ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 662/2022

Ședința publică din data de 25 octombrie 2022

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 359/DL din 13 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă, ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 204 alin. (12) din C. proc. pen.

În baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. și art. 204 din C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul inculpat A. împotriva încheierii din data de 07.10.2022, pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București a reținut următoarele:

Prin încheierea din cameră de consiliu din 07.10.2022, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București a respins excepția nulității propunerii de arestare preventivă.

În baza art. 226 din C. proc. pen., a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, secția de Combatere a Criminalității Organizate, în dosarul de urmărire penală nr. 925/D/P/2021.

În baza art. 202 din C. proc. pen. raportat la art. 223 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului A. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 07.10.2022 și până la data de 05.11.2022, inclusiv și, în temeiul art. 230 din C. proc. pen., s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare preventivă a inculpatului.

Pentru a pronunța această soluție, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București a reținut că, prin propunerea înregistrată pe rolul instanței la data de 07.10.2022, sub nr. x/2022, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, secția de Combatere a Criminalității Organizate a solicitat luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul A., pentru o perioadă de 30 de zile.

În susținerea referatului, după expunerea situației de fapt reținute în sarcina inculpatului, a încadrării juridice date faptelor și a mijloacelor de probă administrate până în prezent, s-a arătat că în cauză sunt incidente cazurile de arestare preventivă prevăzute de art. 202 alin. (1), (3) și 4 lit. e) din C. proc. pen.

Astfel, s-a susținut că există probe (procese-verbale de redare a discuțiilor purtate în mediu ambiental din data de 13 septembrie 2022, declarația martorului B. din data de 12 septembrie 2022, fotocopia dosarului nr. x, aflat în instrumentarea Ministerului Public Logano, declarația martorei C., din data de 14 septembrie 2022) din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul A. a săvârșit tentativă la infracțiunea de omor calificat, constând în aceea că, la data de 9 martie 2012, în jurul orelor 01:30, la Bissone, în Via Campione, nr. 34, împreună cu numitul D. și martorul B., după ce a urmărit-o pe persoana vătămată E., inclusiv la bordul automobilului X, a lovit automobilul Smart condus de persoana vătămată, în care se afla și F., împingându-l în afara spațiului carosabil, după care, înarmat cu crosă de golf și un cuțit, a lovit automobilul persoanei vătămate, spărgând fereastra laterală stânga în încercarea de a lovi victima cu cuțitul și ulterior, în afara autovehiculului, i-a aplicat persoanei vătămate 13 – 14 lovituri de cuțit, provocându-i 13 sau 14 răni prin tăiere și înjunghiere, cu o lungime ce variază de la 3 la 7 cm adâncime, în zona toracelui, spatelui, picioarelor, brațului drept și degetului mare al mâinii drepte, precum și un hemopneumotorax bilateral în dreapta și o contuzie pulmonară posterioară bilaterală, infracțiune pentru care se poate dispune arestarea preventivă.

S-a apreciat că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, inculpatul acționând în cadrul unui grup de criminalitate organizată, creat în scopul exploatării sexuale a unor persoane de sex feminin, pe teritoriul Elveției. Cucerirea unor noi zone de influență, precum și răzbunarea au constituit principalele motive pentru care inculpatul A. a comis tentativa la infracțiunea de omor, iar modalitatea de comitere a faptei s-a realizat într-o manieră extrem de violentă, cu un puternic impact emoțional atât asupra persoanele vătămate, dar și în rândul comunității, prin temerea generată de încălcarea flagrantă și brutală a normelor de drept, toate în vederea impunerii supremației în domeniul traficării persoanelor și pentru maximizarea profiturilor și foloaselor patrimoniale injuste.

S-a mai arătat că, pentru a-și asigura supremația atât în cadrul grupului, cât și raportat la alți reprezentanți ai lumii interlope, inculpatul A. a recurs, fără scrupule, la acțiuni de o violență extremă împotriva celor care nu îi respectau ordinele sau a posibililor rivali, organizând veritabile "acțiuni de comando" împotriva acestora, orientate clar în sensul suprimării vieții, relevante în acest sens fiind și agresiunile comise împotriva persoanelor vătămate G. și H. (primul identic, ca acțiune, atacului desfășurat în Elveția împotriva persoanei vătămate E.), care demonstrează, fără echivoc, comportamentul extrem de violent al inculpatului și disprețul manifest față de cea mai importantă valoare socială ocrotită penal – viața persoanei.

S-a subliniat, totodată, perseverența inculpatului A. de a se reintegra în mediul infracțional, apreciindu-se ca fiind relevante în acest sens întâlnirile acestuia din perioada imediat următoare plasării în arest la domiciliu, cu mai multe persoane ce fac parte din anturajul lui infracțional, dintre acestea fiind identificate următoarele: I., J., K., L., M., N., O., persoane cercetate și/sau condamnate pentru comiterea unor infracțiuni cu violență, în prezent aceștia fiind lideri activi ai unor grupări de criminalitate organizată din România, intitulate generic Clanul P. și Clanul Q..

