ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2241/2020

Ședința publică din data de 11 noiembrie 2020

Analizând actele dosarului și decizia atacată, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 10.03.2017 pe rolul Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. TERMICA S.A. Botoșani, în faliment, prin lichidator judiciar C.I.I. A., a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Botoșani, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâtul la plata unor despăgubiri în cuantum de 10.893.066,89 RON, reprezentând fructele civile produse de cele 36 de clădiri puncte termice proprietatea sa, culese fără drept în perioada cuprinsă între 01.07.2010 și data predării efective a imobilelor, ca urmare a anulării transferului patrimonial operat în baza facturii fiscale nr. x/01.07.2010, prin decizia nr. 2955/14.03.2014, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în dosarul nr. x/2010, sumă la care sa adaugă dobânda legală aferentă, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data achitării efective a acesteia, cu cheltuieli de judecată.

Pârâtul Municipiul Botoșani a formulat întâmpinare și o cerere reconvențională, prin care a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a actelor constitutive ale S.C. TERMODISTRIBUȚIE S.A. Botoșani și S.C. TERMICA S.A. Botoșani, cu privire la includerea în capitalul social a clădirilor puncte termice evaluate ca aport social în sumă de 1.762.661,33 RON.

Față de obiectul cererii reconvenționale, reclamanta-pârâtă a invocat excepția puterii de lucru judecat, raportat la cele statuate de Curtea de Apel Suceava prin decizia nr. 2955/14.03.2014, pronunțată în dosarul nr. x/2010.

Prin încheierea din 19.09.2017, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Consiliului Local Botoșani.

Prin sentința nr. 760/07.12.2018, Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția puterii de lucru judecat și a respins cererea principală; a admis cererea reconvențională, a constatat nulitatea absolută parțială a actului constitutiv al S.C. TERMODISTRIBUȚIE S.A. Botoșani, respectiv a art. 8 din statutul societății, autentificat de B.N.P. B., prin încheierea nr. 3346/25.06.1998 și a actului adițional din 16.07.1999, precum și a actului constitutiv al S.C. TERMICA S.A., respectiv a art. 6 din statutul societății, autentificat de B.N.P. B., prin încheierea nr. 1349/22.03.2000, cu privire la includerea în capitalul social al acestora a clădirilor puncte termice indicate în anexa 2d ca aport social și a obligat reclamanta-pârâtă S.C. TERMICA S.A. la plata către pârâtul-reclamant Municipiul Botoșani a sumei de 10.933,77 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, S.C. TERMICA S.A. Botoșani, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență A., a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 201/21.06.2019, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a admis apelul, a anulat sentința atacată și, în rejudecare, a respins cererea reconvențională, ca nefondată, fixând termen în vederea judecării cererii principale la data de 05.09.2019, cu citarea părților. Ulterior, prin încheierea din 05.09.2019, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a suspendat judecata apelului, până la soluționarea recursului declarat împotriva deciziei nr. 201/21.06.2019.

Împotriva deciziei nr. 201/21.06.2019, Municipiul Botoșani și Consiliul Local al Municipiului Botoșani au declarat recurs, solicitând casarea sa și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivare, au susținut că decizia atacată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

În acest sens, au evocat dispozițiile art. 135 și 136 alin. (3) din Constituția României, art. 72 din Legea nr. 69/1991 și art. 3 din Legea nr. 213/1998 și au subliniat că centralele termice incluse în capitalul social și în patrimoniul S.C. TERMICA S.A. aparțin domeniului public al Municipiului Botoșani, aceste bunuri fiind proprietate publică, potrivit legii, astfel că aparțin de drept domeniului public al unităților administrativ-teritoriale.

Potrivit recurenților, este irelevant caracterul exemplificativ al anexei III la Legea nr. 213/1998, invocat de intimată, din moment ce bunurile în litigiu sunt proprietatea publică a autorității administrativ-teritoriale prin declarația legii (art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998).

Mai mult, au arătat că Legea nr. 213/1998 stipulează că sunt proprietatea publică a municipiilor rețelele de termoficare și instalațiile, construcțiile și terenurile aferente.

