ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 310/2022

HOTĂRÂRE

09.02.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 310/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 09 februarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, secția civilă, la data de 12 martie 2021, sub nr. x/2021, debitorul Inspectoratul General al Poliției Române a solicitat, în contradictoriu cu creditorul A., suspendarea provizorie a executării silite până la solutionarea cererii de suspendare a executării silite, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare și anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul nr. x/2021 al BEJ B..

În drept, contestatorul a invocat prevederile art. 622, art. 712 și urm., art. 719 C. proc. civ.

Prin încheierea civilă nr. 4269 din 17 iunie 2021, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul Inspectoratul General al Poliției Române, în contradictoriu cu intimatul A., în favoarea Judecătoriei Sector 5 București.

În motivare, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut că instanța de executare se determină, potrivit art. 651 C. proc. civ., prin raportare la două criterii, respectiv data sesizării organului de executare și domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, or, analizând titlul executoriu pus în executare, reiese că secția Regională Cluj a fost obligată prin IGPR, acesta din urmă fiind de fapt și titularul contestației, care, de altfel, afirmă că are calitatea de debitor în procedura execuțională în dosarul nr. x/2021 al BEJ C., întrucât deține un patrimoniu susceptibil de executare silită, iar secția regională de transporturi acționează doar în calitate de reprezentant la nivelul teritoriului pentru IGPR.

Având în vedere aceste aspecte, instanța a apreciat că reclamantul contestator IGPR are calitatea de debitor și, având în vedere că sediul său social se află în circumscripția Judecătoriei Sector 5 București, aceasta din urmă este instanța competentă să judece cauza.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 București, secția civilă, prin sentința civilă nr. 7128 din 08 septembrie 2021 a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, a constatat intervenit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Cluj-Napoca și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut incidența art. 714 alin. (1) și a art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., arătând că părți ale acțiunii soluționate prin sentința civilă nr. 130 din 26 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea pronunțată de aceeași instanță, în dosarul cu același număr, în data de 18 decembrie 2020, ce reprezintă titlul executoriu în baza căruia a fost demarată procedura execuțională contestată în cauză, sunt intimatul și secția Regională de Poliție Transporturi Cluj, în sarcina căreia au fost instituite obligațiile de a stabili, calcula și plăti intimatului o serie de drepturi salariale, cea din urmă obligație urmând a se realiza, conform dispozițiilor titlului executoriu, prin Inspectoratul General al Poliției Române.

Sub un alt aspect, instanța a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc B., intimatul creditor a solicitat ca executarea silită să se realizeze față de secția Regională de Poliție Transporturi Cluj, prin Inspectoratul General al Poliției Române, vizând toate obligațiile instituite prin titlul executoriu, respectiv calcularea, stabilirea și plata drepturilor salariale.

Astfel, instanța a apreciat că, potrivit actelor existente la dosarul cauzei, calitatea de debitor în cadrul procedurii execuționale aparține secției Regionale de Poliție Transporturi Cluj, iar împrejurarea că obligația de plată a drepturilor salariale urmează a se realiza prin Inspectoratul General al Poliției Române, nu este de natură să conducă la o concluzie contrară, pe de o parte, întrucât din formularea utilizată în dispozitivul sentinței civile ce reprezintă titlul executoriu, reiese că această din urmă instituție execută obligația în numele și pentru cea dintâi, iar pe de altă parte, în considerarea faptului că celelalte două obligații stabilite prin titlul executoriu, acelea de a calcula și de a stabili drepturile salariale se execută de către secția Regională de Poliție Transporturi Cluj.

S-a mai arătat că exercitarea contestației la executare nu reprezintă un criteriu în stabilirea calității de debitor, atât timp cât prevederile art. 712 alin. (1) C. proc. civ. conferă legitimare procesuală activă într-o astfel de acțiune nu doar debitorului, ci și oricărei persoane interesate sau vătămate de procedura execuțională, iar, în speță, contestatorul Inspectoratul General al Poliției Române se poate subsuma acestei categorii de persoane, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor titlului executoriu, are atributul de a aduce al îndeplinire una dintre obligațiile instituite prin titlul executoriu, nu însă în nume propriu, ci în numele și pentru secția de Regională de Poliție Transporturi Cluj.

Concluzionând, această instanță a apreciat că, în astfel de cauze, calitatea de debitor al procedurii execuționale, criteriu în funcție de care se stabilește instanța executare, se determină prin raportare la cererea creditorului privind demararea procedurii execuționale și/sau la prevederile titlului executoriu, iar nu în funcție de titularul contestației la executare, nici de afirmațiile acestuia invocate în susținerea contestației la executare. Această concluzie se confirmă nu doar de principiul general în materie de competență, potrivit căruia regulile de competență au caracter legal, ci și de principiul disponibilității, în virtutea căruia părțile executării silite se determină prin cererea creditorului privind demararea procedurii execuționale.

II. Soluția si considerentele Înaltei Curți

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 714 alin. (1) din C. proc. civ. "Contestația se introduce la instanța de executare."

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Potrivit art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Totodată, se reține că prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință, s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În cuprinsul paragrafelor 70, 71, 79 și 80 s-au reținut următoarele:

"70. În raport cu cele de mai sus se poate observa că, încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

71.

Pe cale de consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu - toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare.

79.

Chiar dacă este real faptul că în cuprinsul C. proc. civ. nu se regăsește o dispoziție normativă care să statueze expres că, odată ce instanța de judecată a încuviințat executarea silită, aceasta devine competentă să soluționeze contestațiile la executare, în condițiile în care există cel puțin doi debitori care au domiciliul sau sediul, după caz, în raza de competență a unor instanțe diferite, iar art. 651 din același cod cuprinde o normă de competență pentru soluționarea acestor tipuri de cereri, numai această interpretare a textelor de lege incidente dă eficiență principiului unicității instanței de executare.

80.

Acest principiu presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată de legislator drept instanță de executare."

În cauza dedusă judecății, se constată că prin încheierea civilă nr. 1435/CC din 08 februarie 2021, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc B. și a fost încuviințată executarea silită la cererea creditorului A. împotriva debitorului secția Regională de Poliție Transporturi Cluj, prin Inspectoratul General al Poliției Române, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 130/2020 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia civilă nr. 1350/2020 pronunțată în același dosar de Curtea de Apel Cluj.

Or, câtă vreme nu există o situație de excepție dată de lege în competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., reținând și caracterul obligatoriu al dezlegării date prin decizia pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare, anterior evocate, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.