ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2074/2022

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2022

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova – secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, la data de 22 aprilie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Sănătate Prahova, solicitând instanței, obligarea pârâtei să îi restituie suma de 41.490 RON, sumă ce reprezintă contravaloarea serviciilor medicale necesare însănătoșirii sale.

În drept, a invocat prevederile Legii nr. 95/2006, și contractul- cadru de sănătate.

Prin încheierea de ședință de la 04 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Prahova – secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale a secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civilă din cadrul Tribunalului Prahova.

Prin sentința civilă nr. 3009 din data de 26.11.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Prahova – secția I Civilă a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Prahova, ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Ploiești – secția I Civilă, prin decizia nr. 882 din 13 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 3009 din 26.11.2020, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata- pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Prahova.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, reclamanta A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., reiterând motivele de apel și adăugând, punctual, susținerile potrivit cărora instanțele nu au analizat decât probele care dau câștig de cauză pârâtei, că nu au admis să "se facă probe" care să arate că reclamanta are dreptate, că nu au dorit să se revină cu adresă la Ministerul Sănătății și nu au avut în vedere Ghidul UE pentru Managementul Fibrilației Atriale, "care este cartea de căpătâi a tratării acestei afecțiuni".

Concluzionează în sensul că ambele instanțe au considerat că este inechitabil ce se întâmplă, apoi resping cererea, iar instanța de apel a interpretat strict în favoarea pârâtei normele de drept.

Recursul s-a înregistrat la 08.11.2021 pe rolul secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție și repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 3, care, prin decizia nr. 412 din 24.02.2022 a admis excepția necompetenței funcționale a secției a II-a civile a instanței supreme, invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I civile.

II.1. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu titlu prealabil, se reține că prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât, acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, după data intrării în vigoare a acesteia.

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin rezoluția completului secției I civile a instanței supreme, învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 2 noiembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, dată la care instanța a rămas în pronunțare asupra excepției nulității recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, precum și pe fondul cauzei.

III. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând recursul în raport de excepția nulității pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., invocată de intimata-pârâtă Casa de Sănătate Prahova, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, se constată că se deduc judecății aceleași chestiuni asupra cărora s-a dat deja o dezlegare de către instanța de apel; argumentele sunt redate într-o manieră identică cu motivele de apel, fără a expune critici care să conțină elemente de noutate și de nelegalitate specifice căii extraordinare de atac, care să poată fi analizate de către instanța de recurs. Singura referire la hotărârea recurată este una generică, în sensul că a interpretat strict în favoarea pârâtei normele de drept.

Pe de altă parte, prin memoriul de recurs se invocă formal dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.. Astfel, susținerea că ambele instanțe au considerat că este inechitabil ce se întâmplă, apoi resping cererea, nu se constituie într-o critică de nelegalitate în sensul existenței unor motive contradictorii sau străine de natura cauzei, iar, pe de altă parte, recurenta nu indică care sunt normele de drept material care au fost încălcate sau aplicate greșit.

Susținerea recurentei din cuprinsul cererii de recurs, ce fac referire la faptul că instanța de apel nu a avut în vedere Ghidul UE pentru Managementul Fibrilației Atriale, nu vizează norme de drept material și nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității hotărârii atacate, prin indicarea și analizarea în concret a dispozițiilor legale de drept material pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță.

Expunerea unor critici identice cu cele formulate la instanțele devolutive, într-o etapă procesuală distinctă și restrictivă din acest punct de vedere cum este cea a recursului, fără a se indica în ce constă nelegalitatea soluției pronunțate de către instanța de apel și fără a se aduce argumente care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., determină incidența în cauză a dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., care sancționează cu nulitatea o astfel de abordare.

Mai mult, aspectele legate de modalitatea de administrare a probatoriului nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului, fiind critici de netemeinicie, ce nu pot fi cenzurate de către instanța de control judiciar, fiind supuse analizei în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părților, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege.

Dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea deciziei civile nr. 882 din 13 aprilie 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Având în vedere considerentele expuse, reținând că în speță nu este posibilă încadrarea criticilor de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează să constate nulitatea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 882 din 13 aprilie 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 noiembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.