ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 745/2021

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 01 septembrie 2021 pronunțată de Curtea Militară de Apel București, în Dosarul nr. x/2021 în temeiul art. 242 alin. (1) teza I cu referire la art. 208 alin. (5) din C. proc. pen. s-a dispus revocarea măsurii preventive a controlului judiciar luată față de inculpatul A. prin încheierea nr. 667/17.07.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2021.2.

Pentru a se pronunța astfel s-a reținut, în esență, că prin încheierea nr. 3 din 27.03.2021 pronunțată în Dosarul nr. x/2021, judecătorul de drepturi și libertăți de la Curtea Militară de Apel București a dispus arestarea preventivă a inculpatului A. pe o durată de 30 zile, începând cu data de 27.03.2021 până la data de 25.04.2021, inclusiv.

Măsura arestării preventive a fost prelungită succesiv prin încheierea nr. 6 din data de 19 aprilie 2021 și prin încheierea nr. 7 din data de 20 mai 2021, pronunțate de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții Militare de Apel București, reținându-se că, în cauză, subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, reglementate de art. 202 și art. 223 alin. (2) din C. proc. pen., în sensul că există probe din care rezultă că inculpatul A. a comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare, iar pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, s-a constatat că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, precum și împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală.

Prin rechizitoriul nr. x/2021 din 16.06.2021 Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel București a dispus: trimiterea în judecată în stare de arest preventiv, a inculpatului general maior (r) A. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) din C. pen., fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., și uz de fals, prevăzută de art. 323 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. disjungerea cauzei cu privire la săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, faptă prevăzută de art. 298 din C. pen. menținerea de către judecătorul de cameră preliminară, iar, ulterior, de către instanța de judecată a măsurii arestării preventive a inculpatului pe durata procedurii camerei preliminare și a judecății, conform art. 330 raportat la art. 207-208 din C. proc. pen.

S-a reținut în sarcina inculpatului A. că:

- la data de 27.11.2018 și-a însușit fără drept suma de 179.470 USD din fondurile ce aparțin U.M. 02630 București (Direcția Generală de Informații a Apărării), prin retragerea acesteia, în interes personal, din contul bancar deschis de către unitatea militară la B. S.A., acționând cu această ocazie în calitatea sa de locțiitor al directorului general al Direcției Generale de Informații a Apărării, funcționar public în sensul legii penale, conform art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. pen., care îi conferea sarcina de a administra fondurile din toate conturile deschise de către această unitate militară la instituția bancară menționată, potrivit Formularului reguli de autorizare completat și semnat la data de 05.10.2017, prejudiciul total produs U.M. 02630 București prin săvârșirea acestei fapte fiind de 181.264,70 USD, constituit din suma retrasă efectiv de către cel în cauză, menționată mai sus, și comisionul bancar de retragere în numerar a acesteia achitat cu aceeași ocazie, în cuantum de 1.794,70 USD, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare prevăzute de art. 295 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

- în perioada 2018 - 2019, în calitate de funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, a falsificat prin contrafacerea scrierii și a subscrierii următoarele înscrisuri oficiale: a) Dispoziția/declarația de plată externă (Formularul B. RO-PA x); b)Anexa nr. 13 Declarație (Formular B.); c)înscrisul intitulat "Declarație privind sursa fondurilor" (Formular B. Anexa nr. 8); d)Formularul B. intitulat "Anexa 2 - Solicitare constituire depozit în condiții negociate"e) Formularul B. intitulat "Anexa 2- Solicitare constituire depozit în condiții negociate" f)Formularul B. intitulat " Anexa 2 - Solicitare constituire depozit în condiții negociate" g)Formularul B. intitulat "Anexa 2 - Solicitare constituire depozit în condiții negociate", în vederea retragerii, în scopul însușirii ei pe nedrept, a sumei de 179.470 USD, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 38 alin. (1) din C. pen.

- în cursul lunii noiembrie 2018, în calitate de funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu a falsificat următoarele înscrisuri oficiale: a) Dispoziția/declarația de plată externă (Formularul B. RO-PA x); b) Anexa nr. 13 Declarație (Formular B.); c) Declarație privind sursa fondurilor (Anexa nr. 8), cu prilejul întocmirii lor, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 38 alin. (1) din C. pen.

- folosirea la B. S.A., în perioada 2018 - 2019, în vederea retragerii, la data de 27.11.2018, în scopul însușirii ei pe nedrept, a sumei de 179.470 USD, din contul bancar deschis pe la B. S.A. - Sucursala Lipscani, a înscrisurilor oficiale falsificate menționate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 323 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și a art. 38 alin. (1) din C. pen.