S-a mai precizat ca sumele mari de bani găsite cu ocazia percheziției domiciliare, precum și bijuteriile și alte bunuri a căror valoare depășește cu mult veniturile ce ar fi putut fi obținute de inculpatul A., în contextul în care acesta nu are un loc de muncă, s-a aflat în stare de arest sau arest la domiciliu, precum și numărul terminalelor mobile găsite cu ocazia percheziției domiciliare evidențiază faptul că inculpatul A. este implicat într-o activitate infracțională aducătoare de venituri foarte mari și, totodată, acesta realizează o minuțioasă organizare în plan logistic, deținând un veritabil arsenal de bunuri ce îi facilitează și disimulează activitățile infracționale, fiind un cunoscător al unor metode și tehnici de intervenție specifice organelor de aplicare a legii, fapt ce a creat în rândul celorlalte grupări infracționale o imagine de intangibilitate.

Cu privire la incidența dispozițiilor art. 223 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., s-a arătat că inculpatul A. a cunoscut că este căutat de către autoritățile elvețiene în vederea realizării urmăririi penale pentru agresiunea mai sus descrisă și a întreprins demersuri în vederea determinării celorlalți participanți la comiterea tentativei de omor să nu dea declarații care să-l incrimineze

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 223 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din C. proc. pen., art. 224 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. raportat la art. 202 alin. (1), (3) și 4 lit. e) din C. proc. pen.

A fost prezentat dosarul de urmărire penală nr. 925/D/P/2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, secția de Combatere a Criminalității Organizate.

Apărarea a invocat, cu titlu preliminar, nulitatea propunerii de arestare preventivă, raportat la lipsa competenței autorităților române de efectuare a cercetărilor în cauză, indicând în acest sens și faptul că fapta care face obiectul cauzei este cercetată de către autoritățile elvețiene, astfel că o dublă cercetare a acestei fapte ar atrage încălcarea principiului ne bis în idem. S-a mai precizat și faptul că lipsește autorizarea prealabilă a punerii în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul A. a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, raportat la circumstanțele de săvârșire a faptei, cauză de împiedicare a exercitării acțiunii penale în prezenta cauză.

Analizând cu prioritate excepția nulității propunerii de arestare preventivă, relativ la necompetența autorităților judiciare române de instrumentare a prezentei cauze, respectiv încălcarea principiului ne bis în idem și, respectiv, lipsa autorizării prealabile a punerii în mișcare a acțiunii penală față de inculpatul A. a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București a reținut caracterul nefondat al acesteia.

În acest sens, s-a reținut că, prin procesul-verbal din data de 31 august 2022 s-a constatat necesitatea efectuării de cercetări sub aspectul comiterii tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen., art. 189 alin. (1) lit. a) și h) din C. pen., conform art. 292 din C. proc. pen., infracțiune ce a intrat în scopul grupului infracțional organizat coordonat de inculpatul A..

Prin ordonanța nr. 925/D/P/2021 din data de 31 august 2022 s-a dispus extinderea urmăririi penale în rem sub aspectul comiterii tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen., art. 189 alin. (1) lit. a) și h) din C. pen.

În acest context, prin ordonanța nr. 925/D/P/2021 din data de 22 septembrie 2022 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de inculpatul A., sub aspectul tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen., art. 189 alin. (1) lit. a) și h) din C. pen.

Prin referatul nr. x/2021 din data de 22 septembrie 2022, în temeiul art. 9 alin. (1) din C. pen. și art. 9 alin. (3) din C. pen. s-a solicitat procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție autorizarea prealabilă a punerii în mișcare a acțiunii penală față de inculpatul A., sub aspectul comiterii tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen., art. 189 alin. (1) lit. a) și h) din C. pen.,

Prin ordonanța nr. 2238/C/2022 din data de 28 septembrie 2022 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus autorizarea prealabilă a punerii în mișcare a acțiunii penală față de inculpatul A., sub aspectul comiterii tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen., art. 189 alin. (1) lit. a) și h) din C. pen.

Prin ordonanța nr. 925/D/P/2021 din 06.10.2022 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului A., sub aspectul comiterii infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen., art. 189 alin. (1) lit. a) și h) din C. pen.

In ceea ce privește competența autorităților judiciare române de instrumentare, s-a reținut că fapta pentru care s-a formulat propunerea de arestare preventivă a fost săvârșită pe teritoriul Elveției, respectiv la data de 09.03.2012, în jurul orei 01:30, la Bissone, pe drumul care duce spre localitatea Campione d'Italia, inculpatul A., însoțit de alți doi cetățeni români, respectiv B. și D., l-au atacat cu intenția de a-l ucide, pe cetățeanul albanez/kosovar E., acesta suferind 13-14 înjunghieri, urmare a agresiunilor exercitate.

Organele judiciare din Elveția, respectiv Ministerul Public Logano au desfășurat cercetări în dosarul penal nr. x, împotriva inculpatului A., având ca obiect fapta indicată anterior.

