ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1334/2024

Ședința publică din data de 13 iunie 2024

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins".

A. Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 16 iunie 2022 pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, reclamantul CABINET MEDICAL INDIVIDUAL DR. A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei:

- să înceteze actele de concurență neloială prin încheierea de contracte de colaborare prestări servicii cu alte cabinete medicale dentare, având aceeași activitate similară cu reclamantul, la o distanță de 2 km, de sediul reclamantului, pe perioada de 2 (doi) ani, de la data încetării contractului cu reclamantul, așa cum s-a obligat pârâta prin art. 5.1. alin. (13), (20) și (23) din contractul de prestări servicii medicale stomatologice nr. 05/22.02.2019;

- să înceteze pe perioada de 2 ani, de la data încetării contractului cu reclamantul, în sensul de a nu efectua tratamente dentare și activități conexe asupra pacienților reclamantului, așa cum s-a obligat pârâta, prin respectarea actului de concurență neloială, conform art. 5.1. alin. (19) - (20) și (23) - Capitolul V ("ObligațiiIe prestatorului") -, din contractul de prestări servicii medicale stomatologice nr. 05/22.02.2019, având obligația respectării confidențialității prin interzicerea acaparării de clienți ai reclamantului, prin mijloace anticoncurențiale, clienți pe are reclamantul i-a câștigat în ani de activitate de investiții majore; reclamantul a solicitat instanței să dispună în sensul obligării pârâtei să respecte obligațiile arătate anterior, iar în caz de refuz de la data pronunțării hotărârii, să oblige pârâta la plata unei amenzi către stat pentru fiecare zi de întârziere, dacă pârâta refuză înlăturarea actelor de concurență neloială desfășurate, în dauna reclamantului în domeniul de activitate medical, încălcându-se de către pârâtă, prin acte de concurență neloială, art. 42 alin. (1) și (2) lit. a)-j) din Codul deontologic al medicului stomatolog, art. 1 alin. (1) - (3), art. 2 alin. (1) și (2) lit. c) și d), art. 7 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, art. 1.349 și art. 1.530 din C. civ.

- la plata de daune-interese în sumă de 25.000 RON, potrivit art. 1.516 alin. (1) și (2) din C. civ., de la data solicitării încetării contractului nr. x/22.02.2019, de către pârâtă și până la data promovării acțiunii, dar și constatarea de către instanța că și după promovarea acțiunii, pârâta refuză în continuare cu rea-credință să respecte obligațiile asumate în contractul nr. x/22.02.2019 și a legislației în materia concurenței neloiale [art. 7 alin. (3) din Legea nr. 11/1991, art. 95 pct. 4 din C. proc. civ..];

- la plata daunelor morale în sumă de 25.000 RON, prin refuzul respectării obligațiilor asumate mai sus de pârâtă (petitul a și b al acțiunii), daune pe care reclamantul s-a obligat să le doneze gratuit, în scop caritabil în termen de 3 zile de la încasare de la pârâtă, suma urmând să fie virată către C., Centrul de Servicii Sociale Casa Alexandra din Ploiești, Str. x, organizație independentă, neguvernamentală și non- profit, cu un istoric de peste 24 de ani în România, care are ca misiune susținerea și reintegrarea socială, familială, școlară și profesională a copiilor, tinerilor și familiilor aflate în dificultate;

- la plata sumei de 1.245 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată la valoarea întregii pretenții, potrivit notei de timbraj atașate;

Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 120 din 25 mai 2023, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul CABINET MEDICAL INDIVIDUAL DR. A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., având ca obiect "acțiune în concurență neloială"; reclamantul a fost obligat la plata către pârâtă a sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat apel, solicitând admiterea căii de atac și schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii.

Prin decizia civilă nr. 44/2024 din 8 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis apelul declarat de apelantul-reclamant CABINET MEDICAL INDIVIDUAL DR. A. împotriva sentinței civile nr. 120 din 25 mai 2023 a Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâta B. S.R.L.; s-a anulat sentința apelată și, evocând fondul, s-au respins primele două capete de cerere ca rămase fără obiect, precum și în rest acțiunea, ca neîntemeiată; s-a respins cererea apelantului-reclamant de obligare a intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

B. Calea de atac exercitată în cauză

La data de 26 martie 2024 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2022, recursul declarat de recurentul-reclamant CABINET MEDICAL INDIVIDUAL DR. A. împotriva deciziei civile nr. 44/2024 din 8 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate și trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, instanței de apel.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a susținut faptul că decizia recurată cuprinde motive contradictorii.

