ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1072/2022

Ședința publică din data de 10 mai 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâților și la plata dobânzilor legale aferente sumei datorate, calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data achitării efective a acesteia, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 482 - 485 și art. 1088 - 1090 C. civ. de la 1864.

Pârâtul Municipiul Botoșani a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a actului constitutiv al Termodistribuție S.A., respectiv a art. 8 din Statutul societății autentificat de BNP B. prin încheierea nr. 3346 din 25.06.1998 și a actului adițional din 16 iulie 1999 de modificare a Statutului. De asemenea, pârâtul a solicitat a se constata nulitatea absolută parțială a actului constitutiv al societății A. S.A., respectiv a art. 6 din Statutul societății autentificat de BNP B. prin încheierea nr. 1349 din 22.03.2000.

Prin încheierea de ședință din data de 2 noiembrie 2017, au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Botoșani în formularea cererii reconvenționale, prescripției dreptului la acțiune privind solicitarea anulării actelor constitutive ale Termodistribuție S.A. și A. S.A. și a lipsei de interes a cererii de constatare a nulității actelor constitutive ale celor două societăți, invocate de reclamantă.

Totodată, tribunalul a obligat societatea A. S.A. să plătească Municipiului Botoșani suma de 10.933,77 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 5.933,77 RON taxă judiciară de timbru și 5.000 RON onorariu avocat după reducere.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta A. S.A., prin care a solicitat modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul obligării pârâtei la plata daunelor-interese pentru lipsa de folosință pentru cele 36 de clădiri puncte termice, în sumă totală de 8.040.959 RON, calculate conform raportului de expertiză și suplimentului acestuia întocmite de expert C. și respingerea, în principal, ca inadmisibilă, a cererii de constatare a nulității absolute a actului constitutiv al societății Termodistribuție S.A., a actului adițional din 16.07.1999 și a actului constitutiv al societății A. S.A., iar, în subsidiar, ca nefondată.

De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Totodată, instanța de apel a respins cererea pârâtului Municipiul Botoșani de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenții susțin că instanța de apel a încălcat principii ale procesului civil, respectiv dreptul la un proces echitabil reglementat de art. 6 C. proc. civ., principiul legalității și cel al aflării adevărului prevăzute la art. 7 și 22 din același cod, sub sancțiunea nulității hotărârii atacate.

Potrivit recurenților-pârâți, dreptul la un proces echitabil a fost încălcat, deoarece instanța de apel a omis să se pronunțe asupra unei apărări de drept esențiale invocate de Municipiul Botoșani, respectiv a lipsei calității de proprietar a reclamantei. Astfel, se susține că prin punctul de vedere depus în rejudecarea apelului, la 15 ianuarie 2021, au invocat atât excepția lipsei de interes cât și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.

Recurenții precizează că excepțiile lipsei de interes și a lipsei calității procesuale sunt excepții de fond, absolute și peremptorii care, în caz de admitere, fac de prisos cercetarea pe fond a cererii, motiv pentru care instanța de apel avea obligația de a se pronunța cu prioritate asupra acestora, fiind aplicabile dispozițiile art. 247 alin. (1) și art. 248 alin. (2) C. proc. civ.

Totodată, s-a învederat că instanța de apel a încălcat și dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care impun obligația instanței de a arăta în considerentele hotărârii judecătorești "motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

În concluzie, recurenții arată că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra excepțiilor invocate, fundamentate pe lipsa calității de proprietar a reclamantei, încălcând astfel regulile de desfășurare a procesului civil, ceea ce atrage sancțiunea nulității.

Potrivit recurenților, excepția nulității absolute parțiale a actelor constitutive ale reclamantei a fost în mod greșit soluționată, prin reținerea de către instanța de apel a autorității de lucru judecat derivată din hotărârea judecătorească definitivă pronunțată cu privire la cererea reconvențională. Această excepție opusă acțiunii reclamantei este întemeiată pe o excepție de neconstituționalitate, prin care pârâtul Municipiul Botoșani a susținut, în esență, că includerea în capitalul social a bunurilor în litigiu, care prin declarația legii aparțin domeniului public, este contrară dispozițiilor constituționale.

