ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5442/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5442/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul cererii deduse judecății
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 1 februarie 2021, sub nr. x/2019/a2, contestatorul Cabinet Medical Individual Doctor A., în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Prahova, a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1242 din 15.12.2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019.
Încheierea de suspendare a judecării cauzei
Prin încheierea din 21 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, instanța a dispus suspendarea judecării contestației în anulare, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reținând că părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat și nu au formulat cerere de judecare a cauzei în lipsă.
Încheierea de respingere a cererii de repunere pe rol
Prin încheierea din 21 iulie 2021, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de repunere pe rol formulată de contestatorul Cabinet Medical Individual Doctor A., ca neîntemeiată.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva încheierii din 21 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2012, a declarat recurs contestatorul Cabinet Medical Individual Doctor A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și admiterea cererii de repunere pe rol a cauzei.
În motivarea recursului, contestatorul invocă excepția nulității absolute a încheierii din 21.07.2021, întrucât acest act procedural menționează, în prima pagină, că data ședinței este 21.04.2021, apreciind că, astfel, sunt încălcate prevederile art. 233 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și art. 6 din același cod, referitor la dreptul la un proces echitabil.
Totodată, contestatorul invocă excepția de nulitate absolută a încheierii din 21.04.2021, prin care s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., apreciind că instanța de judecată trebuia să dispună suspendarea facultativă, din oficiu, conform art. 413 alin. (1) pct. 1 și alin. (2) C. proc. civ., ca urmare a formulării unei cereri de strămutare, pentru soluționarea căreia instanța trebuia să înainteze dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Consideră recurentul-contestator că instanța de fond a încălcat dreptul la apărare într-un proces echitabil, respectiv prevederile art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (1) și (2), art. 13 alin. (1) și alin. (2) pct. 3, art. 20 și art. 22 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.
Astfel, arată recurentul-contestator, prima propoziție din încheierea din 21.07.2021 este contradictorie, menționând că pe rol se află judecarea contestației în anulare, deși instanța a luat în discuție, a deliberat și s-a pronunțat asupra cererii de repunere pe rol. Contestatorul a formulat cerere de repunere pe rol, însă nu a solicitat în mod expres soluționarea împreună a acestei cereri, împreună cu contestația în anulare, în aceeași ședință.
Mai învederează recurentul că, în citația comunicată la data de 01.07.2021, pentru termenul de judecată, s-a menționat că citarea părții se face pentru discutarea cererii de repunere pe rol, și că, "în caz de neprezentare a părților, se va putea trimite un înscris, judecata urmând a se face în lipsă", mențiune care include lipsa din partea contestatorului a unei cereri de judecare în lipsă.
Recurentul-contestator invocă și încălcarea principiului continuității, prevăzut de art. 19 C. proc. civ., prin aceea că, la termenele de judecată din 10.03.2021, 21.04.2021 și 21.07.2021, componența completului de judecată a fost de fiecare dată diferită, fără a exista o mențiune referitoare la această schimbare.
Apărările formulate în cauză
Intimata Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Prahova nu a depus întâmpinare față de recursul declarat în cauză.
Soluția instanței de recurs
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și încheierea recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte va respinge recursul declarat de contestatorul Cabinet Medical Individual Doctor A., ca nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește motivul de nulitate al încheierii recurate, referitor la menționarea unei date greșite în preambulul încheierii, Înalta Curte îl va respinge, reținând că mențiunea desfășurării ședinței publice în data de 21 aprilie 2021, în loc de 21 iulie 2021, reprezintă o eroare materială, care poate fi îndreptată pe calea prevăzută de 442 C. proc. civ., din oficiu sau la cererea părții interesate. Această eroare este confirmată de împrejurarea că, în finalul încheierii, este menționată data corectă a ședinței de judecată, iar recurentul nu a susținut că termenul de judecată nu ar fi fost cel stabilit la 21 iulie 2021, ci doar că mențiunea din prima pagină a încheierii este greșită.
Totodată, încălcarea dispozițiilor art. 233 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. nu este sancționată, în mod expres, cu nulitatea actului de procedură, acest viciu nefiind cuprins în enumerarea cauzelor de nulitate necondiționată prevăzută de art. 176 C. proc. civ.. Ca atare, nulitatea încheierii poate fi dispusă doar în condițiile art. 175 C. proc. civ., respectiv prin constatarea producerii unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea actului de procedură. Or, deși a susținut că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din C. proc. civ., recurentul-contestator nu a detaliat modalitatea în care a fost încălcat acest drept și nici vătămarea care i s-a produs. Aceasta în condițiile în care a cunoscut termenul de judecată stabilit la data de 21 iulie 2021, pentru care a primit citația la data de 1 iulie 2021, astfel cum rezultă chiar din cererea de recurs.