Astfel, a arătat că în mod corect a reținut Curtea de Apel Ploiești că "instanța de fond nu a făcut o reală cercetare a fondului cauzei deduse judecății, astfel că prezentul apel este fondat" (pag. 6 alin. (4) din decizia recurată).

Instanța de apel a admis apelul, considerând că în mod greșit prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, sens în care a reținut, în motivarea deciziei civile nr. 44/2024 din 8 februarie 2024, că intimata-pârâtă a încălcat cu bună știință toate prevederile art. 5.1. alin. (13), (20) și (23) din contractul de prestări servicii medicale nr. x/22.02.2019, atât pe perioada derulării contractului, cât și pe o perioadă de 2 ani de la încetarea contractului, dar instanța de fond nu a dat eficiență juridică capătului subsidiar primelor două petite din cererea reclamantului, care au fost încălcate de pârâtă, de a o sancționa pe aceasta cu plata unei amenzi stabilite către stat pentru fiecare zi de întârziere, pentru cele constatate, conform probatoriului.

Aceste încălcări ale prevederilor contractuale au fost recunoscute de către instanța de apel de la data de 1 februarie 2022, când intimata-pârâtă a solicitat rezilierea contractului, până la împlinirea termenului extinctiv (2 februarie 2024), care a amânat stingerea exercitării drepturilor și a executării obligațiilor corelative.

Potrivit recurentului, instanța de apel avea obligația, în baza rolului său activ, să aplice pârâtei plata unei amenzi stabilite către stat pentru fiecare zi de întârziere, pentru refuzul înlăturării actelor de concurență neloială desfășurate, probate de către recurentul din prezenta cauză și constatate de către instanța de apel, prin probatoriul administrat.

Așadar, Curtea de Apel Ploiești a refuzat să aplice capătul de cerere subsidiar, prin care trebuia să oblige pârâta la plata unei amenzi către stat pentru fiecare zi de întârziere.

Întrucât s-a recunoscut, în considerentele deciziei recurate (pag. 9 alin. (8) că se poate reține fapta ilicită săvârșită de către pârâtă, în sensul nerespectării obligației de la art. 5 pct. 20 din contractul de prestări servicii medicale nr. x/22.02.2019, ca urmare a încheierii contractului cu o societate concurentă, pe durata și perioada prevăzută în contract, instanța de apel avea obligația să se pronunțe pe capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata unei amenzi către stat pentru fiecare zi de întârziere, în toată perioada derulării procesului și până la data ultimului termen de judecată (25 ianuarie 2024).

De asemenea, în considerentele hotărârii atacate cu recurs (pag. 8 alin. (4), instanța de apel a constatat că la data de 1 februarie 2022 a încetat contractul dintre părți, ca urmare a denunțării lui unilaterale de către pârâtă, potrivit art. 7.4 din contract, astfel că obligația analizată a încetat la data de 1 februarie 2024, ca urmare a împlinirii termenului extinctiv precizat.

La ultimul termen de judecată, respectiv la 25 ianuarie 2024, când părțile au depus concluzii pe perioada dezbaterilor în ședință publică, nu se împlinise termenul de 2 ani de la data denunțării unilaterale a contractului de prestări servicii nr. x/22.02.2019. Termenul s-a împlinit la 2 februarie 2024, dată până la care instanța avea obligația să se pronunțe cu privire la obligația pârâtei de a respecta art. 5.1. alin. (13), (20) și (23) din contract.

Autorul căii de atac a mai criticat decizia recurată din perspectiva faptului că instanța de apel nu a ținut cont de împrejurarea că sentința civilă nr. 120/2023 a Tribunalului Prahova a fost comunicată părților la aproape 6 luni de la data pronunțării, după ce, în prealabil, la data de 28 august 2023, reclamantul a solicitat în scris comunicarea hotărârii, în termenul prevăzut de lege. Instanța de apel nu a avut în vedere faptul că Tribunalul Prahova nu a argumentat nici comunicarea sentinței cu mari întârzieri, peste termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 426 alin. (5) din C. proc. civ., nici amânarea succesivă nejustificată de 3 ori a pronunțării soluției (27.04.2023, 10.05.2023, 25.05.2023).

