ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1903/2022

HOTĂRÂRE

13.10.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1903/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la 2 februarie 2022, sub nr. x/2022, contestatorul Inspectoratul General al Poliției Române a solicitat, în contradictoriu cu intimatul A., anularea încheierii de stabilire a drepturilor salariale, a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită și a somației de plată, în sensul reducerii cheltuielilor de executare silită prin diminuarea cuantumului cheltuielilor necesare desfășurării executării silite și a onorariului de executare silită; anularea onorariului cuvenit expertului contabil; suspendarea executării silite privind încheierile emise în dosarul de executare nr. 25/2021 al BEJ B. și suspendarea cheltuielilor de executare.

Prin sentința civilă nr. 3717 din 16 iunie 2022, Judecătoria Cluj Napoca a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 714 alin. (1) și 651 alin. (1) C. proc. civ., care determină o competență teritorială exclusivă a instanței de executare, respectiv a judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului.

Ca situație de fapt, a constatat că secția Regională de Poliție Transporturi Cluj prin Inspectoratul General al Poliției Române a fost obligată prin titlul executoriu pus în executare, însă contestatorul IGPR afirmă că are calitatea de debitor în procedura execuțională demarată în dosarul nr. x/2021 al BEJ B., fiind instituția care deține patrimoniu susceptibil de executare silită, în timp ce secția Regională de Poliție Transporturi Cluj acționează doar în calitate de reprezentant la nivel teritorial pentru Inspectorat, fiind o structură fără personalitate juridică și fără patrimoniu.

În raport de aceste aspecte, instanța a reținut că Inspectoratul General al Poliției Române are calitatea de debitor și având în vedere că sediul social al acestuia se află în circumscripția Judecătoriei Sectorului 2 București, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 2 București a pronunțat sentința civilă nr. 9860 din 27 iulie 2022, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Cluj- Napoca, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, ca situație de fapt, a reținut că, prin încheierea civilă nr. 1675/CC din 11 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Cluj-Napoca a admis cererea de încuviințare a executării silite a debitorului contestator, formulate de exeutorul judecătoresc în folosul creditorului intimat.

În drept, a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., care determină o competență teritorială exclusivă a instanței de executare, respectiv a judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, instanță ce soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

A reținut și considerentele Deciziei nr. 20/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, precum și ale unei decizii de speță ale aceleiași instanțe, apreciind că, și în situația în care nu există o pluralitate de debitori, viziunea instanței supreme în materie trebuie respectată, respectiv trebuie apreciat că instanța care soluționează contestația la executare este instanța care a încuviințat executarea silită.

Instanța a considerat că doar în ceea ce privește competența instanței de executare în contestația la executare interesează instanța care a încuviințat executarea silită, indiferent dacă era sau nu competentă să o încuviințeze, întrucât motivul de nulitate a încheierii pronunțate, pentru necompetența instanței de executare, poate fi invocat și trebuie analizat, conform art. 712 alin. (3) C. proc. civ.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., "Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare", iar conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016:

"Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.".

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016.

Totodată, conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În speță, Judecătoria Cluj Napoca, prin încheierea nr. 1675/CC din 11 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, a admis cererea formulată de petentul BEJ B. și a încuviințat executarea silită formulată de creditorul C. împotriva debitorilor secția Regională de Poliție Transporturi Cluj prin Inspectoratul General al Poliției Române, în temeiul titlurilor executorii constând în sentința civilă nr. 130/2020 a Tribunalului Bistrița Năsăud și decizia civilă nr. 1350/2020 a Curții de Apel Cluj.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea din 11 februarie 2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare, revine acestei instanțe care a încuviințat executarea silită, ca instanță de executare, potrivit principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Prin urmare, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute art. 651 alin. (2) C. proc. civ., aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

În acest sens, s-a pronunțat și Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, în dosarul nr. x/2021, de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, prin care s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.". Astfel, potrivit celor reținute în această decizie, s-a statuat la paragraful 71 că "..ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale.

Câtă vreme nu există o situație de excepție dată de lege în competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reținând decizia pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Cluj-Napoca este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare dedusă judecății.

Față de argumentele expuse și de dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.