a fi înlăturată.

Cu referire la critica privind cuantumul despăgubirii stabilite Curtea a reținut următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (6) din Legea nr. 10/2001, valoarea corespunzătoare a construcțiilor preluate în mod abuziv și demolate se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.

Față de dispozițiile art. 31 alin. (3) din lege și de îndrumările instanței de control judiciar, obligatorii conform dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în rejudecarea apelului s-a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice de specialitate pentru stabilirea valorii de piață a imobilelor .

Potrivit concluziilor expertizei, necontestate de pârâtă în termenul prevăzut de art. 212 C. proc. civ., valoarea actualizată a construcțiilor – gater cu 12 pânze, moară de apă cu valțuri, magazie furaje și alimente și casă de locuit – este de 526.174,74 RON.

Nu au format obiect al evaluării bunurile mobile indicate în acțiune, care, potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 raportat la art. 468 C. civ., nu fac obiectul despăgubirii. De altfel, în rejudecarea apelului după casarea cu trimitere, reclamanții nu au mai insistat în această cerere.

În considerarea celor ce preced, Curtea a admis apelul și a schimbat în parte sentința atacată, stabilind că reclamanții sunt îndreptățiți a fi despăgubiți pentru imobilele preluate de la autorul lor.

Regimul stabilirii și plății despăgubirilor este cel reglementat de dispozițiile cuprinse în titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Totodată, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 296 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată."

Prin urmare, instanța de apel a stabilit că reclamanții sunt îndreptățiți a fi despăgubiți pentru imobilele preluate de la autorul lor, fără a arăta însă și cuantumul acestora, deși exista solicitarea reclamanților în acest sens.

Instanța de apel a respins cererea de lămurire reținând că prin dispozitivul deciziei civile nr. 15/30.01.2008 nu s-a stabilit vreo sumă pentru care să fie despăgubiți reclamanții, ci s-a constatat că sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv, iar cu privire la acestea, prin considerentele deciziei s-a prevăzut că "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor este cel reglementat de dispozițiile cuprinse în titlul VII din Legea nr. 247/2005", ceea ce înseamnă că pentru punerea în aplicare a acestui dispozitiv trebuie să se aibă în vedere dispozițiile legale la care s-a făcut referire în considerente și evoluția acestora în timp.

Or, având în vedere că reclamanții au solicitat lămurirea deciziei în sensul stabilirii cuantumului despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv, despăgubiri al căror cuantum a fost stabilit, potrivit expertizei efectuate în apel, la suma de 526.174,74 RON - valoarea actualizată a construcțiilor – gater cu 12 pânze, moară de apă cu valțuri, magazie furaje și alimente și casă de locuit, rezultă că instanța de apel nu a clarificat modalitatea în care anterior, la judecata în apel, aceasta s-a pronunțat cu privire la cuantumul despăgubirilor bănești care pot fi acordate, din perspectiva Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și a evoluției acestor norme legale în timp, neclarificând nici legea aplicabilă (cea de la momentul pronunțării deciziei a cărei lămurire s-a solicitat sau cea de la momentul formulării cererii de lămurire), pentru a da posibilitatea executării hotărârii în limitele avute în vedere prin modalitatea de soluționare a litigiului.

În acest sens, Înalta Curte constată că, prin cererea de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 15/30.01.2008, nu s-a solicitat verificarea legalității a înseși dispozițiilor adoptate, în sensul în care instanța de apel ar fi stabilit corect sau nu acordarea de despăgubiri, conform procedurii reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, ci s-a solicitat statuat explicitarea măsurii dispuse în apel, de vreme ce reclamanții au solicitat expres în cadrul litigiului soluționat prin decizia a cărei lămurire se solicită stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv, iar indicarea acestuia nu cade în atributele Autorității Naționale de Restituire a Proprietăților.

Prin urmare, decizia a cărei lămurire se solicită nu conține criteriile care trebuie avute în vedere în stabilirea măsurilor reparatorii în echivalent, astfel că, din acest punct de vedere, sunt valide argumentele din recurs vizând imposibilitatea obținerii acestor despăgubiri și lipsirea de efecte a acestei hotărâri.

În consecință, critica recurenților privitoare la interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale, respectiv a art. 281

1

C. proc. civ. este întemeiată, scopul urmărit de legiuitor prin instituirea procedurii lămuririi hotărârii fiind acela de a înlătura eventualele contradicții/neclarități constatate între măsurile dispuse prin dispozitivul unei hotărâri și care fie împiedică executarea acestuia, fie poate genera dificultăți în executare.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte, având în vedere incidența dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., cu aplicarea art. 312 alin. (3) din același cod, va admite recursul declarat de petenți, va casa încheierea atacată și va trimite cauza, spre rejudecare, instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de petenții A. și B. împotriva încheierii C. civ. nr. 15 din 24 iunie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Casează încheierea atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 ianuarie 2022.