Prin comisia rogatorie internațională nr. 1241/D/P/2019 din data de 04 noiembrie 2019 s-a solicitat sprijinul autorităților judiciare competente din Confederația Elvețiană, astfel că în cadrul comisiei rogatorii internaționale au fost solicitate să procedeze la efectuarea următoarelor acte de procedură și să comunice, în cel mai scurt timp, către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate, a următoarelor date:

Comisia Rogatorie internațională a făcut obiectul analizei în cauza ROG.2019.296/RS/KB a Procurorul Public V. din cadrul Republicii și Cantonului Ticino, iar potrivit deciziei din data de 5 august 2021, s-au stabilit următoarele:

- cererea de asistență juridică în cauză îndeplinește cerințele formale și materiale prevăzute de Convenția europeană privind asistența reciprocă în materie penală, din 20 aprilie 1959 (CEAG, RS 0.351.1), Protocolul 2 Adițional din 8 noiembrie 2001 la Convenția europeană privind asistența reciprocă în materie penală (PA II CEAG, RS 0.351.12), Legea federală din 20 martie 1981 privind asistența internațională în materie penală (AIMP, RS 351), precum și Ordonanța din 24 februarie 1982 privind asistența internațională în materie penală (OAIMP, RS 351.11);

- nu există motive de inadmisibilitate (articolul 2 și următoarele AIMP);

- cererea de asistență judiciară în cauză, cu referire la expunerea faptelor, corespunde cerințelor legale și s-a constatat că este îndeplinită și condiția de dublă pedeapsă, atât din punct de vedere obiectiv cât și subiectiv, considerând că faptele contestate inculpatului în dreptul elvețian, prima facie, infracțiunile de omor intenționată (art. 111 C. pen.), grup criminal organizat (art. 260ter C. pen.), spălarea banilor (art. 305 bis C. pen.), promovarea prostituției (art. 195 C. pen.) și încălcarea LF privind stupefiantele (art. 19 cifra 1 din LStup) și, prin urmare, sunt pedepsite și în Elveția, astfel încât să poată fi adoptate în principiu măsuri coercitive (art. 64 alin. (1) AIMP);

- admisibilitatea cererii de asistență reciprocă este certă și subiectul deciziei îl constituie solicitările formulate de autoritatea solicitantă, indicate la punctele 1-7 ale comisiei rogatorii din data de 4 noiembrie 2019;

- sentința de condamnare a lui B. a fost între timp transmisă autorităților române, de aceea punctul 1 din comisia rogatorie a fost deja îndeplinit;

- în legătură cu cererea menționată la punctul 2, nu s-a împiedicat transmiterea documentelor procedurii penale deschise împotriva lui A. și a coinculpaților B. și D. la data de 9 martie 2012, în urma faptelor comise în acea zi la Bissone împotriva lui E. (INC.2012.2265). În ceea ce privește punctul 3, acesta se consideră îndeplinit prin transmiterea documentelor menționate anterior ale procedurilor penale menționate la punctul 2 al comisiei rogatorii.

În legătură cu punctul 7 și delegarea urmăririi penale, considerând că Biroul Federal al Justiției a indicat imposibilitatea delegării procedurilor penale, pe baza jurisprudenței actuale și a art. 2 din Legea federală privind asistența internațională în materie penală din 20 martie 1981, această cerere a fost respinsă, considerându-se, de asemenea, că, în orice caz, documentele procedurilor penale sunt transmise, după cum se cere la punctul 2 din comisia rogatorie.

Prin procesul-verbal din data de 31 august 2022 s-a constatat faptul că potrivit art. 8 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, referitor la principiul ne bis în idem: (1) Cooperarea judiciară internațională nu este admisibilă dacă în România sau în orice alt stat s-a desfășurat un proces penal pentru aceeași faptă și dacă: a) printr-o hotărâre definitivă s-a dispus achitarea sau încetarea procesului penal; b) pedeapsa aplicată în cauză, printr-o hotărâre definitivă de condamnare, a fost executată sau a format obiectul unei grațieri sau amnistii, în totalitatea ei ori asupra părții neexecutate sau dacă s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei și a expirat termenul prevăzut la art. 82 alin. (3) din C. pen., respectiv termenul de supraveghere prevăzut la art. 84 din C. pen. fără a interveni revocarea sau anularea acestora.

(2) Dispozițiile alin. (1) nu se aplică dacă asistența este solicitată în scopul revizuirii hotărârii definitive, pentru unul din motivele care justifică promovarea uneia din căile extraordinare de atac prevăzute de C. proc. pen. al României.

(3) Dispozițiile alin. (1) nu se aplică în cazul în care un tratat internațional la care România este parte conține dispoziții mai favorabile sub aspectul principiului non bis în idem.

Analizând, așadar, în situația dată, incidența principiului ne bis în idem, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București a reținut că împotriva inculpatului A. s-a desfășurat, în Elveția, un proces penal pentru fapta din data de 09.03.2012, împotriva cetățeanul albanez E., însă, după cum rezulta din înscrisurile transmise de autoritățile elvețiene, nu a fost pronunțată o hotărâre definitivă prin care s-a dispus achitarea, încetarea procesului penal sau condamnarea acestuia și nici nu a fost aplicată în cauză o pedeapsă printr-o hotărâre definitivă de condamnare, care a fost executată sau a format obiectul unei grațieri sau amnistii, în totalitatea ei ori asupra părții neexecutate sau dacă s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei și a expirat termenul prevăzut la art. 82 alin. (3) din C. pen., respectiv termenul de supraveghere prevăzut la art. 84 din C. pen. fără a interveni revocarea sau anularea acestora.

Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București a reținut, totodată, în ceea ce privește competența autorităților judiciare române, faptul că în cauză este incident principiul personalității legii penale, prevăzut de art. 9 din C. pen.

Raportat la condițiile prevăzute de dispozițiile legale incidente, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București a reținut îndeplinirea acestora în cauză, raportat la circumstanțele de săvârșire a faptei, persoana făptuitorului și, respectiv, având în vedere și că în cauză s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, ulterior autorizării prealabile a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, respectiv prin ordonanța nr. 2238/C/2022 din data de 28 septembrie 2022 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a dispus autorizarea prealabilă a punerii în mișcare a acțiunii penală față de inculpatul A., sub aspectul comiterii tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen., art. 189 alin. (1) lit. a) și h) din C. pen.

Analizând în continuare propunerea Parchetului de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, secția de Combatere a Criminalității Organizate, în dosarul de urmărire penală nr. 925/D/P/2021, de luare a măsurii arestării preventive față de inculpatul A., judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București a apreciat că este întemeiată, având în vedere următoarele considerente:

În ceea ce privește fapta pentru care s-a formulat propunerea de arestare preventiva, din probatoriul administrat în cauză, respectiv procese-verbale de redare a discuțiilor purtate în mediul ambiental din data de 13 septembrie 2022, declarația martorului B. din data de 12 septembrie 2022, fotocopia dosarului nr. x, aflat în instrumentarea Ministerului Public Logano, declarația martorei C., din data de 14 septembrie 2022, certificatul medical 9/10 martie 2012 de la ORL, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București a reținut că, la data de 9 martie 2012, în jurul orelor 01:30, la Bissone, în Via Campione, nr. 34, inculpatul A., împreună cu numitul D. și martorul B., după ce a urmărit-o pe persoana vătămată E., inclusiv la bordul automobilului X, a lovit automobilul Smart condus de persoana vătămată, în care se afla și F., împingându-l în afara spațiului carosabil, după care, înarmat cu crosă de golf și un cuțit, a lovit automobilul persoanei vătămate, spărgând fereastra laterală stânga în încercarea de a lovi victima cu cuțitul și ulterior, în afara autovehiculului, i-a aplicat persoanei vătămate 13 – 14 lovituri de cuțit, provocându-i 13 sau 14 răni prin tăiere și înjunghiere, cu o lungime ce variază de la 3 la 7 cm adâncime, în zona toracelui, spatelui, picioarelor, brațului drept și degetului mare al mâinii drepte, precum și un hemopneumotorax bilateral în dreapta și o contuzie pulmonară posterioară bilaterală.

În analiza primei condiții pentru luarea măsurii preventive, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că în cauză există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit, în accepțiunea dispozițiilor art. 97 alin. (1) din C. proc. pen. (elemente de fapt care servesc la constatarea existenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei, care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal), infracțiunea pentru care este cercetat, astfel cum s-a indicat anterior.

Această dispoziție legală trebuie interpretată prin prisma dispozițiilor art. 5 paragraful 1 lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care condiționează legalitatea privării de libertate a unei persoane de existența unor motive verosimile de a bănui că persoana care urmează a fi lipsită de libertate a săvârșit o infracțiune. În accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului prin motive verosimile se înțeleg date, informații de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea respectivă (cauza Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit), fără a fi necesar ca, la momentul luării sau menținerii măsurii arestării preventive, să existe probe suficiente pentru a se putea formula o acuzare completă (cauza Murray c. Regatului Unit).

Văzând și că, potrivit jurisprudenței Convenției Europene a Drepturilor Omului în materie (cauza Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit), la momentul luării măsurii arestării preventive nu este necesar să existe probe suficiente pentru a se putea formula o acuzare completă, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că există probe suficient de temeinice pentru acest moment procesual, enumerate mai sus, din care rezultă presupunerea rezonabilă a săvârșirii de către inculpat a infracțiunii pentru care a fost formulată propunerea de arestare preventivă analizată.

În legătura cu cea de-a doua condiție, respectiv privarea de libertate a inculpatului să fie necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, judecătorul de drepturi și libertăți s-a raportat, pe de o parte, la criteriile enunțate chiar de legiuitor, respectiv, gravitatea faptelor presupus săvârșite, modul și circumstanțele de comitere a acestora, anturajul și mediul din care provine inculpatul, antecedentele penale și alte împrejurări privitoare la persoana acestuia.

