ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 186/2022

Ședința publică din data de 1 februarie 2022

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 24 mai 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta secția Regională de Poliție Transporturi Cluj prin Inspectoratul General al Poliție Române, să se dispună obligarea debitoarei la plata în favoarea creditorului a unei penalități îndreptate spre maximul prevăzut de art. 906 alin. (2) C. proc. civ., calculată pe zi de întârziere, până la îndeplinirea obligației prevăzute în titlul executoriu.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 910 alin. (3) rap. la art. 906 C. proc. civ.

La data de 20 iulie 2021, reclamantul a formulat extindere de acțiune față de intimații Inspectoratul General al Poliției Române, în nume propriu, și Inspectoratul de Poliție Județean Bistrița-Năsăud.

2.1. Prin sentința civilă nr. 6331 din data de 14 octombrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Pentru a hotărî astfel, în esență, Judecătoria Cluj-Napoca a făcut aplicarea art. 906 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., reținând că Inspectoratul General al Poliției Române are calitatea de debitor potrivit art. 906 C. proc. civ., iar sediul social al acestuia se află în circumscripția Judecătoriei Sectorului 5 București.

Totodată, a reținut că debitorul Inspectoratul General al Poliției Române a formulat și contestație împotriva acestei executări silite, înregistrată în dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Cluj-Napoca, în care a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

2.2. Prin sentința civilă nr. 10550 din data de 9 decembrie 2021, Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Judecătoria Sectorului 5 București a reținut incidența prevederilor art. 906 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ. și a arătat că, în cauză, titlul executoriu, cât și încheierea de încuviințare a executării silite și, respectiv, actele de executare întocmite în cauză privesc pe debitoarea secția Regională de Poliție Transporturi Cluj prin Inspectoratul General al Poliției Române, iar nu Inspectoratul General al Poliției Române în mod direct.

Ca atare, a apreciat că instanța de executare se determină după sediul debitoarei secția Regională de Poliție Transporturi Cluj, sediu care se află în municipiul Cluj-Napoca.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă și Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, făcând aplicarea acelorași dispoziții legale, respectiv art. 906 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale celor două instanțe cu privire la persoana care are calitatea de debitor - Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă a reținut că Inspectoratul General al Poliției Române este debitor în cauză, în timp ce Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă a apreciat că debitoarea este secția Regională de Poliție Transporturi Cluj.

Obiectul litigiului cu privire la care poartă prezentul conflict negativ de competență îl reprezintă cererea prin care reclamantul A. a solicitat obligarea, în solidar, a pârâților secția Regională de Poliție Transporturi Cluj prin Inspectoratul General al Poliție Române, Inspectoratul General al Poliție Române și Inspectoratul de Poliție Județean Bistrița Năsăud la plata penalităților solicitate în temeiul art. 910 alin. (3) rap. la art. 906 C. proc. civ., calculate pe zi de întârziere, până la executarea obligației de a pune la dispoziție acte, de a calcula drepturile cuvenite și de a se conforma dispozițiilor titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 130/2020 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/2019.

Potrivit art. 906 alin. (1) C. proc. civ.:

"Dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare".

Prin urmare, legiuitorul, în cadrul procedurii de aplicare a penalităților reglementate de art. 906 C. proc. civ., a făcut trimitere expresă la instanța de executare ca instanță competentă a soluționa o atare cerere.

În ceea ce privește noțiunea de instanță de executare, Înalta Curte reține că, în considerentele deciziei nr. 20 din data de 27 septembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., instanța supremă a dat eficiență principiul unicității instanței de executare, arătând că "una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute la alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată de legislator drept instanță de executare".

În speță, prin încheierea civilă nr. 1584/CC din data de 9 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă a încuviințat executarea silită la cererea creditorului A., împotriva debitorului secția Regională de Poliție Transporturi Cluj prin Inspectoratul General al Poliției Române, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 130/2020 a Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Ca atare, având în vedere cele reținute în cuprinsul deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, rezultă că, în speță, instanța de executare la care se referă prevederile art. 906 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Cluj-Napoca, care a încuviințat executarea silită.

Prin urmare, având în vedere cele anterior reținute, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 februarie 2022.