ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1378/2022

Ședința publică din data de 16 iunie 2022

I. Circumstanțele cauzei:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la 24 martie 2021, contestatorul Inspectoratul General al Poliției Române a solicitat, în contradictoriu cu intimatul A., suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite, suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații și anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul nr. x/2021 al B.E.J. B..

2.1 Prin sentința civilă nr. 5600 din 1 septembrie 2021, Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența soluționării contestației la executare în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

În motivare, a reținut aplicabilitatea normei înscrise în art. 714 alin. (1) C. proc. civ., din care rezultă că instanței de executare îi revine competența de a soluționa contestația, iar potrivit art. 651 alin. (1) din același cod, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

A mai notat că, în procedura execuțională demarată în dosarul de executare nr. 21/2021 al B.E.J. B., calitatea de debitor o are Inspectoratul General al Poliției Române, chiar dacă în cuprinsul titlului executoriu pus în executare secția Regională de Poliție Transporturi Cluj a fost obligată prin I.G.P.R.

În raport de sediul social al debitorului, competența a fost determinată în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

2.2 Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 5 București, secția civilă, prin sentința civilă nr. 403 din 19 ianuarie 2022 a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a decide astfel, a reținut în sinteză că, în procedura execuțională, calitatea de debitor îi revine secției Regionale de Poliție Transporturi Cluj, parte a acțiunii soluționată prin sentința civilă nr. 130/2020, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la 26.06.2020, în dosarul nr. x/2019, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea pronunțată de aceeași instanță la 18.12.2020, iar, prin pretinsul titlu executoriu, în sarcina acesteia au fost instituite obligațiile de a stabili, calcula și plăti intimatului o serie de drepturi salariale conform criteriilor prescrise, cea din urmă obligație urmând a se realiza, conform dispozițiilor titlului executoriu, prin Inspectoratul General al Poliției Române.

Sub un alt aspect, prin cererea înregistrată pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc B., intimatul creditor a solicitat ca executarea silită să se realizeze față de secția Regională de Poliție Transporturi Cluj, prin Inspectoratul General al Poliției Române și vizează toate obligațiile instituite prin titlul executoriu, respectiv calcularea, stabilirea și plata drepturilor salariale.

Judecătoria a conchis că, în raport de înscrisurile de la dosar, calitatea de debitor în cadrul procedurii execuționale aparține secției Regionale de Poliție Transporturi Cluj, iar împrejurarea că obligația de plată a drepturilor salariale urmează a se realiza prin Inspectoratul General al Poliției Române nu este de natură să conducă la o concluzie contrară, de vreme ce această din urmă instituție execută obligația instituită prin pretinsul titlu executoriu în numele și pentru cea dintâi.

Cum sediul instituției debitoare este situat în circumscripția teritorială a Judecătoriei Cluj, aceasta este instanța competentă teritorial în a soluționa contestația la executare.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Obiectul cauzei îl reprezintă contestația la executare formulată de contestatorul Inspectoratul General al Poliției Române, în contradictoriu cu intimatul A., în cadrul căreia a solicitat suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației și anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul nr. x/2021 al B.E.J. B..

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., iar norma înscrisă în art. 651 alin. (3) din același cod definește instanța de executare ca fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ. "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.".

În speță, prin încheierea civilă nr. 1584 din 9 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă a încuviințat executarea silită la cererea creditorului A. împotriva debitorului secția Regională de Poliție Transporturi Cluj, prin Inspectoratul General al Poliției Române, în temeiul titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 130/2020 a Tribunalului Bistrița Năsăud.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea menționată, a Judecătoriei Cluj-Napoca, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare, revine acestei instanțe, ca instanță de executare, potrivit principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor dispuse în art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Prin urmare, odată stabilită instanța de executare, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Acest raționament este în acord cu Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, prin care s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.". Astfel, potrivit celor reținute în această decizie, s-a statuat în paragraful 71,,...ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu - toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare."

Câtă vreme nu există o situație de excepție dată de lege în competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reținând decizia pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Cluj-Napoca este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare dedusă judecății.

Față de argumentele expuse și de dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj - Napoca.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iunie 2022.