Examinând în acest context cauza, judecătorul de drepturi și libertăți a avut în vedere gravitatea faptei presupus săvârșite (apreciată ca fiind deosebit de ridicată, având în vedere că infracțiunea a fost comisă cu violență, împotriva celui mai valoros drept al persoanei, respectiv dreptul la viață, prin amploarea ei deosebită fiind de natură să provoace o puternică rezonanță în cadrul societății, în mod special în contextul social actual), alte împrejurări privitoare la persoana inculpatului (dezinvoltura și determinarea infracțională de care, aparent, a dat dovadă inculpatul, alegând să comită infracțiuni cu violență, existând probe în sensul ca A. a mai săvârșit infracțiuni îndreptate împotriva vieții persoanei, are o relație apropiată cu liderii grupărilor de criminalitate organizată din România și Moldova) și a constatat că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Așadar, s-a concluzionat că fapta presupus săvârșită de inculpat, prev. de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen., art. 189 alin. (1) lit. a) și h) din C. pen., deși a fost comisă cu aproximativ 10 ani în urmă, este de natură să provoace în continuare o puternică rezonanță în cadrul societății, în mod special în contextul în care, în prezent, împotriva inculpatului se desfășoară cercetări pentru o serie de infracțiuni de o gravitate deosebită, respectiv constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (2) și 3 din C. pen., trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) și (2) lit. a) din C. pen., astfel că lipsa unei reacții prompte a sistemului judiciar și lăsarea inculpatului în libertate la momentul procesual de față ar induce perturbări grave ale disciplinei publice, ale respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că justiția nu este eficientă împotriva unor fapte deosebit de periculoase, generând astfel nu doar oroare și revoltă în societate, ci și un sentiment acut de insecuritate, putând încuraja alte persoane să comită fapte similare.

S-a reținut că nici circumstanțe personale nu sunt în favoarea lăsării inculpatului în libertate, acesta prezentând un risc ridicat de a comite noi infracțiuni, având în vedere trecutul său infracțional, inculpatul A. fiind cunoscut cu antecedente penale (condamnat la data de 20.10.2008 la o pedeapsă de 2 ani de închisoare, cu suspendarea executării pedepsei și un termen de încercare de 2 ani, pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane, fiind reabilitat de drept la data de 07.01.2015, la data de 29.10.2019 a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva sa fiind trimis în judecată la data de 10.02.2020, pentru comiterea infracțiunii de abuz de încredere, a suferit o serie de condamnări în Italia: la data de 12.02.2005, 8 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei pentru comiterea unor infracțiuni contra legislației privind migrația, la data de 12.10.2009 s-a hotărât revocarea suspendării pedepsei/măsurii, fiind condamnat la 8 luni și 20 zile închisoare pentru infracțiuni contra legislației privind migrația, la data de 09.12.2009, la 1 ani și 2 luni închisoare pentru falsificarea de documente publice sau administrative de către o persoană fizică, punerea în circulație/utilizarea de monede, de mijloace de plată, altele decât numerarul sau de documente fiduciare publice contrafăcute sau falsificate, la data de 09.12.2013 la 1 ani și 2 luni închisoare pentru falsificarea de documente publice sau administrative de către o persoană fizică, punerea în circulație/utilizarea de monede, de mijloace de plata, altele decât numerarul sau de documente fiduciare publice contrafăcute sau falsificate), respectiv faptul că, și în prezent, fiind plasat în arest la domiciliu într-o altă cauză penală, inculpatul A. a realizat întâlniri cu liderii grupărilor de criminalitate organizată din România și Moldova.

Analizând și incidența dispozițiilor art. 223 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București a reținut că există în cauza probe din care reiese ca inculpatul A., cunoscând faptul că este căutat de către autoritățile elvețiene în vederea realizării urmăririi penale pentru fapta pentru care s-a formulat propunere de arestare preventivă în cauză, a întreprins demersuri în vederea determinării celorlalți participanți la comiterea tentativei de omor să nu dea declarații care să-l incrimineze, transmițând sau încercând să ofere diverse sume de bani sau alte avantaje materiale acestora sau membrilor lor de familie. În acest sens s-a reținut că inculpatul a contactat-o pe soția martorului B., numita W., propunându-i ca în schimbul unei declarații favorabile lui, dată în fața autorităților elvețiene de către B., să îi ofere un apartament. În același sens, s-au reținut și actele de intimidare realizate cu privire la martora X. care, după ce s-a încheiat audierea sa, în dosarul penal nr. x/2022, s-a deplasat la domiciliu la volanul autoturismului ce aparținea tatălui ei, considerând că a fost urmărită de la sediul D.I.I.C.O.T. – Structura Centrală, întrucât, la câteva minute după ce a parcat autoturismul, o persoană necunoscută i-a spart parbrizul autoturismului cu un corp dur.

Având în vedere ca în cauza urmează să fie audiați o serie de martori, printre care și F. și D., iar potențialul de influențare și intimidare a martorilor este unul extrem de ridicat în contextul actelor de violență exercitate până în prezent de inculpatul A., judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București a apreciat ca se impune luarea unei masuri preventive apte să-l împiedice pe inculpat să influențeze în sensul arătat buna desfășurare a procesului penal.

Or, s-a apreciat că toate aceste împrejurări impun cu necesitate cea mai severă măsură preventivă, respectiv cea a arestului preventiv, singura în măsură să restabilească sentimentul de securitate al societății și să descurajeze persoanele tentate să comită fapte de acest gen, o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă, precum arestul la domiciliu, nefiind oportună la acest moment al anchetei, mai ales că cei doi inculpați nu au un domiciliu, locuind pe străzi.

Pentru a se răspunde exigențelor impuse de art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dar și solicitării inculpatului prin avocat, judecătorul de drepturi și libertăți a analizat și posibilitatea luării unor măsuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanei la proces (cauza Vrencev c. Serbiei; cauza Lelieire c. Belgiei) întrucât numai dacă acestea nu se justifică în cazul concret se poate proceda la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați (cauza McKay c. Regatului Unit).

