ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3908/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3908/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 3908/2015
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin încheierea de ședință din data de 29 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/63/2010 s-a respins cererea de sesizare a instanței cu soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 99 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, în raport cu prevederile art. 24 C. proc. civ., art. 11 din Legea nr. 304/2004 și art. 115 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, formulată de recurentul-reclamant A.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamantul A., înregistrat la data de 16 iunie 2013 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Considerentele și soluția instanței de recurs
Prin încheierea de ședință din data 23 septembrie 2014 in temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. (2) C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării recursului constatându-se că niciuna dintre părți nu s-a prezentat la strigarea cauzei și nu a fost solicitată nici judecata in lipsă.
Datorită faptului că, până la data de 26 octombrie 2015, nici una dintre părți nu a solicitat repunerea cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de Casație și Justiție a repus cauza pe rol, a fixat termen, cu citarea părților, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an”, iar potrivit art. 249 C. proc. civ. perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes.
Se au in vedere și prevederile dispozițiilor art. 250 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cursul perimării este suspendat atâta timp cât dăinuiește suspendarea judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată.
Astfel, după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul perimării va continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se și timpul scurs înaintea suspendării.
Cum în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea astfel cum sunt prevăzute în art. 249-251 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., constatându-se din oficiu perimarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de A. împotriva încheierii din 29 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2015.