ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1537/2024

Deliberând, asupra recursului civil de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția I civilă la 11 mai 2023 sub nr. x/86/2008/a1, petentul A, în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Fălticeni, a formulat cerere de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1957 din 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosarul nr. x/86/2008.

Prin încheierea nr. 326 din 20 octombrie 2023, Tribunalul Suceava - Secția I civilă a respins, ca nefondată, cererea de lămurire a dispozitivului sentinței.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1957 din 16 decembrie 2008 a Tribunalului Suceava, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Fălticeni, a fost desființată dispoziția nr. 384 din 14 martie 2008, emisă de Primarul Municipiului Fălticeni și s-a constatat că reclamantul este îndreptățit la obținerea de despăgubiri bănești constând în diferența dintre despăgubirile primite în temeiul Legii nr. 112/1995, actualizate cu indicele de inflație, și valoarea corespunzătoare a imobilului, despăgubiri acordate în condițiile legii speciale.

În considerentele hotărârii s-a menționat că despăgubirea urmează a fi acordată în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, respectiv Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare.

Instanța a apreciat că susținerile petentului privind necesitatea lămuririi hotărârii tribunalului, prin raportare la dispozițiile art. 281 ind. 1 C. proc. civ. de la 1865, sunt nejustificate.

Prin această hotărâre s-a recunoscut dreptul petentului de a beneficia de despăgubirile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 10/2001, reținându-se însă că față de prevederile art. 20 alin. (3) din același act normativ, stabilirea în concret a despăgubirilor și plata acestora, se face în condițiile și în procedura legii speciale. În aceste condiții, despăgubirile nu pot fi stabilite, în acest cadru procesual, privind procedura de lămurire dispozitiv.

Expertizele judiciare efectuate în anul 2009, ulterior pronunțării hotărârii menționate, pot fi valorificate și analizate în cadrul acelor litigii, în care urmează a fi stabilită în concret despăgubirea cuvenită.

Susținerile petentului nu pot fi analizate în prezentul cadru procesual, fiind invocate aspecte care au intervenit ulterior pronunțării hotărârii a cărei lămurire s-a solicitat și care pot fi verificate într-o procedură distinctă, care vizează strict actele contestate.

De asemenea, aspectele privind modalitatea de calcul al despăgubirilor indicate în concluziile scrise face obiectul analizei în cadrul contestației formulate împotriva actelor emise în procedura legii speciale și nu în procedura prevăzută de art. 281 ind. 1 C. proc. civ. de la 1865.

Prin decizia nr. 69 din 23 ianuarie 2024, Curtea de Apel Suceava – Secția I civilă a respins apelul declarat de petentul A împotriva încheierii nr. 326 din 20 octombrie 2023, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția I civilă în dosarul nr. x/86/2008/a1.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele:

Prin lămurirea hotărârii nu poate fi modificat dispozitivul acesteia, ci se clarifică sau se interpretează măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire se cere, această procedură fiind pusă la dispoziția părții interesate atunci când, din culpa instanței, dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar, ceea ce poate genera dificultăți la executare.

Prin sentința civilă a cărei lămurire se solicită a fost admisă acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Fălticeni, a fost desființată dispoziția nr. 384 din 14 martie 2008 și s-a constatat că reclamantul este îndreptățit la obținerea de despăgubiri bănești constând în diferența dintre despăgubirile primite în temeiul Legii nr. 112/1995 actualizate cu indicele de inflație și valoarea corespunzătoare a imobilului, despăgubiri acordate în condițiile legii speciale.

Astfel cum corect a subliniat și prima instanță, în considerente tribunalul a arătat că ,,solicitarea de a-i fi acordată suma de 101.315 € reprezentând diferența dintre despăgubirile primite actualizate și valoarea actuală de circulație, stabilită prin raportul de expertiză contabilă extrajudiciară (fila 64), nu poate fi primită, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, despăgubirea urmând a fi acordată în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, respectiv Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare.”

Dispozitivul sentinței este clar și nu necesită nicio lămurire, fiind totodată explicitat de considerente. Astfel, chiar din dispozitiv rezultă că valoarea corespunzătoare a imobilului care nu este restituit în natură este cea care rezultă din aplicarea legilor speciale, iar în considerente se indică și actul normativ la care instanța se referă, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, forma în vigoare la data pronunțării hotărârii.