După trimiterea în judecată, judecătorul de cameră preliminară învestit cu verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, prin încheierea din data de 18 iunie 2021 a constatat că măsura arestării preventive este legală și temeinică, impunându-se în continuare a fi menținută, iar înlocuirea cu o măsură preventivă mai ușoară nu este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut în art. 202 alin. (1) din C. proc. pen.

La data de 14 iulie 2021, inculpatul a formulat cerere de înlocuire a măsurii preventive a arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar sau cu cea a arestului la domiciliu.

Prin încheierea din data de 14.07.2021 pronunțată în Dosarul nr. x/2021.2 Curtea Militară de Apel București în temeiul art. 207 alin. (5) din C. proc. pen. a dispus revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

În esență, s-a constatat că au încetat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului A., prin încheierea nr. 3 din 27.03.2021 pronunțată în Dosarul nr. x/2021 de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții Militare de Apel București pentru o durată de 30 de zile, începând cu data de 27.03.2021 până la data de 25.04.2021, inclusiv și prelungită succesiv până la data de 24.06.2021, inclusiv și menținută prin încheierea din data de 18 iunie 2021 și, nu au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea măsurii preventive dispuse față de acesta.

Deopotrivă, a luat act că a rămas fără obiect cererea prin care inculpatul A. a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.

Împotriva încheierii din data de 14.07.2021 pronunțată în Dosarul nr. x/2021.2 de Curtea Militară de Apel București a formulat contestație Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel.

Prin încheierea nr. 667 din data de 17 iulie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2021.2 a fost admisă contestația declarată de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel împotriva încheierii din 14 iulie 2021 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții Militare de Apel București, pronunțată în Dosarul nr. x/2021.2, privind pe inculpatul A..

A fost desființată, în parte, încheierea contestată, și rejudecând:

În temeiul art. 205 alin. (10) rap. la art. 242 alin. (2) și la art. 202 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. a fost înlocuită măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul A. prin încheierea nr. 3 din 27 martie 2021, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți de la Curtea Militară de Apel în Dosarul nr. x/2021, cu măsura controlului judiciar, pe o durată de 60 de zile, începând cu data 17 iulie 2021.

În baza art. 215 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și d) din C. proc. pen., a fost dispus ca pe timpul cât se află sub control judiciar inculpatul A. să respecte următoarele obligații: să se prezinte la judecătorul de camera preliminară sau instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să informeze de îndată judecătorul de camera preliminară sau instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței; să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea lui, respectiv unitatea de poliție în circumscripția unde locuiește inculpatul, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; să nu depășească teritoriul României, fără încuviințarea prealabilă a judecătorul de camera preliminară sau instanței de judecată; să nu comunice cu martorii: C., D., E., F., G., H., I. și J., direct sau indirect.

A fost atrasă atenția inculpatului A. asupra posibilității înlocuirii acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive, în condițiile art. 215 alin. (3) și (7) din C. proc. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

În esență, s-a constatat că nu a apărut nicio împrejurare care să ducă la concluzia că au încetat temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive, iar motivele care au justificat luarea acesteia subzistă, probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale (declarațiile de suspect/inculpat, declarațiile martorilor, înscrisuri) și care au determinat trimiterea în judecată a inculpatului A., fiind apte să susțină în continuare suspiciunea rezonabilă a săvârșirii faptelor penale imputate inculpatului, în legătură cu care s-a dispus și s-a prelungit/menținut ulterior măsura preventivă. Astfel, s-a constatat îndeplinită condiția prevăzută de art. 202 alin. (1) din C. proc. pen.

Finalizarea fazei de urmărire penală prin emiterea rechizitoriului și trimiterea inculpatului în judecată, nu poate constitui o modificare a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii preventive cu consecința revocării acesteia.

Analiza îndeplinirii cerințelor de proporționalitate și necesitate a măsurii preventive din perspectiva dispozițiilor art. 202 alin. (3) din C. proc. pen., a fost efectuată ținând cont de dispozițiile ari. 242 alin. (2) din C. proc. pen., care prevăd că măsura preventivă se înlocuiește din oficiu (sau la cerere), cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, s-a apreciat că o măsură preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1) din C. proc. pen.