Or, potrivit art. 11 din Legea nr. 213/1998, bunurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, iar actele juridice încheiate cu încălcarea acestor prevederi sunt lovite de nulitate absolută; totodată, caracterul inalienabil și insesizabil al acestor bunuri, consacrat de dispozițiile art. 136 alin. (4) din Constituție, art. 74 din Legea nr. 169/1991 și art. 120 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, interzice dobândirea ori înstrăinarea acestora prin acte juridice civile, ele fiind scoase din circuitul civil.

Conform dispozițiilor art. 136 alin. (4) din Constituția României, bunurile proprietate publică pot fi date numai "în administrarea regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate" sau "pot fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică", în condițiile unei legi organice.

Prin urmare, legea fundamentală interzice includerea bunurilor proprietate publică în capitalul social sau în patrimoniul unor societăți comerciale.

Pe de altă parte, conform art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 30/1997, aprobată prin Legea nr. 207/1997 "în capitalul social al societăților comerciale rezultate din reorganizarea regiilor autonome nu se includ bunuri proprietate publică.

Au arătat recurenții că la data înființării S.C. TERMODISTRIBUȚIE S.A. (iunie 1998) erau în vigoare dispozițiile legale evocate mai sus, iar prin Hotărârea Consiliului Local Bacău nr. 16/21.02.1996 a fost aprobată, în temeiul Legii nr. 69/1991, lista bunurilor aparținând domeniului de interes public local, care include toate bunurile aflate în litigiu.

Totodată, la data înființării S.C. TERMICA S.A. - 29 martie 2000 - erau în vigoare atât dispozițiile O.U.G. nr. 30/1997, care interziceau includerea în capitalul social a bunurilor proprietate publică, precum și cele ale Legii nr. 213/1998, astfel că bunurile în litigiu nu puteau fi incluse în patrimoniul acestei societăți.

În acest context, au subliniat că dispozițiile Legii nr. 31/1990 nu sunt derogatorii de la regimul juridic al proprietății publice și au susținut că prin considerentele deciziei nr. 3908/17.12.2015, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Suceava a reținut, cu referire la reabilitarea și modernizarea punctelor termice Pacea 2, Bucovina, Grivița 5 și Grivița 6 (imobile care sunt disputate și în noul litigiu) că "obiectul autorizațiilor de construire a constat în reabilitarea și modernizarea unor bunuri proprietate publică", că "aplicabile în cauză sunt dispozițiile art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998, conform cărora rețelele de termoficare cu instalațiile, construcțiile și terenurile aferente aparțin domeniului public", astfel încât "în mod evident S.C. Termica S.A. Botoșani nu putea fi titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse investiției" și că "în mod greșit S.C. Termica a înregistrat în contabilitate bunurile publice ca mijloace fixe, nerespectând dispozițiile art. 2 din H.G. nr. 1031/1999."

În opinia recurenților, cele reținute de Curtea de Apel Suceava sunt pe deplin opozabile S.C. TERMICA S.A. și se bucură de putere de lucru judecat, conform art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Cu privire la principiul de drept conform căruia cine trebuie să garanteze pentru evicțiune nu poate să evingă, au arătat că garanția nu produce efecte dacă evicțiunea derivă dintr-o lege care, stabilind regimul juridic al dreptului de proprietate, interzice înstrăinarea.

În altă ordine de idei, au subliniat că potrivit actelor constitutive, calitatea de acționar unic o are Consiliul Local al Municipiului Botoșani, care nu este și proprietarul bunurilor aportate, incluse în capitalul social. Proprietarul centralelor termice este unitatea administrativ-teritorială, respectiv Municipiul Botoșani, iar nu Consiliul local, care este doar autoritate deliberativă, conform art. 136 alin. (2) din Constituție și art. 21, 119-120 din Legea nr. 215/2001.

Din acest considerent, Municipiului Botoșani, care este titularul dreptului de proprietate, dar nu este parte în contractul de societate, oricum nu i se poate opune excepția de garanție pentru evicțiune.

