ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 412/2022

Ședința publică din data de 24 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, la data de 22 aprilie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta CASA DE SĂNĂTATE PRAHOVA, solicitând instanței, obligarea pârâtei să îi restituie suma de 41.490 RON, sumă ce reprezintă contravaloarea serviciilor medicale necesare însănătoșirii sale.

În drept, a invocat prevederile Legii nr. 95/2006, și contractul- cadru de sănătate.

Prin încheierea de ședință de la 04 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale a secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civilă din cadrul Tribunalului Prahova.

Prin sentința civilă nr. 3009 din data de 26.11.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Prahova, secția I civilă a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Prahova, ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin decizia nr. 882 din 13 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 3009 din 26.11.2020, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata- pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Prahova.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, reclamanta A., înregistrat la 08.11.2021 pe rolul secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție și repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 3.

II.1. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu titlu prealabil, se reține că prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât, acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, după data intrării în vigoare a acesteia.

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin rezoluția din 11 ianuarie 2022, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 24 februarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Fiind luată în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței funcționale a secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului, se constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., începând cu data de 1 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție este organizată în 4 secții: secția I-a civilă, secția a II-a civilă, secția penală și secția de contencios administrativ și fiscal, 4 completuri de 5 judecători și Secțiile Unite, cu competență proprie.

În lipsa unor norme de competență materială prin care să se statueze că doar anumite categorii de cauze ar fi date în competența uneia dintre secțiile civile care funcționează la nivelul aceleiași instanțe, sintagma "cu competență proprie" prevăzută de dispoziția legală menționată distinge între competențele proprii și comune ale celor două secții civile și competențele celorlalte secții ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Alocarea unor competențe specializate, distinct de competențele comune ale completurilor de judecată, care funcționază la nivelul celor două secții civile, începând cu data de 1 octombrie 2011, s-a realizat prin Hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, modificată, în parte, prin Hotărârea nr. 8 din 05 aprilie 2012.

Potrivit Anexei 1 la Hotărârea nr. 8 din 05 aprilie 2012, care cuprinde regulile de înregistrare și repartizare a dosarelor între secția I civilă și secția a II-a civilă, începând cu data de 13 aprilie 2011, în cadrul secției I civile funcționează completuri specializate pentru soluționarea dosarelor având ca obiect cererile formulate în materia Legii nr. 10/2001 (ID 3460), a exproprierii (ID 3590), în materia revendicării imobiliare (ID 3960 și ID 4200). De asemenea, există două completuri specializate pentru soluționarea dosarelor având ca obiect cererile în materia proprietății intelectuale.

Totodată, conform Hotărârii nr. 8 din 05 aprilie 2012 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, restul dosarelor civile înregistrate după data de 13 aprilie 2012, având alte obiecte identificate în Nomenclatoarele de obiecte, se împart între cele două secții, prin utilizarea aplicației Ecris.

Prin Hotărârea nr. 99 din 20 septembrie 2018, ce a fost menținută prin Hotărârea nr. 258 din 19 decembrie 2019, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție a adoptat unele măsuri pentru echilibrarea activității de judecată de la nivelul secției I civile și a secției a II-a civile, în sensul că a stabilit că, începând cu data de 1 octombrie 2018, litigiile ce revin în competența celor două secții se vor repartiza între acestea "în funcție de lista de obiecte, cu ID-urile corespunzătoare, grupate pe materii, conform Nomenclatorului Ecris, după cum urmează: secției I civile îi revin litigiile din Nomenclatoarele: Civil, Proprietate Intelectuală, Minori și familie; secției a II-a civilă îi revin litigiile din Nomenclatoarele: Litigii cu profesioniștii, Faliment, Asigurări Sociale, Litigii de muncă, Drept maritim și fluvial și Insolvența persoanei fizice".

