Decizia nr. 2320/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 1 septembrie 2020 pe rolul Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, sub dosar nr. x/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Instituția Prefectului Municipiului București, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de validare nr. 5985 din 28 iul. 2020 și a hotărârii nr. 2761/28.05.2020, cu consecința obligării pârâtelor să emită o decizie de validare și o hotărâre conforme cu legislația în vigoare și cu decizia civila nr. 805/07.11.2019 a Curții de Apel Suceava, definitiva. A soliciat, de asemenea, acordarea de compensații bănești pentru toate bunurile ce au fost deținute de autorul B., în localitatea Seletin, fostă URSS, în prezent Ucraina. Prin cererea formulată la data de 12 ianuarie 2021 înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, sub dosar nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu aceiași pârâți și, a solicitat anularea în parte a deciziei de validare nr. 6156 din 24.11.2020 a hotărârii nr. 2761 din 28.05.2020 cu consecința obligării intimatelor să emită o decizie de validare și o hotărâre conforme cu legislația în vigoare și cu decizia civilă nr. 805/07.11.2019 a Curții de Apel Suceava pronunțată în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă, precum și acordarea de compensații bănești pentru toate bunurile ce au fost deținute de autorul B., în localitatea Selentin, fostă URSS, în prezent Ucraina. Prin sentința nr. 81 din 11 februarie 2021 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția necompetenței materiale funcționale a secției de contencios administrativ și fiscal și s-a trimis dosarul spre competentă soluționare secției I civile. Cauza a fost rereînregistrtă pe rolul Tribunalului Suceava, secția I civilă sub dosar nr. x/2020.

Hotărârea pronunțată de prima instanță: Prin sentința nr. 647 din 15 aprilie 2022, Tribunalul Suceava a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Instituția Prefectului Municipiului București. A respins excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea hotărârii nr. 2761/28.05.2020 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. A respins excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea prim pârâtei să acorde reclamantei despăgubiri pentru bunurile deținute de autorul B., în localitatea Seletin, fostă URSS în prezent Ucraina. A admis în parte contestația având ca obiect "Legea nr. 10/2001 - Legea nr. 164/2014", formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București și Instituția Prefectului Municipiului București. A anulat în parte deciziile nr. 5985/28.07.2020 și nr. 6156/24.11.2020 emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății și hotărârea nr. 2761/28.05.2020 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și a obligat pe prim pârâtul să emită o nouă decizie, în sensul stabilirii valorii compensațiilor pentru construcțiile cu altă destinație decât cea de locuință, respectiv: suma de 291.901 RON pentru gaterul cu hala mare construit din lemn și acoperit cu tablă, suma de 283.164 RON pentru moara pentru măcinat grâu și porumb, construită din lemn și acoperită cu tablă și suma de 432.093 RON pentru atelierul mecanic. A menținut celelalte dispoziții ale deciziei nr. 5985/28.07.2020 și nr. 6156/24.11.2020 emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății și hotărârii nr. 2761/28.05.2020 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, care nu au fost contrare sentinței.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel: Prin decizia nr. 1378 din 6 decembrie 2022, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A.. A admis apelul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 647 din 15 aprilie 2022 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2020, intimată fiind pârâta Instituția Prefectului Municipiului București. A schimbat în parte sentința apelată, în sensul că: A respins ca inadmisibilă cererea de anulare a Hotărârii nr. 2761 din data de 28.05.2020 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile atacate, care nu au fost contrare deciziei.