Au mai arătat recurenții că este irelevant faptul că hotărârile de consiliu local, în baza cărora s-a înființat S.C. TERMICA S.A., nu au fost atacate de prefect, în contextul în care, conform dispozițiilor art. 2 din Decretul nr. 167/1958 și art. 1247 C. civ., nulitățile absolute au caracter de ordine publică, putând fi invocate chiar și din oficiu.

Pe de altă parte, actele constitutive ale unei societăți comerciale, al cărui acționar unic este o autoritate administrativă, nu sunt acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, natura juridică a acestora fiind, evident, una comercială.

În drept, au invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 30.09.2019, intimata a depus întâmpinare, iar la 17.10.2019, recurenții au răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 01.07.2020, a fost admis în principiu recursul, stabilindu-se termen în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și îl va respinge, având în vedere considerentele care vor fi redate în cele ce urmează.

Într-un prim motiv al recursului, recurenții Municipiul Botoșani și Consiliul Local al Municipiului Botoșani au susținut că centralele termice incluse în capitalul social al S.C. TERMICA S.A. sunt bunuri care aparțin domeniului public al Municipiului Botoșani în temeiul art. 135 din Constituția României și art. 72 din Legea nr. 69/1991, că aveau acest regim încă dinainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 213/1998, fiind bunuri care, potrivit legii sunt de uz sau interes public local. Ele aparțin patrimoniului public în temeiul legii, astfel că regimul lor juridic nu poate fi schimbat prin hotărârea instanței de judecată ori prin acte cu caracter administrativ, fiind, astfel, inalienabile.

A mai susținut recurenta că aceste bunuri au fost reconfirmate ca aparținând domeniului public local și prin art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998, care în anexa III prevede că aparțin domeniului public de interes local "rețelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, stațiile de tratare și epurare a apelor uzate, cu instalațiile, construcțiile și terenurile aferente".

Subliniind caracterul lor de bunuri insesizabile și inalienabile, recurenții au arătat că în cauză se impune admiterea acțiunii reconvenționale pentru constatarea nulității absolute a actelor juridice care au înfrânt acest regim, în acord și cu dispozițiile art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome, prin care se arată că în capitalul social al societăților comerciale nu se includ bunuri de natura celor prevăzute în art. 135 alin. (4) din Constituția României, adică cele declarate de uz sau interes public.

Analizând acest motiv de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție subliniază că recurenții nu au făcut dovada apartenenței bunurilor în discuție la domeniul public local la data efectuării aportului, pentru ca acestora să le fie aplicat regimul juridic trasat de dispozițiile legale evocate în recurs.

Regimul juridic al clădirilor - puncte termice, enumerate de recurenți în cererea reconvențională formulată în fața primei instanțe, a fost analizat prin hotărâri judecătorești anterioare, valorificate în apel cu putere de lucru judecat. Astfel, instanța de apel a reținut, că prin decizii succesive definitive s-a tranșat regimul juridic al punctelor termice - clădiri, statuându-se că acestea nu aparțineau domeniului public al municipiului.

Astfel, după ce, prin decizia nr. 2955/14.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel Suceava a fost anulat transferul de proprietate asupra clădirilor, reprezentând puncte termice, din patrimoniul S.C. TERMICA S.A. în patrimoniul Municipiului Botoșani, cu motivarea că nu s-a respectat procedura prevăzută de lege pentru trecerea bunurilor din domeniul privat al societății în domeniul public al municipalității, prin sentința nr. 323/19.04.2018 pronunțată de Tribunalul Botoșani, definitivă prin decizia nr. 3045/12.11.2018, avându-se în vedere că obiectul predării în constituia numai clădirile - puncte termice, iar nu și instalațiile, stațiile, sistemele de măsuri, control și automatizare etc., situate în aceste clădiri - deoarece acestea din urmă aparțineau domeniului public al unității administrativ-teritoriale -, dar și suita actelor încheiate în legătură cu acestea, s-a statuat că anterior încheierii Protocolului nr. 8555/3.05.2010 și emiterii H.G. nr. 70/2011, clădirile punctelor termice în discuție nu au figurat în domeniul public al municipiului. Prin aceeași sentință s-a subliniat că trebuie făcută o distincție precisă între situația clădirilor punctelor termice și cea a instalațiilor din punctele termice care, potrivit Protocolului din 26.08.1998 au fost evidențiate ca făcând parte din domeniul public al Municipiului Botoșani și au fost concesionate societății de termoficare S.C. TERMICA S.A.

