ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 368/2023

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 01.02.2023, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr. x/2022, în baza art. 362 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 208 alin. (2) și art. 207 alin. (4) C. proc. pen., s-a constatat temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului A., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. x/14.10.2022, emis de Tribunalul Brașov, și, pe cale de consecință, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului A.

Împotriva încheierii penale din data de 1.02.2023, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr. x/2022, a declarat contestație inculpatul A.

Prin Decizia penală nr. 15/C din data de 08.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2022, în baza art. 206 rap. la art. 208 C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 01.02.2023, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul x/2022, care a fost menținută.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut, în esență, că arestarea preventivă a inculpatului A. a fost întemeiată pe existența suspiciunii privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală care se regăsește în enumerarea cuprinsă la art. 223 alin. (2) C. proc. pen. (o infracțiune contra vieții) și pe necesitatea privării de libertate, în forma arestului preventiv, pentru înlăturarea pericolului prezentat de inculpat, în drept fiind reținută incidența art. 223 alin. (2) C. proc. pen.

Curtea a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la momentul dispunerii măsurii arestării se mențin, astfel că soluția Tribunalului Brașov, de menținere a măsurii arestării preventive, este legală și temeinică. În raport de acestea, contestația inculpatului a fost respinsă, ca nefondată.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul A., contestația formulată nefiind motivată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți, sub nr. x/2022/a2, fiind fixat termen la data de 17.05.2023 pentru soluționarea acesteia, cu asigurarea asistenței juridice obligatorii pentru contestatorul inculpat.

Examinând contestația formulată de inculpatul A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 206 alin. (1) C. proc. pen., împotriva încheierilor prin care instanța dispune, în primă instanță, asupra măsurilor preventive, inculpatul și procurorul pot formula contestație, în 48 de ore de la pronunțare sau, după caz, de la comunicare (...).

Se constată, așadar, că, în cursul judecății, legiuitorul a prevăzut calea de atac a contestației împotriva încheierilor pronunțate în primă instanță asupra măsurilor preventive.

Or, prezenta contestație este formulată de inculpatul A. împotriva deciziei prin care Curtea de Apel Brașov a respins, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 01.02.2023, pronunțată în primă instanță de Tribunalul Brașov, ceea ce înseamnă că acesta a atacat o hotărâre definitivă, nesusceptibilă a fi atacată cu vreo cale de atac.

Dispozițiile C. proc. pen. definesc cadrul general de promovare a căii ordinare de atac a contestației, stabilind că se poate exercita această cale de atac numai atunci când legea o prevede expres.

Prin urmare, se constată că inculpatul a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac neprevăzută de legea procesual penală, ceea ce încalcă principiul legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Înalta Curte reiterează că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 15/C din data de 08.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 15/C din data de 08.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-inculpat, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 mai 2023.

GGC - ED