Totodată, recurenții susțin că, în mod greșit, s-a reținut autoritatea de lucru judecat, având în vedere că în cauza în care au invocat excepția nulității absolute, aceștia au făcut dovada dreptului de proprietate publică al Municipiului Botoșani, titlul de proprietate al acestuia derivând chiar din dispozițiile art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 precum și din Hotărârea Consiliului Local nr. 16/21 februarie 1996.

La 30 iulie 2021, recurenții au formulat răspuns la întâmpinărea depusă de intimată, prin care au solicitat respingerea excepției nulității recursului și admiterea recursului.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 7 decembrie 2021, constatându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au depus la dosar punct de vedere asupra raportului.

Prin încheierea din 8 martie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis în principiu recursul și a stabilit termen de judecată la data de 10 mai 2022.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, reține următoarele considerente:

Recursul recurenților-pârâți a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care vizează situația când prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Subsumat acestui motiv de recurs, recurenții-pârâți au susținut că instanța de apel a încălcat principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 C. proc. civ., principiul legalității stabilit prin art. 7 C. proc. civ. și cel al aflării adevărului - art. 22 C. proc. civ., raportat la faptul că instanța a omis să se pronunțe asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, respectiv lipsa calității de proprietar al A. S.A., invocată de Municipiul Botoșani în fața primei instanțe, prin întâmpinare și prin concluziile scrise depuse la data de 22 noiembrie 2018.

Totodată, recurenții-pârâți au subliniat că au invocat și excepția lipsei de interes, din perspectiva faptului că A. S.A. nu justifică interesul legitim de a pretinde despăgubiri echivalente lipsei de folosință a bunurilor din litigiu, care aparțin domeniului public al Municipiului Botoșani, deoarece nu avea calitatea de proprietar al bunurilor imobile - centrale termice, la data transferului patrimonial, adică 1 iulie 2010, excepție asupra căreia instanța de apel nu s-a pronunțat.

În acest sens, recurenții au susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 247 alin. (1) și art. 248 alin. (2) C. proc. civ., instanța având obligația de a se pronunța asupra excepțiilor invocate, încălcând astfel regulile de desfășurare a procesului civil, ceea ce atrage sancțiunea nulității.

Această critică va fi înlăturată, având în vedere că din considerentele deciziei recurate, rezultă că instanța de apel a reținut că Municipiul Botoșani a întocmit într-un mod fraudulos factura fiscală nr. x/01.07.2010 prin încălcarea dispozițiilor legale imperative, urmărind transferarea dreptului de proprietate asupra imobilelor în scopul evitării satisfacerii creanțelor deținute de către creditorii debitoarei A. S.A., aflată în faliment, argumente ce au fost reținute prin raportare la considerentele deciziei civile nr. 2955/14.03.2014, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Pe cale de consecință, s-a apreciat că buna-credință a pârâtului este exclusă, neputând dobândi dreptul de proprietate asupra fructelor civile produse de bunurile imobile.

Totodată, din analiza deciziei nr. 201 din 21 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017 și a deciziei nr. 2241 din 11 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Juatiție, secția a II-a civilă în recurs, rezultă că ambele instanțe au statuat că, la data efectuării aportului, bunurile nu aparțineau domeniului public local, pentru ca acestora să le fie aplicat regimul juridic consacrat unor asemenea bunuri, reținându-se totodată că regimul juridic al clădirilor - puncte termice - a fost analizat prin hotărâri anterioare.

Astfel, în considerentele deciziei nr. 201 din 21 iunie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, s-au reținut aceleași aspecte ce au fost prezentate și în decizia recurată, respectiv faptul că, prin decizia nr. 2955/14.03.2014, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2010, s-a dispus anularea transferului patrimonial efectuat în baza facturii fiscale seria x TER nr. x din 01.07.2010, emisă de A. S.A., prin care au fost transferate, către Primăria Municipiului Botoșani, bunuri din patrimoniul A. S.A., sens în care, în considerentele deciziei nr. 2955/14.03.2014, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, se reține că, trecerea în domeniul public al activelor din patrimoniul A. S.A., se putea face în condițiile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, coroborat cu prevederile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 88/2017, urmând procedura expres reglementată de HGR nr. 450/1990, procedură care, însă, nu a fost respectată, astfel încât, bunurile ce au făcut obiectul transferului, nu au mai fost cuprinse în domeniul public al Municipiului Botoșani.