Pe aceste premise, instanța de apel a statuat că, invocându-se aspecte anterioare pronunțării deciziilor evocate, și analizând Hotărârile Consiliului Local al Municipiului Botoșani cu nr. 83/1998 și nr. 23/2000 rezultă că bunurile aportate la capitalul social al S.C. TERMICA S.A., înființată prin fuziunea S.C. TERMODISTRIBUȚIE S.A. Botoșani și S.C. CET S.A. Botoșani au aparținut, data efectuării aportului, domeniului privat al unității administrativ-teritoriale și aveau același regim inclusiv în anul 2014, data pronunțării deciziei nr. 2955.

Din acest punct de vedere, Înalta Curte subliniază că, dincolo de faptul că prin acest motiv de recurs se invocă o suită de norme de drept prezentate sub aspect teoretic, recurenții nu au putut demonstra și temeinicia afirmațiilor care reprezintă conținutul primului motiv de casare. Curtea de apel a valorificat judicios în plan probatoriu efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al hotărârilor evocate, reținând că acestea opun cele definitiv statuate asupra caracterului și regimului bunurilor aportate în capitalul social al S.C. TERMICA S.A. Prin aceste hotărâri s-a stabilit că la data efectuării aportului social bunurile aportate de Municipiul Botoșani se aflau în proprietatea privată a unității administrative, chestiune care nu mai poate fi contrazisă, instanța de apel concluzionând că transferul proprietății acestora nu a fost afectat de nulitatea generată de inalienabilitate, atașată exclusiv bunurilor care aparțin proprietății publice.

Nu s-a produs, pe cale de consecință o încălcare a normelor de drept referitoare la regimul proprietății publice, așa cum acesta este reglementat prin dispozițiile legale invocate de recurentă, norme cu caracter imperativ.

Decizia atacată cu recurs nu contravine nici dispozițiilor art. 25 alin. (1) și (2) din Legea nr. 51/2006, în măsura în care în domeniul proprietății publice intră, așa cum s-a subliniat prin decizie, bunurile din componența sistemelor de utilități publice/aferente sistemelor de utilități publice, nu și clădirile punctelor termice în legătură cu care poată disputa litigioasă în acest proces.

Într-un al doilea motiv al recursului, recurenții arată ca în cauză a fost ignorată autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 3908/17.12.2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, prin care s-a reținut că bunurile (punctele termice Pacea 2, Bucovina, Grivița 5 și Grivița 6) au fost calificate ca fiind de interes public, integrate domeniului public și că, astfel, în mod greșit S.C. TERMICA S.A. le-a înregistrat în contabilitate ca mijloace fixe, cu încălcarea dispozițiilor art. 2 din H.G. nr. 1031/1999. S-a arătat că hotărârea dată a exclus din analiză autoritatea de lucru judecat a acestei decizii, ignorând efectul său pozitiv, adică, chestiunea lămurită cu privire la regimul juridic al proprietății cu privire la aceste imobile.

Înalta Curte arată, analizând această motiv de casare, că autoritatea de lucru judecat a acestei decizii nu a fost opusă de recurentă în fața instanței de apel, spre a putea fi criticată ignorarea, de către instanța de fond, a prezumției de lucru judecat pe care aceasta o înglobează.