Calea de atac formulată în cauză: Împotriva deciziei nr. 1378 din 6 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București a declarat recurs. Indicând motivul de nelgalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a arătat că decizia recurată este în parte netemeinică și nelegală, motivat de faptul că a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind succeptibilă de casare întrucât în mod eronat instanța de apel a fost de acord cu soluția dată pe fondul cauzei, apreciind că evaluarea despăgubirilor pentru imobilele cu altă destinație decât cea de locuință (gater, moară și atelier mecanic) "a pornit în mod corect de la datele furnizate de reclamantă, date la care fac trimitere și prevederile art. 26 alin. (2), cap. IV din H.G. nr. 753/1998". Sintagma "înscrisurile prevăzute în actualele norme metodologice" din cuprinsul art. 26 alin. (2) din H.G. nr. 753/1998 face trimitere la prevederile art. 6 potrivit cărora prin "înscris", în sensul art. 5 din Legea nr. 9/1998, se înțelege orice dovadă eliberată de instituții arhive, primării, notariate, instanțe judecătorești, în legatură cu fostele proprietăți, cum ar fi chitanțe de plată a impozitelor extrase de carte de imobil, planuri și autorizații de construcție, rapoarte de expertiză, contracte de vânzare-cumpărare, hotărâri judecătorești și orice alte documente care se referă la existența bunurilor rămase în județele cedate. Din simpla lecturare a acestor texte legale, pentru stabilirea despăgubirilor pentru aceste imobile sunt utile "orice documente care se refera la existența bunurilor rămase". Mai mult, textul indicat nu include în categoria "înscrisuri" declarațiile date de solicitanți sau declarații ale martorilor. Din aceste motive apreciază că instanța în mod eronat a îngăduit să se evalueze construcțiile gater, moară și atelier mecanic în temeiul datelor furnizate de către reclamantă. În lipsa oricărui înscris, determinarea ipotetică a ariei desfășurate a clădirilor nu se poate face pe baza precizărilor furnizate de reclamantă. Mai mult, ca și în cazul martorilor, susținerile reclamantei trebuie să îndeplinească anumite condiții pentru a fi credibile, respectiv aceasta trebuie să fi cunoscut prin propriile simțuri realitățile pentru care declară și să fi avut vârsta la care aceasta ar fi avut capacitatea cognitivă de a lua la cunoștință despre proprietățile autorului. Recurenta-pârâtă arată că informațiile comunicate de către reclamantă nu pot fi credibile și nu pot fi avute în vedere de instanță la stabilirea despăgubirilor, astfel încât apreciază că fost încălcăte dispozițiile art. 26 alin. (2) din H.G. nr. 753/1998, întrucât instanța de fond în mod nelegal a dispus efectuarea unei expertize tehnice acceptând, ca întindere ipotetică, suprafețele declarate de către reclamantă. În continuare, recurenta-pârâtă dezvoltă critici cu privire la valoarea bunurilor care au fost stabilite de către expert în temeiul prevederilor art. 26 din H.G.. nr. 753/1998, respectiv, în baza "fișelor de indicatori ai valorii de înlocuire pentru reevaluarea clădirilor, construcțiilor din cataloagele elaborate de Comisia centrală pentru inventarierea și reevaluarea fondurilor fixe din anul 194", prevederi care nu au nicio legătură cu reglementările actuale din domeniul restituirii proprietăților. În vederea punerii în aplicare a măsurii compensării bănești, prin Legea nr. 164/2014 s-a stabilit că cuantumul despăgubirilor aferente bunurilor la care fac referire prevederile Legii nr. 290/2003 urmează a se stabili prin raportare la valorile și limitele prevăzute în Anexa nr. 1 și nr. 2 ale acestui act normativ. Valoarea de despăgubire prevăzută în Anexa nr. 1 reprezintă valoarea actuală de piață a imobilelor de aceeași categorie cu cele abandonate în perioada 1940-1944, stabilită ca medie a vlorii din grila notarială aferentă județelor Suceava, Botoșani, Iași Vaslui și Galați . Alegearea acestor județe a fost justificată de faptul că bunurile pentru care se acordă despăgubiri au fost deținute de către solicitnți pe teritoriile rămase în Republica Moldova și Ucraina, aflate în prezent la granița cu județele precizate mai sus. La stabilirea valorii de despagubire s-a ținut cont dacă bunurile s-au aflat în zone rurale ori în zone urbane și de categoriile de imobile. Astfel, au fost calculate valorile aferente unui-metru pătrat în cazul terenurilor intravilane urbane și rurale, în cazul consțrucțiilor cu destinație de locuință din zonele urbane și rurale, anexelor, terenurilor agricole, livezilor și terenurilor-forestiere. Precizează că legiuitorul nu a prevăzut că cetățenii care au părăsit teritoriile rămase în Republica Moldova și Ucraina au abandonat și alte categorii de bunuri decât cele menționate în Anexa 1 a Legii nr. 164/2014. Din aceste motive, în analogie cu Anexa 1 a Legii nr. 164/2014, pentru determinarea valorii despăgubirilor "construcțiilor cu altă destinație de cea de locuință" (în cauză, pentru gater, moară și atelier mecanic), puteau fi folosite valorile din grila notarială aferentă județelui Suceava, valori folosite în Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Astfel, s-ar avea în vedere suprafețele declarate de reclamantă pentru gater, moară și atelier mecanic, conform grilei notariale pe anul 2021 (ultimul an pentru care au fost întocmite) pentru județul Suceava, mediul rural al circumscripției judecătorești Câmpulung Moldovenesc, zonă limitrofă localității Seletin din Ucraina, valoarea despăgubirilor ar fi: Gater - 210 mp x/mp = 45.350 RON; Moară - 230 mp x/mp = 49.680 Iei; Atelier mecanic - 160 mp x/mp = 34.560 RON. În concluzie, solicită a se avea în vedere faptul că valorile stabilite de expert, pentru niște construcții din lemn, acoperite cu tablă, sunt absurd de mari față valorile din grilele notariale, instrumente folosite în prezent pentru stabilirea valorii despăgubirilor pentru foștii proprietari. În aceste condiții, având în vedere că instanța a stabilit că trebuie acordate despăgubiri pentru imobile a căror suprafață nu se cunoaște, se poate face analogie cu prevederile art. 21 alin. (62) din Legea nr. 165/2013, unde se prevede că în cazul în care din documentele existente, nu se pot/poate stabili suprafața, se acordă măsuri compensatorii pentru o suprafață utilă de 21 mp. Astfel, valoarea despăgubirilor ar fi următoarea: Gater-21 mp x/mp = 4.536 RON; Moară - 21 mp x/mp = 4.536 RON; Atelier mecanic - 21 X 21.6 RON/mp = 4.536 RON. Pentru considerentele prezentate, în temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate șirespingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A..

