ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5572/2022

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub numărul x/2019, reclamantul Cabinet Medical Individual Doctor A. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Prahova, ca prin hotărârea ce se va dispune în cauză să se admită cererea și pe cale de consecință să se dispună anularea deciziilor emise de pârâtă în baza notificării de reziliere nr. x/29.03.2019 prin care s-a dispus rezilierea contractului de furnizarea a serviciilor medicale și asistență medicală primară nr. 3 98/2018, precum și a notificării nr. x/29.03.2019 prin care s-a dispus rezilierea convenției privind eliberarea certificatelor de concediu medical și asistența medicală primară nr. 336/2018. Prin sentința civilă nr. 178 din data de 3 martie 2020 pronunțată de Tribunalul Prahova, a respins cererea având ca obiect "anulare act administrativ", formulată de reclamantul A., ca nefondată. Prin încheierea din 19 decembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost respinsă cererea de recuzare formulată de reclamant, ca neîntemeiată. Împotriva acestor hotărâri, reclamantul a formulat recurs, susținând netemeinicia și nelegalitatea acestora, precizând că își întemeiază cererea pe art. 20 alin. (1), (2), (3) din Legea 554/2004 actualizată și pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8.

Hotărârea primei instanțe Prin decizia civilă nr. 1242 din 15 decembrie 2020 Curții de Apel Ploiești – secția contencios administrativ și fiscal s-a respins recursul declarat de reclamantul Cabinet Medical Individual Doctor A., împotriva încheierii ședinței Camerei de consiliu din 19 decembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Prahova – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata pârâtă Casa De Asigurări De Sănătate A Județului Prahova, cu sediul în Ploiești, județul Prahova, ca nefondat. S-a respins recursul declarat de reclamantul Cabinet Medical Individual Doctor A., împotriva sentinței nr. 178 din data de 3 martie 2020 pronunțată de Tribunalul Prahova – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Prahova, ca nefondat.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr 1242 din 15 decembrie 2020 Curții de Apel Ploiești – secția contencios administrativ și fiscal și a încheierii de ședință de la acea dată (partea introductivă a hotărârii) prin care s-a respins cererea de completare a motivelor de recurs și excepția nulității absolute pentru emiterea, cu încălcarea competenței instanței, a hotărârii nr. 178 din data de 3 martie 2020 pronunțată de Tribunalul Prahova – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. S-a solicitat casarea în totalitate a hotărârii nr. 1242 din 15 decembrie 2020 și rejudecarea recursului de o instanță competentă, admiterea excepției nulității absolute a hotărârii sentinței nr. 178 din data de 3 martie 2020 pronunțată de Tribunalul Prahova – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, iar în subsidiar, conform art. 497 și art. 498 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., casarea sentinței civile nr. 178 din data de 3 martie 2020 pronunțată de Tribunalul Prahova. În drept, cererea de recurs s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3,5,6,7 și 8 și alin. (2) din C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Intimata – pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Prahova nu a formulat întâmpinare la recurs.

Soluția instanței de recurs Examinând decizia atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în concluziile scrise ale intimatului și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că recursul este inadmisibil, în considerarea celor în continuare arătate. Principiul legalității căilor de atac este consacrat în art. 129 din Constituția României, potrivit căruia căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești pot fi exercitate în condițiile legii. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, nefiind permisă altor mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Această regulă are valoare de principiu constituțional, mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii. Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil. În materia contenciosului administrativ sunt incidente dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2005, care prevăd la alin. (1) că hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. Totodată, dispozițiile art. 634 alin. (5) din C. proc. civ. prevăd că sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii; Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentei căi extraordinare de atac, fiind pronunțată în calea de atac a recursului, are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.