În acest context, din perspectiva cerințelor de proporționalitate a măsurii preventive cu gravitatea acuzației aduse inculpatului, precum și a necesității pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, condiții statuate de legiuitor în dispozițiile art. 202 alin. (3) din C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că măsura arestării preventive nu mai corespunde scopului pentru care a fost dispusă, măsura controlului judiciar fiind suficientă pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, obligațiile ce o însoțesc constituind garanții suficiente prin care se asigură atingerea scopul prevăzut de art. 202 alin. (1) din C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 28 iulie 2021 judecătorul de cameră preliminară de la Curtea Militară de Apel București, în temeiul art. 346 alin. (1) din C. proc. pen. a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2021 din 16 iunie 2021 al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel București, privind pe inculpatul A., precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, și s-a dispus începerea judecății cauzei.

Prin încheierea din data de 11 august 2021 Curtea Militară de Apel București a admis cererea prin care inculpatul A. a solicitat ca judecata să se desfășoare în procedura simplificată reglementată prin dispozițiile art. 375 cu referire la art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., și a dispus ca pronunțarea hotărârii să se realizeze la data de 15 septembrie 2021 prin punerea acesteia la dispoziția inculpatului, a persoanei vătămate și a procurorului, prin mijlocirea grefei acestei instanțe.

La data de 01 septembrie 2021 inculpatul A., prin apărător ales, a formulat o cerere prin care a solicitat revocarea măsurii preventive a controlului judiciar luată față de acesta.

În esență, Curtea Militară de Apel București a constatat că nu mai subzistă temeiurile care au determinat înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului A. cu măsura controlului judiciar, și nici nu au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri, întrucât inculpatul a solicitat ca judecata să se desfășoare în procedura simplificată prevăzută de dispozițiile art. 375 cu referire la art. 374 alin. (4) din C. proc. pen.

Prin urmare, s-a reținut că în cauză se impune revocarea măsurii preventive a controlului judiciar luată față de inculpatul A. fiind incidente dispozițiile art. 242 alin. (1) teza I din C. proc. pen.

Împotriva încheierii din 01 septembrie 2021 pronunțată de Curtea Militară de Apel București, în Dosarul nr. x/2021 a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel București, solicitând admiterea contestației formulate, desființarea încheierii atacate și, în urma rejudecării, respingerea cererii de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar formulată de către inculpatul A. și să se dispună menținerea măsurii preventive a controlului judiciar luat față de inculpat pentru o perioadă de 60 zile, începând cu data de 15 septembrie 2021.

Analizând contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel București în raport de criticile invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Analiza motivelor invocate de parchet în contestația formulată împotriva încheierii din 01 septembrie 2021 pronunțată de Curtea Militară de Apel București, în Dosarul nr. x/2021 impune, prioritar, identificarea coordonatelor normative incidente în cauză. Astfel, potrivit art. 208 alin. (5) C. proc. pen. "în tot cursul judecății, instanța verifică, prin încheiere, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauțiune sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri", iar art. 242 alin. (1) C. proc. pen. prevede că "măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză."

Exigența "menținerii temeiurilor" la care face trimitere art. 207 alin. (4) C. proc. pen. este realizată atunci când, în dinamica actelor de procedură dispuse ori a mijloacelor de probă administrate și în contextul timpului scurs de la data dispunerii măsurii, instanța constată persistența cumulativă a tuturor condițiilor care au fundamentat acea restricție cu caracter preventiv.

Instanța de control judiciar constată că, prin rechizitoriul nr. x/2021 din data de 16.06.2021 al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel București, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) din C. pen., fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 320 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și uz de fals, prevăzută de art. 323 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.. Faptele reținute în sarcina inculpatului au fost comise în intervalul 2018-1019 și au conținutul reținut în considerentele prezentei încheieri.

Concret, menținerea măsurii preventive implică constatarea subzistenței, la fiecare verificare succesivă, atât a condiției referitoare la existența unor probe sau indicii temeinice, din care să rezulte suspiciunea rezonabilă a săvârșirii unei infracțiuni, dar și a celor două cerințe prevăzute de art. 202 alin. (3) C. proc. pen., respectiv proporționalitatea măsurii cu gravitatea acuzațiilor aduse persoanei față de care este luată și caracterul necesar al acesteia pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea sa. Modificarea ori încetarea oricăreia dintre cele trei condiții anterior evocate impune, pe durata procedurii, o reconsiderare a măsurii preventive și revocarea sa.