Solicitarea de lămurire a dispozitivul hotărârii în sensul că valoarea corespunzătoare a imobilului este valoarea de circulație a acestuia presupune o modificare a dispozitivului, contrar celor reținute în considerente, în sensul că nu se pot acorda despăgubiri echivalente cu valoarea de circulație a imobilului, ci se aplică dispozițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite.

Modul în care s-a stabilit valoarea imobilului în procedura actuală reglementată de Legea nr. 165/2013 este irelevant pentru soluționarea cererii de lămurire a dispozitivului hotărârii, care nu conține dispoziții neclare sau potrivnice, ci precizează exact soluția dată cererii reclamantului.

Prin recursul declarat împotriva deciziei nr. 69 din 23 ianuarie 2024 a Curții de Apel Suceava - Secția I civilă, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei, în sensul admiterii apelului, schimbării în totalitate a încheierii și admiterii cererii de lămurire a dispozitivului, formulând următoarele critici:

Hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865. Din toată situația de fapt prezentată, reiese că cererea de lămurire vizează tocmai clarificarea sintagmei din dispozitiv, atât în ceea ce privește ,,diferența”, cât și ,,valoarea corespunzătoare a imobilului”.

Astfel cum rezultă din considerentele sentinței, instanța a constatat incidența dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 10/2001 coroborat cu punctele 20.1 și 20.2 din H.G. nr. 250/2007, precum și că despăgubirea urmează a fi acordată în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, respectiv Titlul VII din Legea nr. 247/2005 cu modificările si completările ulterioare, în baza căruia despăgubirile se stabileau pe baza unui raport de evaluare întocmit de evaluator sau societate de evaluatori desemnată. De asemenea, conform art. 3 din Titlu VII din Legea nr. 247/2005, literele d) și e) atât evaluatorul, cât și raportul de evaluare trebuie să respecte Standardele Internaționale de Evaluare-IVSC. Coroborând toate aceste dispoziții legale, rezultă că sintagma din dispozitiv ,,valoarea corespunzătoare a imobilului” se referă la ,,valoarea de circulație a imobilului”, valoare ce trebuia stabilită cu respectarea standardelor de evaluare, de către un evaluator, în cadrul procedurii legii speciale în vigoare la acea dată.

Nefiind lămurit dispozitivul sub acest aspect, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor l-a interpretat eronat și a stabilit o valoare negativă a diferenței de despăgubire, prin raportarea imobilului preluat abuziv la grilele notariale, lăsând astfel fără efecte sentința nr. 1957 din 16 decembrie 2008 a Tribunalului Suceava, fiind eliminată ,,diferența” la care reclamantul este îndreptățit.

Nu doar Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a interpretat greșit dispozitivul hotărârii, ci și Tribunalul Suceava, prin sentința nr. 1601 din 15 noiembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/86/2022 privind respingerea contestației formulate, prin care a reținut aplicarea Legii nr. 163/2013. Reclamantul a devenit dator prin decizia de invalidare nr. 51810 din 6 septembrie 2022 a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, deoarece actualizarea sumei primite cu titlu de despăgubire depășește valoarea imobilelor conform grilei notariale.

Așadar, dispozitivul trebuie lămurit, tocmai pentru că nu este suficient de clar nici pentru autorități, nici pentru instanța învestită cu judecarea contestației formulate împotriva decizie de invalidare nr. 51810 din 6 septembrie 2022 a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.

Lămurirea dispozitivului se impune pentru a se clarifica ce înseamnă ,,valoarea corespunzătoare a imobilului” și dacă diferența poate fi în minus, acesta fiind și motivul pentru care Curtea de Apel Suceava a dispus suspendarea dosarului nr. x/86/2022 până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată nefondat recursul pentru următoarele considerente:

Prin cererea de recurs, recurentul a reproșat instanței de apel că hotărârea recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor C. proc. civ. de la 1865, susținând că se impune lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 1957 din 16 decembrie 2008 a Tribunalului Suceava - Secția civilă în sensul că sintagma ,,valoarea corespunzătoare a imobilului” se referă la ,,valoarea de circulație a imobilului”.