Analizând sub acest aspect cauza având ca obiect propunerea de arestare preventivă, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București a apreciat că, în vederea realizării scopului prevăzut de art. 202 alin. (1) din C. proc. pen., se impune privarea de libertate a inculpatului pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, pentru a-l împiedica pe acesta să se sustragă de la urmărirea penală sau de la judecarea cauzei, precum și pentru prevenirea influențării martorilor și celorlalți participanți la infracțiunea cercetată, respectiv pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În același sens, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București a apreciat că interesul societății de a se afla în siguranță și de a elimina, măcar temporar, elementele care prezintă un grad de pericol social crescut pentru valorile acesteia este primordial și trebuie să fie plasat înaintea unui posibil prejudiciu personal ce s-ar cauza inculpatului prin privarea temporară de libertate.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul A..

Prin motivele de contestație s-a solicitat, în esență, respingerea propunerii de luare a măsurii arestării preventive și, în subsidiar, luarea măsurii arestului la domiciliu.

Contestatorul a invocat nulitatea propunerii de arestare preventivă, apreciind că a fost formulată de un organ de urmărire penală necompetent.

S-a mai invocat și faptul că se desfășoară o procedură cu privire la aceeași faptă în Confederația Elvețiană, fără a se efectua un transfer de proceduri ori cooperare judiciară internațională, că este o cauză disjunsă din dosarul nr. x/2019, care face obiectul unui alt dosar penal, respectiv dosarul nr. x/2021, aflat pe rolul Tribunalului București – secția I Penală.

Referitor la netemeinicia măsurii arestării preventive, s-a arătta că mai există un dosar penal, atașat la prezenta cauză, respectiv dosarul nr. x/2019, sens în care s-a solicitat să se aibă în vedere că nu este o faptă nouă.

În ceea ce privește buna desfășurare a procesului penal, inculpatul a arătat că nu a încălcat nicio obligație, s-a prezentat de fiecare dată în fața organelor de urmărire penală și a respectat toate obligațiile care i-au fost impuse.

Cu privire la scopul măsurii preventive, inculpatul a susținut că se află sub imperiul măsurii arestului la domiciliu în dosarul nr. x/2021, sens în care nu avea contact cu nicio persoană din exterior.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel București a constatat că încheierea din data de 07.10.2022 a Tribunalului București, secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2022, este legală și temeinică.

Deși prin contestația formulată inculpatul nu a invocat nici un aspect vizând nemotivarea încheierii, acesta a făcut referiri la pretinsa nemotivare în cuprinsul concluziilor formulate cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Cu privire la acest aspect, Curtea de Apel București a constatat, la o simplă lectură a încheierii, că aceasta este motivată, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul primei instanțe expunând considerentele pentru care a dispus soluția de admitere a propunerii de arestare preventivă pe nu mai puțin de 8 pagini. Curtea de Apel București a observat, totodată, că judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București a răspuns aspectelor invocate de apărare, inclusiv cele relative la pretinsa nulitate a propunerii de arestare preventivă și la pretinsa necompetență a organului de urmărire penală.

Ca atare, nu se poate susține că încheierea penală contestată nu ar fi motivată.

Cu privire la pretinsa nulitate a propunerii de arestare preventivă, întrucât autoritățile judiciare române nu ar fi competente să efectueze urmărirea penală și ar fi încălcat principiul ne bis în idem, Curtea de Apel București a constatat că, în cauză, este îndeplinită condiția existenței autorizării prealabile a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, dată prin Ordonanța nr. 2238/C/2022 din data de 28.09.2022, sub aspectul comiterii tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen. și art. 189 alin. (1) lit. a) și h) din C. pen.

De asemenea, s-a reținut în mod legal, în ceea ce privește competența autorităților judiciare române de instrumentare a dosarului penal, că sunt incidente dispozițiile art. 9 alin. (1) și (3) din C. pen., care reglementează principiul personalității legii penale.

S-a reținut că fapta pentru care s-a formulat propunerea de arestare preventivă a fost săvârșită de inculpatul cetățean român pe teritoriul Confederației Elvețiene, respectiv la data de 09.03.2012, în jurul orei 01:30, la Bissone, pe drumul care duce spre localitatea Campione d'Italia, inculpatul A., însoțit de alți doi cetățeni români, B. și D., l-ar fi atacat, cu intenția de a-l ucide, pe cetățeanul albanez/kosovar E., acesta suferind 13-14 înjunghieri, urmare a agresiunilor exercitate, cercetările fiind efectuate pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen. și art. 189 alin. (1) lit. a) și h) din C. pen.

Or, în cauza de față pedeapsa prevăzută de lege, în accepțiunea art. 187 din C. pen., pentru infracțiunea prev. de art. 188 alin. (1) din C. pen. și art. 189 alin. (1) lit. a) și h) din C. pen. este detențiunea pe viață alternativ cu închisoarea de la 15 la 25 de ani, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 9 alin. (1) din C. pen.