Prin urmare, se constată că instanțele au înțeles să dea eficiență autorității de lucru judecat a deciziei nr. 2955/14.03.2014, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2010, care a statuat cu autoritate de lucru judecat că la data transferului patrimonial efectuat în baza facturii fiscale seria x TER nr. x din 01.07.2010, bunurile transferate erau în patrimoniul A. S.A., iar nu în patrimoniul Municipiului Botoșani.

Față de argumentele prezentate, Înalta Curte va respinge critica recurenților-pârâți vizând nepronunțarea instanței de apel asupra excepțiilor lipsei calității procesuale active a reclamantei și a lipsei de interes, având în vedere că, printr-o analiză completă a autorității de lucru judecat cu privire la calitatea de proprietar al bunurile ce formează obiectul litigiului, instanța s-a pronunțat în mod implicit și asupra apărărilor de fond privind calitatea procesuală activă a reclamantei în raportul juridic dedus judecății.

Prin urmare, având în vedere argumentele invocate de pârâți în susținerea excepțiilor, instanța le-a apreciat ca fiind apărări de fond, analizându-le odată cu soluția pronunțată pe fondul cauzei.

În acest sens, cu privire la critica pârâților în legătură cu apartenența la domeniul public al bunurilor indicate în cererea introductivă, ce a făcut și obiectul unei cereri reconvenționale, instanța de apel a reținut că această solicitare a fost respinsă prin decizia nr. 201/21.06.2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, menținută în mod definitiv prin decizia nr. 2241/11.11.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, această chestiune fiind tranșată în mod definitiv cu autoritate de lucru judecat. În decizia nr. 2241/11.11.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a constatat că, la data efectuării aportului, recurenții nu au făcut dovada apartenenței bunurilor din litigiu la domeniul public local, reținându-se totodată că la data efectuării aportului social bunurile se aflau în proprietatea privată a unității administrative.

Față de argumentele arătate, Înalta Curte constată că a avut loc o analiză a excepțiilor lipsei calității procesuale active a reclamantei și a lipsei de interes odată cu cercetarea fondului litigiului, aceste excepții fiind examinate ca apărări de fond, neavând relevanță împrejurarea că, în cauză, nu a fost efectuată o analiză separată, strict din punct de vedere procedural asupra excepțiilor invocate de pârâte.

Prin urmare, chiar dacă nu există o pronunțare distinctă asupra acestor excepții, în analiza efectuată asupra fondului litigiului cu privire la stabilirea calității de proprietar, au fost avute în vedere aspectele tranșate cu autoritate de lucru judecat prin decizia nr. 2955 din 14 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Obligația de motivare a unei hotărâri trebuie înțeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, fără ca aceasta să însemne un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de părți, ci o expunere a argumentelor fundamentale care, prin conținutul lor, înlătură de o manieră convingătoare și printr-un raționament logic, susținerile părților.

O altă critică invocată de recurentele-pârâte, prin recurs, vizează greșita soluționare de către instanța de apel a excepției autorității lucrului judecat reținută în legătură cu nulitatea absolută parțială a actelor constitutive ale societății A. S.A., susținându-se că în mod greșit s-a constatat incidența autorității lucrului judecat prin raportare la hotărârea judecătorească definitivă pronunțată cu privire la cererea reconvențională.

În legătură cu acest motiv de recurs, care vizează aplicarea greșită a autorității de lucru judecat, Înalta Curte constată că nu există critici concrete, ci sunt reluate motivele din apel, astfel încât nu este posibilă analiza acestuia, deoarece conform dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ. "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții Municipiul Botoșani prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Botoșani împotriva deciziei nr. 81 din 3 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții Municipiul Botoșani prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Botoșani împotriva deciziei nr. 81 din 3 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 mai 2022.