ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 961/2021
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 961/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 23 noiembrie 2021
Deliberând asupra admisibilității contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 05 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, instanță investită, printre altele, cu soluționarea apelului declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 734 din data de 17.06.2021, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a apelantului, în baza dispozițiilor art. 420 alin. (11) rap. la art. 362 alin. (2) din C. proc. pen., raportat la art. 208 alin. (4) din C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive luată față de acesta.
Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut, în esență, că subzistă temeiurile avute în vederea la luarea măsurii preventive întrucât, pe de o parte, din probele administrate în cauză, care au stat la baza condamnării în primă instanță a inculpatului, rezultă suspiciunea comiterii de către acesta a faptelor deduse judecății. Pe de altă parte, s-a reținut că măsura preventivă analizată este în continuare necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, date fiind gravitatea faptelor presupus săvârșite de inculpat, modul și circumstanțele de comitere ale acestora, precum și persoana acestuia.
Împotriva acestei încheieri, la data de 08 noiembrie 2021, a formulat contestație inculpatul A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 22 noiembrie 2021, sub nr. x/2020/a12, dosarul fiind repartizat aleatoriu Completului C10.
La termenul fixat în cauză, 23 noiembrie 2021, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității contestației formulate de inculpatul A., susținând că aceasta este îndreptată împotriva unei încheieri care, potrivit legii, este definitivă, fiind pronunțată în procedura apelului.
Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.
Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.
În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația în care se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea contestației exercitate de inculpatul A. împotriva încheierii penale din data de 05 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2020, prin care, în faza procesuală a apelului, instanța de control judiciar a menținut starea de arest a inculpatului.
Această încheiere nu este susceptibilă a fi atacată cu contestație, excedând sferei încheierilor împotriva cărora se poate exercita cale de atac, conform art. 206 alin. (1) din C. proc. pen.
Astfel, potrivit dispozițiilor legale menționate, "împotriva încheierilor prin care instanța dispune, în primă instanță, asupra măsurilor preventive inculpatul și procurorul pot formula contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare sau, după caz, de la comunicare."
Din interpretarea per a contrario a acestor dispoziții legale rezultă că încheierile prin care instanța de control judiciar dispune asupra măsurilor preventive în cursul judecății nu sunt susceptile a fi atacate cu contestație, aceste hotărâri fiind definitive.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 425
1
alin. (1) din C. proc. pen.:
"calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres".
Pentru considerentele prezentate, constatând că inculpatul A. a formulat contestație împotriva unei încheieri definitive, nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi de atac, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 425
1
alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., raportat la art. 206 alin. (1) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația exercitată de acesta.
În consecință, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe contestator la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru parte, în sumă de 313 RON, se fie plătit din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 05 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă pe contestator la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat, în cuantum de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2021.