Susținerile recurentului urmează a fi examinate prin prisma motivului de nelegalitate indicat, respectiv cel prevăzut de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Este adevărat că art. 281 ind. 1 alin. (1) din același act normativ stipulează că, în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.

Însă, în acord cu instanța de apel, Înalta Curte reține că prin lămurirea hotărârii nu poate fi modificat dispozitivul, ci se clarifică, se interpretează doar măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire se cere.

Din examinarea criticilor formulate de recurent, se poate observa că acestea se referă la aspecte ce țin de fondul sentinței civile nr. 1957 din 16 decembrie 2008 a Tribunalului Suceava – Secția civilă, care nu poate fi reformată pe calea unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 281 ind. 1 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, deoarece prin lămurirea hotărârii nu poate fi modificat dispozitivul, ci se clarifică, se interpretează doar măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire se cere, astfel cum în mod corect au reținut și instanțele de fond.

Prin sentința civilă a cărei lămurire se solicită a fost admisă acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Fălticeni, a fost desființată dispoziția nr. 384 din 14 martie 2008 și s-a constatat că reclamantul este îndreptățit la obținerea de despăgubiri bănești constând în diferența dintre despăgubirile primite în temeiul Legii nr. 112/1995 actualizate cu indicele de inflație și valoarea corespunzătoare a imobilului, despăgubiri acordate în condițiile legii speciale.

Or, prin recursul declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de lămurire, deși petentul susține că executarea acestui dispozitiv ,,a creat dificultăți”, acesta formulează critici privind motivarea reținută de către Tribunalul Suceava în sentința menționată și care vizează modul de soluționare a fondului pricinii, solicitând lămurirea dispozitivul hotărârii în sensul că valoarea corespunzătoare a imobilului este valoarea de circulație a acestuia, contrar celor reținute în considerentele acestei hotărâri, în sensul că nu se pot acorda despăgubiri echivalente cu valoarea de circulație a imobilului, ci se aplică dispozițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite.

Pe calea lămuririi dispozitivului sentinței, recurentul nu se referă, în concret, la aspecte ce privesc înțelesul și aplicarea dispozitivului sau dispozițiile potrivnice pe care acesta le-ar cuprinde, ci solicită modificarea considerentelor acestei hotărâri, prin care Tribunalul Suceava a reținut că solicitarea de a-i fi acordată suma de 101.315 €, reprezentând diferența dintre despăgubirile primite actualizate, și valoarea actuală de circulație, stabilită prin raportul de expertiză contabilă extrajudiciară, nu poate fi primită.

Însă, instanța care soluționează o astfel de cerere nu judecă fondul cauzei, prin urmare, nu poate modifica soluția din dispozitiv, hotărârea având forța puterii de lucru judecat, astfel cum nici motivele de fapt sau de drept ce au stat la baza soluției pronunțate în dispozitiv nu intră sub incidența procedurii prevăzute de art. 281 ind. 1 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865.

Împrejurarea că judecata contestației împotriva deciziei de invalidare nr. 51810 din 6 septembrie 2022 emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, ce face obiectul dosarului nr. x/86/2022, a fost suspendată până la soluționarea în mod irevocabil a cererii de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1957 din 16 decembrie 2008 a Tribunalului Suceava-Secția civilă nu constituie un argument juridic care să conducă la concluzia că s-ar impune lămurirea dispozitivului sentinței menționate, această măsură având la bază considerente de ordin procedural.

Totodată, simpla nemulțumire a recurentului privind modul de punere în executare a sentinței de către autorități, respectiv modul de stabilire a valorii corespunzătoare a imobilului nu are aptitudinea de a determina lămurirea hotărârii și nici nu poate face obiectul analizei instanței învestite cu cererea de lămurire a hotărârii, din moment ce constituie aspecte ulterioare pronunțării titlului executor, rezolvate în procedura administrativă finalizată cu emiterea unei decizii supusă, la rândul său, controlului jurisdicțional.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că nu este incident motivul de casare reglementat de art. 304 C. proc. civ. de la 1865, întrucât instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 281 ind. 1 din același cod, sens în care recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A împotriva deciziei civile nr. 69 din 23 ianuarie 2024 a Curții de Apel Suceava - Secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2024.