De asemenea, cauza fiind instrumentată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T., era necesară, conform art. 9 alin. (3) din C. pen., autorizarea prealabilă a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Referitor la susținerea că în cauză se efectuează cercetări și de organele judiciare din Confederația Elvețiană, încă din anul 2012, Curtea de Apel București a observat, în acord cu judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București, că textul art. 9 din C. pen. nu prevede nicio altă condiție, în afara celor deja analizate, pentru a se putea dispune punerea în mișcare a acțiunii penale, astfel că împrejurarea că organele judiciare din Elveția, respectiv Ministerul Public Logano, au desfășurat cercetări în dosarul penal nr. x, împotriva inculpatului A., având ca obiect această faptă, fără însă a se dispune o soluție de trimitere în judecată, nu este de natură să împiedice efectuarea urmăririi penale în România.

Făcându-se referire la art. 8 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, referitor la principiul ne bis în idem, s-a reținut că judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul primei instanțe a constatat în mod legal și temeinic că împotriva inculpatului A. s-a desfășurat în Elveția un proces penal pentru fapta din data de 09.03.2012, săvârșită asupra cetățeanului albanez E., însă, după cum rezultă din înscrisurile transmise de autoritățile elvețiene, nu a fost pronunțată o hotărâre definitivă prin care să se dispună achitarea, încetarea procesului penal sau condamnarea acestuia și nici nu a fost aplicată în cauză o pedeapsă printr-o hotărâre definitivă de condamnare, care a fost executată sau a format obiectul unei grațieri sau amnistii, în totalitatea ei ori asupra părții neexecutate, nu s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei și nu a expirat termenul prevăzut la art. 82 alin. (3) din C. pen., respectiv termenul de supraveghere prevăzut la art. 84 din C. pen. fără a interveni revocarea sau anularea acestora.

Curtea de Apel București a reținut, totodată, că, atâta vreme cât art. 9 din C. pen. nu prevede o altă condiție, specială, în acest sens, sunt incidente dispozițiile art. 16 din C. proc. pen., ce prevăd expres și limitativ situațiile în care nu se poate pune în mișcare acțiunea penală, iar în cauză nu a intervenit nici situația prev. de dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. e), nici cele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. i) și j) din C. proc. pen., deoarece nu există autoritate de lucru judecat, nefiind pronunțată o hotărâre definitivă în Confederația Elvețiană (de altfel, nici măcar nu a fost sesizată vreo instanță de judecată), și nici nu a intervenit un transfer de proceduri cu alt stat.

Ca atare, s-a constatat că autoritățile judiciare din România sunt competente să efectueze urmărirea penală în cauză, fără a fi încălcat în vreun fel principiul ne bis în idem.

Cu privire la susținerea că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. nu ar fi competent să efectueze urmărirea penală și, deci, să formuleze propunere de arestare preventivă, Curtea de Apel București a reținut că dosarul nr. x/2021 s-a format urmare a disjungerii cauzei din dosarul nr. x/2019, prin rechizitoriul emis la data de 23.03.2021. Prin acest rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (2), (3) din C. pen., proxenetism, prev. de art. 213 din C. pen., trafic de droguri de risc și mare risc, prev. de art. 2 și 3 din Legea nr. 143/2000, spălarea banilor, prev. de art. 49 alin. (1) din Legea 129/2019 și omor calificat, prev. de art. 189 din C. pen., pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale in rem prin ordonanța nr. 1241/D/P/2019 din data de 10.04.2019 și pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, comisă la data de 09.03.2012 în Elveția.

Or, cel puțin din înscrisurile aflate la dosarul cauzei și referatul cu propunere de luare a măsurii arestării preventive întocmit de procuror reiese că în cauză este începută urmărirea penală in rem sub aspectul unor infracțiuni pentru care în mod cert și evident competența de efectuare a urmăririi penale revine Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. (trafic de droguri, spălarea banilor, constituirea unui grup infracțional organizat), iar relativ la infracțiunea prev. de art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. h) din C. pen., cu privire la care s-a pus în mișcare acțiunea penală, sunt incidente dispozițiile art. 11 alin. (1) pct. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 78/2016, conform cărora: Sunt de competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, indiferent de calitatea persoanei: 1. următoarele infracțiuni dacă săvârșirea lor a intrat în scopul unui grup infracțional organizat în sensul prevăzut la art. 367 alin. (6) din C. pen.: a) infracțiunile prevăzute la art. 188, art. 189, art. 205, art. 207, art. 209, art. 213, art. 217 cu referire la art. 209 și la art. 213 alin. (2), art. 247 alin. (2), art. 249 - 251, art. 252 cu referire la art. 249 - 251, art. 263, art. 264, art. 310, art. 311, art. 313, dacă valorile falsificate sunt dintre cele prevăzute la art. 310 și art. 311, art. 314 - 316, dacă valorile străine falsificate sunt dintre cele prevăzute la art. 310 și art. 311, art. 325, art. 342, art. 345, art. 346, art. 346^1, art. 347, art. 351, art. 359, art. 360, art. 366 cu referire la art. 360 din C. pen. infracțiunile prevăzute de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare; infracțiunea prevăzută la art. 154 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și infracțiunea prevăzută la art. 5 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, cu modificările și completările ulterioare;

De asemenea, potrivit art. 11 pct. 3 și 4 din O.U.G. nr. 78/2016 sunt de competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, indiferent de calitatea persoanei: 3. infracțiunea de spălare a banilor prevăzută de Legea nr. 656/2002**) (actual 49/2019) pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare, dacă banii, bunurile și valorile care au făcut obiectul spălării banilor provin din săvârșirea infracțiunilor date în competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism; 4. infracțiunea prevăzută la art. 367 din C. pen., dacă în scopul grupului infracțional organizat intră vreuna dintre infracțiunile prevăzute la pct. 1 și 2.