O altă critică se referă la faptul că instanța de apel a prelungit, în mod nelegal, pronunțarea unei hotărâri cu mult peste un termen de 3 sau 5 zile, necesar părților pentru a depune concluzii ori pentru a delibera instanța, până la data de 8 februarie 2024. Această prelungire nu are o justificare reală și legală, fiind o motivare contradictorie și nefondată. Curtea de Apel Ploiești s-a pronunțat astfel în favoarea pârâtei, în motivarea deciziei reținându-se că au rămas fără obiect petitele formulate de reclamant, deși a constatat, pe toată perioada derulării procesului, că pârâta a încălcat toate clauzele contractuale.

Deși instanța de apel trebuia să se pronunțe în favoarea reclamantului, pe baza probatoriului administrat, în mod surprinzător, aceasta prelungește din nou momentul pronunțării deciziei, pentru a găsi o justificare favorabilă celeilalte părți, care nu are bază legală. Instanța de apel a motivat că s-a împlinit termenul de 2 ani, însă a refuzat să sancționeze pârâta pentru încălcarea clauzelor de concurență neloială, în condițiile în care această încălcare a fost dovedită.

Hotărârea este contradictorie, atâta timp cât apelantul-reclamant nu a solicitat amânarea pronunțării asupra cauzei și nu există un temei juridic care să justifice faptul că instanța nu a dat soluția la termenul din 25 ianuarie 2024. Este nelegală amânarea pronunțării dispusă de instanța de apel pentru o dată ulterioară celei la care s-a împlinit termenul contractual de 2 ani asumat de pârâtă.

Recurentul apreciază că decizia atacată, prin care s-a admis apelul, s-a anulat sentința tribunalului și, după evocarea fondului, s-au respins primele capete de cerere ca rămase fără obiect, conține motive contradictorii.

În mod nelegal instanța de apel a motivat în favoarea intimatei-pârâte, la pagina 8 din decizie, că "nu se mai poate dispune obligarea pârâtei să respecte clauza contractuală amintită, în condițiile în care această obligație s-a stins prin împlinirea termenului stabilit prin voința părților contractante, moment ce avut loc pe parcursul soluționării cauzei, anterior pronunțării prezentei decizii, motiv pentru care cererea analizată urmează a fi respinsă, ca rămasă fără obiect".

Curtea de apel Ploiești a prelungit pronunțarea în favoarea intimatei-pârâte și a aplicat nejudicios principiul exonerării încălcării clauzelor de concurență neloială și a încălcării confidențialității, fără a cuprinde în motivare argumentele pro și contra care i-au format, în fapt și în drept, convingerea cu privire la soluția pronunțată.

Decizia recurată este criticabilă și din perspectiva art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale coroborat cu dispozițiile art. 22 alin. (6) și art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., care vizează respectarea exigențelor impuse de principiul dreptului la un proces echitabil.

În accepțiunea recurentului, soluția de casare a deciziei din apel și de trimitere a cauzei spre rejudecare corespunde unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfășurarea procesului civil. Totodată, apreciază că există riscul ca, în situația rămânerii definitive a hotărârii atacate, să se creeze un incident foarte periculos în domeniul economic, între profesioniști, în sensul că un contract de prestări servicii cu clauze clar exprimate, asumate de părți prin semnare (cu clauze de concurență neloială și de confidențialitate), să nu mai fie respectate, iar contractele civile și comerciale, încheiate pe baza legislației în vigoare, să nu mai aibă eficiență juridică, de vreme ce procesele se prelungesc, în mod nejustificat, din cauza procedurilor anevoioase ale actului de justiție.

Printr-o ultimă critică, recurentul-reclamant a susținut faptul că hotărârea atacată conține motive contradictorii, întrucât instanța de apel avea obligația să dispună măsura obligării intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 453 din C. proc. civ., în condițiile în care a admis apelul și a recunoscut drepturile încălcate, conform primelor două petite din acțiunea introductivă.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

C. Apărarea intimatei

Intimata-pârâtă B. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, anularea recursului, în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. intimata a arătat că susținerile recurentului-reclamant nu pot fi încadrate în cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. în subsidiar, intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată; la termenul din 11 aprilie 2024 reprezentantul convențional al intimatei, domnul avocat D., a depus la dosarul cauzei înscrisuri care atestă efectuarea cheltuielilor de judecată în sumă de 7.000 RON. Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare.

D. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză nu este aplicabilă procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, care prevede că art. 493 se abrogă, raportat la conținutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Procedura de soluționare a recursului

În etapa recursului s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 490 din C. proc. civ.

Prin rezoluția din 13 mai 2024 s-a fixat termen la data de 13 iunie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

Astăzi, în ședință publică, excepția nulității a fost respinsă, în considerarea celor expuse în partea introductivă a prezentei decizii.

E. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., casarea se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Așadar, viciile motivării unei hotărâri pot fi încadrate în trei categorii: lipsa motivării, motivarea inexactă și motivarea insuficientă, casarea intervenind, de regulă, în cazul în care există contradicție între considerente și dispozitiv, când cuprinde considerente contradictorii, precum și în cazul în care lipsește motivarea soluției din dispozitiv sau în cazul în care motivarea este superficială sau cuprinde numai considerente străine de natura cauzei.

Totodată, conform art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., considerentele vor cuprinde obiectul cererii, susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea trebuie să fie clară, precisă și necontradictorie, aceste cerințe înlăturând arbitrariul și făcând posibil controlul judiciar, precum și exercitarea căilor de atac de retractare.

Înalta Curte constată că argumentele recurentului-reclamant în susținerea acestui motiv de recurs vizează ipoteza motivelor contradictorii.

Astfel, titularul recursului a arătat că în considerentele hotărârii atacate cu recurs (pag. 8 alin. (4), instanța de apel a constatat că la data de 1 februarie 2022 a încetat contractul dintre părți, ca urmare a denunțării lui unilaterale de către pârâtă, potrivit art. 7.4 din contract, astfel că obligația analizată a încetat la data de 1 februarie 2024, ca urmare a împlinirii termenului extinctiv precizat. La ultimul termen de judecată, respectiv la 25 ianuarie 2024, când părțile au depus concluzii pe perioada dezbaterilor în ședință publică, nu se împlinise termenul de 2 ani de la data denunțării unilaterale a contractului de prestări servicii nr. x/22.02.2019. Termenul s-a împlinit la 2 februarie 2024, dată până la care instanța avea obligația să se pronunțe cu privire la obligația pârâtei de a respecta art. 5.1. alin. (13), (20) și (23) din contract.

O altă critică se referă la faptul că instanța de apel a prelungit, în mod nelegal, pronunțarea unei hotărâri cu mult peste un termen de 3 sau 5 zile, necesar părților pentru a depune concluzii ori pentru a delibera instanța, până la data de 8 februarie 2024. Această prelungire nu are o justificare reală și legală, fiind o motivare contradictorie și nefondată. Curtea de Apel Ploiești s-a pronunțat astfel în favoarea pârâtei, în motivarea deciziei reținându-se că au rămas fără obiect petitele formulate de reclamant, deși a constatat, pe toată perioada derulării procesului, că pârâta a încălcat toate clauzele contractuale.

Deși instanța de apel trebuia să se pronunțe în favoarea reclamantului, pe baza probatoriului administrat, în mod surprinzător, aceasta prelungește din nou momentul pronunțării deciziei, pentru a găsi o justificare favorabilă celeilalte părți, care nu are bază legală. Instanța de apel a motivat că s-a împlinit termenul de 2 ani, însă a refuzat să sancționeze pârâta pentru încălcarea clauzelor de concurență neloială, în condițiile în care această încălcare a fost dovedită.

Înalta Curte reamintește că o motivare contradictorie, pentru a constitui temei al casării, trebuie să vizeze considerente care, simultan, infirmă și susțin dispozitivul hotărârii, făcând, în realitate, neclar raționamentul judiciar care ar trebui să explice coerent rezultatul deliberării.

Verificând considerentele prin care instanța de prim control judiciar a răspuns criticilor reclamantului îndreptate împotriva sentinței instanței de fond, Înalta Curte nu identifică nicio contradicție în raționamentul instanței de apel, care a stat la baza soluției pronunțate în calea de atac a apelului.

Contrar celor susținute prin motivele de recurs, raționamentul logico- juridic al instanței de apel nu este contradictoriu.

Curtea de Apel Ploiești a constatat, în mod legal, încetate efectele clauzelor contractuale la data pronunțării soluției, fapt care însă nu intră în contradicție cu constatarea, de către aceeași instanță, a încălcării acestor clauze de către pârâtă.

Nu există contradictorialitate între considerentele deciziei și dispozitivul acesteia, întrucât instanța a respins primele două petite din cererea de chemare în judecată ca rămase fără obiect, iar nu ca neîntemeiate.

Atâta timp cât au încetat să mai producă efecte clauzele ce impuneau pârâtei anumite obligații, instanța de apel nu putea să dispună, în mod legal, sancționarea juridică a aceleiași părți, pentru niște încălcări viitoare și incerte ca existență.