Reevaluând, în aceste coordonate, măsura preventivă dispusă față de inculpatul A., Înalta Curte constată, sub un prim aspect, subzistența cerinței prevăzute de art. 202 alin. (1) teza I C. proc. pen.. Materialul probator existent până în această fază a procesului ce a fost indicat de către judecătorul de la Curtea Militară de Apel București nu relevă nici schimbarea de substanță a informațiilor existente în cauză anterior sesizării instanței și nici apariția unor elemente noi, apte a pune în discuție caracterul rezonabil al suspiciunii implicării inculpatului A. în activitățile presupus ilicite ce fac obiectul judecății.

În egală măsură, cerința proporționalității măsurii preventive a controlului judiciar cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului A. este realizată și în acest stadiu al procedurii, cât timp măsura prevăzută de art. 202 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. continuă să fie cea mai puțin restrictivă dintre măsurile preventive reglementate de legislația procesual penală.

În schimb, condiția necesității controlului judiciar pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal nu mai este îndeplinită la acest moment procesual, astfel că soluția de revocare a măsurii preventive este una temeinică.

În analiza cerinței anterior evocate, Înalta Curte are în vedere că măsura preventivă a controlului judiciar a fost dispusă, inițial, în considerarea asigurării desfășurării în bune condiții a procesului penal, pentru a se înlătura orice risc de influențare a probațiunii și al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni de către inculpat și, în acord cu prima instanță, se reține că, la acest moment, nu există date că inculpatul A. ar putea săvârși alte infracțiuni.

Totodată, Înalta Curte are în vedere ca și criteriu pertinent sub aspectul încetării caracterului necesar al controlului judiciar, stadiul actual al procedurii, cu accent pe constatarea legalității administrării probelor în faza de urmărire penală, pe faptul că s-a realizat o conservare a acestora, apreciindu-se, astfel, că riscul de influențare a probațiunii este unul redus.

Din perspectiva evoluției procesului penal, se constată că încheierea judecătorului de cameră preliminară prin care s-a dispus începerea judecății a rămas definitivă, sens în care, cauza se află la debutul cercetării judecătorești.

În atare condiții, dacă specificul și gravitatea acuzațiilor penale legitimau temerea că inculpatul ar putea influența, în orice mod, procedurile în ansamblu, o atare temere nu mai are, în prezent, o justificare obiectivă, cât timp nu sunt indicii că inculpatul ar putea să influențeze buna desfășurare a procesului penal, astfel că, Înalta Curte conchide că desfășurarea, în bune condiții, a procedurilor judiciare, nu reclamă cu necesitate, menținerea controlului judiciar în acest stadiu al procedurii, față de inculpatul A..

Raportând temeiurile inițiale legate de prezervarea ordinii publice, gravitatea acuzațiilor aduse, dar mai ales perioada în care se presupune că au fost săvârșite pretinsele fapte de către inculpat, respectiv 2018 - 2019, prin raportare și la natura interesului public ocrotit, se constată că menținerea în continuare a măsurii preventive a controlului judiciar nu se mai justifică, buna desfășurare a procesului penal putând fi realizată și cu inculpatul în stare de libertate.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că inculpatul A. a avut un comportament procesual pozitiv, a respectat obligațiile impuse pe durata controlului judiciar, ceea ce relevă asumarea reală a obligațiilor derivate din calitatea sa procesuală. O atare conduită, corelată cu faptul că inculpatul se află la primul contact cu legea penală, au semnificația unor garanții ale bunei desfășurări, în continuare, a procesului penal, fără a mai fi necesară menținerea măsurii preventive a controlului judiciar.

De asemenea inculpatul a recunoscut faptele de care este acuzat, a fost eliberat din funcția deținută prin trecerea în rezervă, și-a manifestat intenția de a fi judecat în procedura simplificată, a achitat întregul prejudiciu reținut în actul de sesizare, aspecte care nu conturează previzibilitatea unei conduite viitoare negative prin care să fie periclitată în vreun fel aflarea adevărului în cauză, motiv pentru se apreciază că prin menținerea măsurii preventive a controlului judiciar nu mai este îndeplinită cerința de proporționalitate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel București împotriva încheierii penale din 01 septembrie 2021 pronunțată de Curtea Militară de Apel București, în Dosarul nr. x/2021, privind pe intimatul inculpat A..

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 80 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel București împotriva încheierii penale din 01 septembrie 2021 pronunțată de Curtea Militară de Apel București, în Dosarul nr. x/2021, privind pe intimatul inculpat A..

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 septembrie 2021.

GGC-GR