Dincolo de aceste aspecte, instanța de recurs arată că nicio încălcare a efectului lucrului judecat nu s-a produs prin decizia atacată în acest litigiu. Decizia nr. 3908/17.12.2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava a avut în vedere cheltuielile efectuate de S.C. TERMICA S.A. asupra bunurilor cu privire la care societatea avea un drept de exploatare, în baza contractului de concesiune încheiat cu Municipiul Botoșani, mai precis, rețele termice principale și secundare situate în punctele termice corespunzătoare, reabilitate în baza unui proiect investițional de reabilitate și modernizare a sistemului de alimentare cu energie termică. Cu privire la acestea, instanța a reținut prin decizia menționată că autoritatea publică locală deține în regim de proprietate publică sistemul centralizat de alimentare cu energie termică și că S.C. TERMICA S.A. are doar un drept de exploatare asupra bunurilor publice aferente sistemului centralizat de alimentare cu energie termică, fiind excluse din această calificare clădirile în care aceste rețele sunt amplasate

Amintind că obiectul prezentului litigiu îl constituie regimul proprietății clădirilor în care sunt amplasate rețelele publice de alimentare cu apă și energie termică, iar nu infrastructura necesară efectuării serviciilor de alimentare publică cu apă și căldură a populației, Înalta Curte arată că între cele două hotărâri succesive nu există nicio neconcordanță. Efectul autorității de lucru judecat al deciziei nr. 3908/2015 nu putea fi valorificat, așadar, în acest litigiu, deoarece nu se identifică un element de substanță al autorității de lucru judecat, respectiv, identitatea de obiect.

Decizia opusă instanței de recurs cu autoritate de lucru judecat statuează asupra regimului juridic al altor bunuri prin comparație cu cel al bunurilor în legătură cu care poartă acest litigiu, de aceea hotărârea instanței de apel nu se situează în contradicție cea dintâi și nu înfrânge garanția absolută conservată de lege în privința ei.

În fine, nici ultimul motiv al recursului nu este fondat, și va fi înlăturat.

Recurenții au susținut prin acesta că în mod greșit instanța de apel a subliniat că cine este ținut să garanteze pentru evicțiune nu poate evinge, de vreme ce transmițătorul dreptului real, recurenții, pun în discuție însăși valabilitatea transmiterii acestui drept. Determinată de natura de bunuri aparținând domeniului public al unității administrativ-teritoriale, de caracterul lor netransmisibil, actul de transfer al acestora este nul absolut, iar ganația pentru evicțiune nu poate fi opusă dacă evicțiunea este determinată de lege.

Pe de altă parte, au susținut recurenții, calitatea de acționar al S.C. TERMICA S.A. este Consiliul Local al Municipiului Botoșani, care nu este proprietarul bunurilor incluse în patrimoniul societății de profil, proprietar fiind Municipiul Botoșani căruia, în mod evident, nu i se poate opune garanția contra evicțiunii.

Sub un prim aspect, Înalta Curte de Casație și Justiție arată că instanța de apel nu a opus recurentelor excepția de garanție contra evicțiunii, ci consemnat un cu totul alt considerent, referitor la faptul că partea care invocă nulitatea actului de aportare a bunurilor la capitalul social al societății intimate se prevalează de propria sa culpă, aducând aceasta ca argument circumstanțial, nedecisiv, în planul soluției de respingere a cererii reconvenționale.

Cu toate acestea, instanța de recurs reiterează că prin considerentele anterioare ale acestei decizii a reținut că bunurile care au făcut obiectul transferului patrimonial nu aparțineau, la data transferului, domeniului public al Municipiului Botoșani și, de aceea, actul de transmitere a proprietății nu a fost afectat de nulitatea determinată, după susținerea recurentelor, de încălcarea normelor juridice care trasau inalienabilitatea în privința bunurilor care aparțin proprietății publice.

Mai mult, în planul deciziei atacate, este lipsit de semnificație faptul că în societatea intimată calitatea de acționar aparține Consiliului Local al Municipiului Botoșani, iar nu municipiului însuși, deoarece aceste aspecte nu se repercutează asupra regimului juridic al nulității analizate în acest caz, tot așa cum nu este relevantă împrejurarea că nu se poate opune municipiului faptul că nu a atacat în justiție hotărârile consiliului local prin care s-a decis aportarea bunurilor în societatea comercială, chestiuni nereținute nici de instanța de apel.

De aceea, pentru toate considerentele arătate în această decizie, fiind înlăturate toate motivele de casare invocate de recurenți, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat, conform art. 496 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții Municipiul Botoșani, prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Botoșani împotriva deciziei nr. 201/21.06.2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 noiembrie 2020.