ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2394/2022

Ședința publică din data de 06 decembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, secția civilă, la data de 02 februarie 2022, sub nr. x/2022, contestatorul Inspectoratul General al Poliției Române, în contradictoriu cu intimatul A., a formulat contestație la executare împotriva:

În drept, a invocat prevederile art. 622, art. 712 și urm., art. 719 C. proc. civ., precum și pe celelalte acte normative invocate.

2.1. Prin sentința civilă nr. 3326 din 02 iunie 2022, Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Pentru a hotărî astfel, raportându-se la prevederile art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., instanța a reținut că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, domiciliul debitoarei-Contestatoare se află în București, adresă aflată în circuscripția teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 București, potrivit H.G. nr. 337/1993. Mai mult, între părți s-a mai judecat o contestație la executare, contestație soluționată de aceeași instanță - Judecătoria Sectorului 5 București.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Secorului 5 București, secția a II-a civilă, prin sentința civilă nr. 8585 din 07 noiembrie 2022 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca; a constatat ivit conflictul negativ de competență; a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că cererea de executare silită a fost formulată împotriva debitoarei secția Regională de Poliție Transporturi Cluj, cu sediul în Cluj-Napoca, județul Cluj, fiind menționată în titlul executoriu în calitate de pârâtă, iar faptul că în litigiul în care s-a pronunțat hotărârea ce constituie titlu executoriu, debitoarea a fost citată la sediul Inspectoratului General al Poliției Române, organ desemnat să o reprezinte, nu determină transferarea calității de debitor în cauză către organul care reprezintă debitoarea.

De altfel, Judecătoria Cluj-Napoca este cea care a încuviințat executarea silită împotriva debitoarei secția Regională de Poliție Transporturi Cluj, nu prezintă relevanță faptul că, în cauză, contestația la executare a fost formulată de către organul care reprezintă debitoarea, de esență în stabilirea competenței teritoriale a instanței de executare fiind calitatea de debitoare ce rezultă din cererea de executare silită.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, secția civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Dispozițiile art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ. instituie o competență teritorială specială statuând că: "(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

(2) Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare.

(3) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "Contestația se introduce la instanța de executare", prin instanță de executare urmând a se înțelege, potrivit art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Prin Decizia nr. 20/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii, în paragraful 71, a statuat expres că: "ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care (...) toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare, iar în paragraful 80, faptul că "principiului unicității instanței de executare presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată de legislator drept instanță de executare."

Așadar, principiul unicității instanței de executare vizează procedura ulterioară încuviințării executării silite, întrucât instanța de executare a fost stabilită odată cu pronunțarea încheierii de încuviințare a executării silite. Toate actele de executare se fac doar după acest moment, al pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite, doar după încuviințare putând fi vorba de instanța de executare care să soluționeze cererile și incidentele ce vor apărea pe parcursul executării silite, aspect ce rezultă și din economia dispozițiilor art. 651 C. proc. civ.

În speța de față, executarea silită formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc B., în baza sentinței civile nr. 130 din 26 iunie 2020, pronunțate de Tribunalul Bistrița Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, a fost încuviințată de către Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă, prin încheierea civilă nr. 1455/CC din 08 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, astfel că aceasta este instanța de executare competentă a soluționa contestația la executare formulată de Inspectoratul General al Poliției Române.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze contestația la executare dedusă judecății este Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 decembrie 2022.