Recurentul-reclamant încearcă să acrediteze ideea că amânarea pronunțării asupra cauzei a urmărit avantajarea procesuală a părții adverse, iar nu o bună și judicioasă administrare a justiției, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

La termenul de dezbateri din 25 ianuarie 2024 instanța de apel a dispus amânarea pronunțării la data de 8 februarie 2024, cu respectarea termenului de 15 zile instituit de dispozițiile art. 396 alin. (1) C. proc. civ.. Dispoziția instanței de apel nu poate fi apreciată ca nelegală, în condițiile în care rațiunile ce au stat la baza luării măsurii nu au constat numai în acordarea posibilității părților să depună concluzii scrise, ci și în acordarea unui timp suficient și necesar instanței pentru deliberare, ținând cont de volumul mare al actelor și lucrărilor dosarului, complexitatea cauzei și, probabil, încărcătura de la acel moment a completului de judecată.

Este lipsită de fundament afirmația recurentului, potrivit căreia era suficient ca instanța să amâne pronunțarea în cauză cu 3 sau 5 zile pentru depunerea concluziilor scrise și/sau pentru deliberare.

Faptul că, deși respectate exigențele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., recurentul-reclamant nu împărtășește raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția pronunțată în calea de atac a apelului, cu consecința respingerii primelor două capete de cerere ca rămase fără obiect, precum și în rest a acțiunii, ca neîntemeiată, nu poate conduce la incidența în cauză a motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din același cod.

Criticile recurentului ce vizează amânările de pronunțare dispuse de instanța de fond, comunicarea într-un termen mai îndelungat a hotărârii fondului și "neargumentarea" de către Tribunalul Prahova a acestor amânări de pronunțare, precum și a perioadei de 6 luni necesară comunicării sentinței, aspecte care au condus la mărirea duratei de soluționare a cauzei, nu pot fi imputate instanței de apel și, cu atât mai puțin, nu pot constitui motive de casare a deciziei recurate.

Ultima critică invocată de recurentul-reclamant se referă la faptul că hotărârea atacată conține motive contradictorii, întrucât instanța de apel avea obligația să dispună măsura obligării intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 453 din C. proc. civ., în condițiile în care a admis apelul și a recunoscut drepturile încălcate, conform primelor două petite din acțiunea introductivă.

Înalta Curte constată că instanța de apel a respins cererea apelantului-reclamant de obligare a intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată efectuate la fond și în apel (c/val. taxei judiciare de timbru), câtă vreme intimata-pârâtă nu are calitatea de parte care a pierdut procesul în raport cu apelantul-reclamant.

Această critică nu poate fi reținută, nefiind vorba de încălcarea sau aplicarea greșită de către instanța de apel a unei norme de drept procesual și nici de nerespectarea principiilor fundamentale ale procesului civil, inclusiv sub aspectul obligației de motivare a hotărârii pronunțate.

Dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6, coroborate cu cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. reglementează, din perspectiva dreptului intern, motivarea hotărârilor judecătorești, ca o garanție a procesului echitabil protejat de art. 6 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, noțiunea de "proces echitabil" presupune ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea să fi examinat totuși, în mod real, problemele esențiale care au fost supuse analizei și să dea un răspuns argumentelor juridice esențiale, care pot influența soluția ce ar putea fi pronunțată în cauză (cauza Albina împotriva României - 28.04.2005).

Raportat la considerentele teoretice mai sus arătate, Înalta Curte constată că argumentele recurentului din prezenta cauză în susținerea acestui motiv de recurs vizează "maniera extrem de succintă în care se prezintă considerentele" și o pretinsă contradictorialitate în cuprinsul motivării, ceea ce nu este cazul.

În situația unei hotărâri judecătorești pronunțate în apel, respectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) pct. b) din C. proc. civ. presupune ca instanța să dea un răspuns pertinent motivelor de apel și apărărilor intimatului; decizia recurată reflectă respectarea acestor cerințe, întrucât prezintă raționamentul care a stat la baza respingerii criticii recurentului-reclamant de către instanța de prim control judiciar.

Față de ansamblul considerentelor expuse, Înalta Curte va înlătura motivul de casare examinat și, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., statuând asupra caracterului nefondat al recursului, îl va respinge.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 453, raportat la art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte îi va obliga pe recurentul-reclamant CABINET MEDICAL INDIVIDUAL DR. A. la plata sumei de 7.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă B. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant CABINET MEDICAL INDIVIDUAL DR. A. împotriva deciziei civile nr. 44/2024 din 8 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurentul-reclamant CABINET MEDICAL INDIVIDUAL DR. A. la plata sumei de 7.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă B. S.R.L.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 iunie 2024.