Prin prezenta acțiune, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.A.S. Prahova, obligarea pârâtei C.A.S. Prahova la plata sumei de 41.490 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale realizate și nedecontate de pârâtă.

Așadar, problema de drept a cărei dezlegare este hotărâtoare pentru soluționarea litigiului apărut între reclamantă, ca beneficiar de servicii medicale, și pârâta C.A.S. Prahova, ca plătitor al acestor servicii, este de a stabili dacă există obligația din partea pârâtei de a plăti reclamantei contravaloarea tuturor serviciilor medicale efectuate la Spitalul Monza, unitate care nu se află în relație contractuală cu C.A.S. Prahova.

Cadrul legal este, deci, cel reglementat prin art. 230 alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, și art. 262 din aceeași lege.

Din interpretarea textului legal citat mai sus, rezultă că sumele cuvenite nu au natura juridică a unui ajutor de asigurări sociale, așa cum sunt ele definite la art. 153 din Legea nr. 263/2010, așa încât, astfel de pretenții nu cad sub incidența dispozițiilor art. 153 din Legea nr. 263/2010, iar competența de soluționare a unui litigiu cu acest obiect nu este de competența secției a II-a civile, ca instanță de litigii de muncă și asigurări sociale.

Prin urmare, litigiul dedus judecății se situează în sfera juridicțională a completurilor specializate din cadrul secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, înființate prin Hotărârea nr. 8 din 05 aprilie 2012 a Colegiului de conducere, având în vedere natura juridică a acestuia ce decurge din obiectul cauzei.

În plus, prin decizia nr. 18 din 17 octombrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că: în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

În considerentele deciziei în interesul legii evocate anterior, s-a stabilit că revine judecătorului, ca prim interpret al legii, rolul de a decela elementele comune, cum sunt cele avute în vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii exemplificate și de a aprecia asupra competenței materiale procesuale proprii în soluționarea litigiului cu judecata căruia a fost învestit (paragraful 176).

Or, față de obiectul cauzei pe care se grefează cererea de recurs, de data înregistrării acesteia pe rolul instanței supreme, respectiv 08 noiembrie 2021 și de data la care, prin Hotărârea nr. 99 din 20 septembrie 2018, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție a stabilit o altă repartizare între cele două secții civile ale instanței a cauzelor în funcție de lista de obiecte, cu ID-urile corespunzătoare, grupate pe materii juridice, conform Nomenclatorului Ecris, respectiv 1 octombrie 2018, se constată că litigiul se circumscrie competenței alocate secției I-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin Anexa la Hotărârea nr. 8 din 05 aprilie 2012, acestei secții revenindu-i competența de soluționare a recursului declarat de reclamant A..

Mai mult decât atât, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă este învestită cu soluționarea recursului declarat împotriva unei decizii pronunțate de secția I civilă a Curții de Apel Ploiești, prin care a fost respins apelul, ca nefondat.

În acest sens, prin Decizia nr. 18/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, la paragraful 164 s-a statuat că:

"În mod corespunzător se păstrează această competență și în căile de atac", considerent la care trimite paragraful 132 din Decizia nr. 40 din 18 mai 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683/31. VII.2020 ("132. De altfel, în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a mai reținut deja și prin Decizia nr. 18 din 17 noiembrie 2016 - Completul competent să judece recursul în interesul legii (paragraful 164) că în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competența materială procesuală a instanței care a judecat litigiul în fond.").

Pentru argumentele expuse, în temeiul prevederilor Anexei la Hotărârea nr. 8 din 05 aprilie 2012 și a Hotărârii nr. 99 din 20 septembrie 2018, menținută prin Hotărârea nr. 258 din 19 decembrie 2019 ale Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Înalta Curte va admite excepția lipsei competenței funcționale a secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată din oficiu, și va declina competența de soluționare a recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 882 din 13 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în favoarea secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei competenței funcționale a secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată din oficiu.

Declină competența de soluționare a cauzei, în favoarea secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2022.