Apărările formulate în cauză La 24 noiembrie 2023 intimata-reclamantă A. a transmis prin email note scrise, invocând nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Procedura în fața instanței de recurs: Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești (1 septembrie 2020), în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 1 a alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 28 noiembrie 2023, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare cu prioritate asupra excepției nulității recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând recursul în raport de excepția nulității pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs. Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Aspectele evidențiate în cererea de recurs, astfel cum au fost formulate, nu conțin precizări care să reprezinte o argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În cuprinsul cererii ce a învestit Înalta Curte, indicând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a arătat că în mod eronat instanța de apel a validat soluția pronunțată de prima instanță, care a apreciat că evaluarea despăgubirilor pentru imobilele cu altă destinație decât cea de locuință (gater, moară și atelier mecanic) "a pornit în mod corect de la datele furnizate de reclamantă, date la care fac trimitere și prevederile art. 26 alin. (2), cap. IV din H.G. nr. 753/1998." Se constată că recurenta-pârâtă invocă formal încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din H.G. nr. 753/1998, fără a formula critici concrete de nelegalitate. Făcând referire la probatoriul administrat în cauză, recurenta-pârâtă a menționat că în mod eronat instanța a îngăduit să se evalueze construcțiile gater, moară și atelier mecanic în temeiul datelor furnizate de către reclamantă, având în vedere că, în lipsa oricărui înscris, determinarea ipotetică a ariei desfășurate a clădirilor nu se poate face pe baza precizărilor furnizate de reclamantă, apreciind că informațiile comunicate de aceasta nu pot fi credibile și nu pot fi avute în vedere de instanță la stabilirea despăgubirilor. Cu referire la acest aspect, instanța de apel a reținut că dreptul la despăgubiri al reclamantei a fost recunoscut în mod definitiv într-un litigiu anterior, ce a format obiectul dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel Suceava, în care s-a arătat că imposibilitatea obținerii de documente de către reclamantă nu împiedică recunoașterea dreptului părții la compensații pentru bunurile ce au fost deținute de autor în localitatea Seletin. Cum dreptul la obținerea măsurilor reparatorii (în lipsa unor înscrisuri deoveditoare) a fost deja recunoscut în toate componentele sale, fiind pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă, această chestiune nu mai poate fi invocată în cauza ce are ca obiect evaluarea despăgubirilor. Criticile formulate de recurenta-pârâtă referitoare la probatoriul administrat în cauză nu reprezintă motive de nelegalitate ce pot fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului, ci critici de netemeinicie ce nu pot fi cenzurate de către instanța de control judiciar, modalitatea de administrare și interpretare a probatoriilor reprezentând o chestiune de fapt, ce este analizată în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei. În finalul cererii de recurs, recurenta-pârâtă dezvoltă critici cu privire la cuantumul despăgubirilor care au fost stabilite de către expert în temeiul prevederilor art. 26 din H.G. nr. 753/1998. Susținerile referitoare la modalitatea de evaluare a bunurilor, conform expertizei efectuate în cauză, nu pot fi convertite într-un veritabil motiv de recurs întrucât nu prezintă aspecte de nelegalitate, ci critici de netemeinicie ce nu pot fi cenzurate de către instanța de control judiciar, reprezentând chestiuni de fapt, ce sunt analizate în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei. Statuând asupra valorii despăgubirilor, instanțele de fond au reținut că imobilele fac parte din zona rurală (aspect necontestat de recurentă), iar în ceea ce privește echipamentele tehnologice aferente gaterului, morii și atelierului mecanic, instanța de apel a constatat că, prin decizia nr. 805 din 7 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în litigiul anterior ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017, nu a fost recunoscut în favoarea reclamantei dreptul la despăgubiri sau compensații. Înalta Curte constată că susținerile recurentei-pârâte din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității hotărârii atacate, prin indicarea concretă, susținută factual, a dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță. Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată și indicarea formală a unor texte de lege, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege. Având în vedere considerentele expuse, reținând că în cauză nu este posibilă încadrarea criticilor de recurs în motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în condițiile dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.