Prin urmare, nu se poate susține că eroarea materială din prima pagină a încheierii recurate, cu privire la data ședinței de judecată, a produs vreo vătămare contestatorului, care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea încheierii întocmite la termen.
Recurentul-contestator a mai invocat nulitatea absolută a încheierii din 21.04.2021, prin care s-a dispus suspendarea cauzei, susținând că temeiul de drept pe care s-a întemeiat această măsură a fost unui eronat. Înalta Curte constată că, în cadrul prezentului recurs, nu pot fi analizate critici referitoare la o altă încheiere de ședință decât cea atacată. Astfel, recursul declarat de contestator se îndreaptă împotriva încheierii din 21 iulie 2021, prin care s-a respins cererea de repunere pe rol, iar nu și a încheierii din 21 aprilie 2021, prin care s-a luat măsura suspendării judecării cauzei.
Deși, potrivit art. 414 C. proc. civ., recursul împotriva încheierii de suspendare poate fi declarat pe toată perioada în care durează suspendarea, contestatorul a arătat în mod clar că recursul este îndreptat împotriva încheierii de respingere a cererii de repunere pe rol din 21 iulie 2021, comunicată electronic la 30 iulie 2021, a cărei desființare a solicitat-o, cu consecința admiterii cererii de repunere pe rol, fără a preciza că recursul privește și o altă încheiere. În concluzie, câtă vreme contestatorul nu a îndreptat recursul și împotriva încheierii din 21 aprilie 2021, criticile la adresa acestei încheieri nu fac obiectul învestirii instanței de control judiciar, în condițiile în care contestarea respingerii cererii de reluare a judecății nu implică în mod necesar și contestarea măsurii suspendării judecății cauzei.
Referitor la conținutul încheierii criticate, din perspectiva obiectului cererii deduse soluționării în ședința din 21 iulie 2021, Înalta Curte constată că nu se confirmă contradicția sesizată de contestator. În partea introductivă a încheierii, s-a menționat că pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulate de Cabinet Medical Individual Doctor A., iar această mențiune corespunde prevederilor art. 233 alin. (1) lit. g) din C. proc. civ., care dispun că în încheiere se va menționa "obiectul procesului". Cererile formulate de părți în cadrul procesului, precum și susținerile acestora sunt menționate, la rândul lor, în cuprinsul încheierii de ședință, conform lit. i) a aceluiași articol, însă obiectul procesului este definit de pretențiile deduse judecății și de calea procedurală aleasă pentru satisfacerea acestora și trebuie menționat la începutul încheierii.
Totodată, susținerea recurentului în sensul că nu a solicitat judecarea împreună a cererii de repunere pe rol și a contestației în anulare nu poate fi primită, întrucât cele două acte procesuale nu pot fi analizate separat, cererea de repunere pe rol fiind formulată, conform art. 415 C. proc. civ., cu privire și în cadrul litigiului având ca obiect contestația în anulare.
Prin urmare, în mod corect s-a reținut în încheierea recurată obiectul procesului - contestație în anulare, precum și formularea cererii de repunere pe rol a acestei cauze, cerere care a fost analizată și soluționată cu respectarea prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2, raportat la art. 415 C. proc. civ.
Cât privește mențiunea din cuprinsul citației comunicate la 01 iulie 2021 - "în caz de neprezentare a părților, se va putea trimite un înscris, judecata urmând a se face în lipsă", Înalta Curte reține că această mențiune este greșit considerată de contestator ca justificând nedepunerea de parte a unei cereri de judecare în lipsă. Regulile de interpretare gramaticală a textului inserat în cuprinsul citației confirmă incontestabil că judecata în lipsă se va putea face doar în cazul depunerii unei cereri în acest sens ("înscris"), dacă părțile nu se prezintă în fața instanței de judecată, mențiunea din citație având corespondent în prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
În fine, în ceea ce privește criticile referitoare la încălcarea principiului continuității completului de judecată, Înalta Curte reține că aspectele sesizate cu privire la încheierile din datele de 10.03.2021 și 21.04.2021 nu pot face obiectul analizei în cadrul prezentului recurs, care vizează exclusiv încheierea de respingere a cererii de repunere pe rol a cauzei, instanța de control judiciar nefiind învestită cu un recurs declarat împotriva acestor încheieri.
Pe cale de consecință, instanța este învestită cu analiza de legalitate a unei singure încheieri, cea din 21 iulie 2021, iar lipsa continuității completului de judecată nu poate fi avută în vedere exclusiv în raport de un singur act procedural, întrucât, pentru a fi constatată, aceasta trebuie să intervină cel puțin în raport de două termene de judecată și să nu fie justificată de situații obiective care conduc la schimbarea componenței completului.
Pentru aceste considerente, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de contestatorul Cabinet Medical Individual Doctor A., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de contestatorul Cabinet Medical Individual Doctor A. împotriva încheierii din 21 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2012, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 noiembrie 2021.