Din referatul cu propunere de arestare preventivă reiese că procurorul a reținut că fapta pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, aceea de tentativă la omor calificat, a fost săvârșită în cadrul unui grup infracțional organizat, fiind reținută ca o "infracțiune ce a intrat în scopul grupului infracțional organizat coordonat de inculpatul A.".

Or, contrar celor arătate de apărare, Curtea de Apel București a reținut că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 78/2016, relative la competență după disjungere, care într-adevăr au fost declarate neconstituționale, ci prevederile art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 78/2016.

Ca atare, s-a constatat că nu este fondată susținerea apărării relativ la necompetența organului de urmărire penală și la nulitatea absolută a propunerii de arestare preventivă, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. fiind competent să efectueze urmărirea penală în temeiul art. 11 alin. (1) pct. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 78/2016.

Cu privire la măsura preventivă, Curtea de Apel București a apreciat că judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București a reținut în mod legal și temeinic că se impune luarea măsurii arestării preventive, propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție fiind întemeiată.

Astfel, s-a constatat, așa cum a reținut și judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul primei instanțe, că din probatoriul administrat în cauză, respectiv procese-verbale de redare a discuțiilor purtate în mediul ambiental din data de 13 septembrie 2022, declarația martorului B. din data de 12 septembrie 2022, fotocopia dosarului nr. x, aflat în instrumentarea Ministerului Public Logano, declarația martorei C., din data de 14 septembrie 2022, certificatul medical 9/10 martie 2012 de la ORL, rezultă suspiciunea rezonabilă că, la data de 9 martie 2012, în jurul orelor 01:30, la Bissone, în Via Campione, nr. 34, inculpatul A., împreună cu numitul D. și martorul B., după ce a urmărit-o pe persoana vătămată E., inclusiv la bordul automobilului X, ar fi lovit automobilul Smart condus de persoana vătămată, în care se afla și F., împingându-l în afara spațiului carosabil, după care, înarmat cu crosă de golf și un cuțit, ar fi lovit automobilul persoanei vătămate, spărgând fereastra laterală stânga în încercarea de a lovi victima cu cuțitul și ulterior, în afara autovehiculului, i-a aplicat persoanei vătămate 13 – 14 lovituri de cuțit, provocându-i 13 sau 14 răni prin tăiere și înjunghiere, cu o lungime ce variază de la 3 la 7 cm adâncime, în zona toracelui, spatelui, picioarelor, brațului drept și degetului mare al mâinii drepte, precum și un hemopneumotorax bilateral în dreapta și o contuzie pulmonară posterioară bilaterală.

Având în vedere situația de fapt reținută în concret, precum și natura faptei presupus săvârșite, aceea de tentativă la omor calificat săvârșit prin cruzimi, presupus comisă în cadrul unui grup infracțional organizat, Curtea de Apel București a constatat că măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea acuzației.

De asemenea, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prev. de art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. h) din C. pen. este detențiunea pe viață sau închisoarea de la 15 la 25 de ani, infracțiunile intenționate contra vieții fiind expres menționate în art. 223 alin. (2) din C. proc. pen., astfel că s-a constatat că este îndeplinită și această condiție, a gravității faptei.

Sub aspectul îndeplinirii cerinței ca măsura preventivă să fie necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul primei instanțe s-a raportat la gravitatea faptei presupus săvârșite (apreciată ca fiind deosebit de ridicată, având în vedere că infracțiunea a fost comisă cu violență), la alte împrejurări privitoare la persoana inculpatului (dezinvoltura și determinarea infracțională de care, aparent, a dat dovadă inculpatul, alegând să comită infracțiuni cu violență, existând probe în sensul că A. a mai săvârșit infracțiuni îndreptate împotriva vieții persoanei, la faptul că are o relație apropiată cu liderii grupărilor de criminalitate organizată din România și Moldova) și a constatat că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Curtea de Apel București a apreciat că pericolul pentru ordinea publică este în continuare actual, chiar dacă fapta a fost săvârșită cu 10 ani în urmă, în condițiile în care se presupune că această faptă a fost comisă în contextul unui grup infracțional organizat și, deși inculpatul a fost dat în urmărire internațională încă de la acea dată, nu a putut fi depistat până la data la care alerta introdusă în Sistemul Informatic Schengen a expirat, respectiv până la data de 18.02.2019, iar în prezent inculpatul este trimis în judecată într-o altă cauză, printre altele, pentru fapte presupus comise ulterior datei de 18.02.2019, pentru constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), (2) și 3 din C. pen. și trafic de persoane, prev. de art. 210 alin. (1) și