ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4/2023

Ședința publică din data de 03 ianuarie 2023

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din data de7.12.2022, Curtea de Apel București, secția I Penală, în temeiul art. 208 alin. (2) și alin. (4) din C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a apelantului-inculpat A., arestat preventiv în baza M.A.P. nr. 40/U.P./23. III.2022, emis de Judecătorul de drepturi și libertăți de la Judecătoria Sectorului II, București, secția Penală, în Dosarul nr. x/2022 și în temeiul art. 242 alin. (2) din C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

Pentru a hotărî în acest sens, curtea a reținut că împotriva sentinței penale nr. 729/11.10.2022 pronunțată de Judecătoria Sectorului II, București, secția Penală a declarat apel inculpatul A..

Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, Curtea a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive continuă să existe și nu s-au modificat și a constatat că există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că apelantul-inculpat a comis faptele penale reținute în sarcina sa.

A apreciat că lăsarea în libertate a acestuia prezintă, în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă, atât din gravitatea ridicată a faptelor penale reținute în sarcina sa, prin natura și modalitatea violentă de comitere, cât și din perseverența infracțională, astfel că există riscul real ca, aflat în libertate, chiar cu limitarea unor libertăți, să comită alte fapte penale, aducătoare de venituri semnificative.

De asemenea, a apreciat că măsura arestului preventiv își păstrează proporționalitatea, în raport, cu gravitatea acuzației și este unica necesară, pentru buna finalizare a procesului penal și pentru ocrotirea valorilor sociale, inclusiv pentru protejarea persoanelor vătămate, a căror temere față de asemenea inculpați este, pe deplin, îndreptățită. A considerat că perioada de aproximativ 8 luni de arest preventiv nu a depășit un termen rezonabil, în raport, cu stadiul avansat al procedurii penale.

Împotriva încheierii din data de 7.12.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală a formulat contestație inculpatul A..

La termenul din data de 03.01.2023, președintele completului de judecată a pus în discuție pe cale de excepție admisibilitatea contestației formulate.

Examinând încheierea atacată, Înalta Curte constată următoarele:

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituția României, revizuită, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor, potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Așadar, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că a fost sesizată cu contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 07.12.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, ce vizează menținerea măsurii preventive față de acesta.

Potrivit prevederilor art. 206 alin. (1) din C. proc. pen., împotriva încheierilor prin care se dispune, în primă instanță, asupra măsurilor preventive inculpatul și procurorul pot formula contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare sau, după caz, de la comunicare. Ca atare, încheierea pronunțată, în apel, cu privire la măsurile preventive nu este susceptibilă de reformare pe calea contestației.

Pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres.

În aceste condiții, raportat la dispozițiile textelor de lege anterior menționate, se constată că inculpatul A. a promovat o cale de atac împotriva unei încheieri pronunțate în apel ce a vizat măsura preventivă, învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acesteia, deși nu întrunește cerințele legale.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării unei căi de atac și împotriva încheierilor pronunțate în apel vizând măsurile preventive, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile pot exercita căile de atac, în condițiile legii". În consecință, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul inculpat A. împotriva încheierii din data de 07 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul inculpat A. împotriva încheierii din data de 07 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 ianuarie 2023.