ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 246/2023

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin încheierea din data de 28 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 362 raportat la art. 208 alin. (4) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de apelantul-inculpat A. prin încheierea de ședință din 04.05.2021 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Sector 3 București, secția penală, definitivă prin încheierea nr. 377/UP/11.06.2021 a judecătorilor de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București, secția I Penală (Dosar nr. x/2021).

În baza art. 208 alin. (3) raportat la art. 207 alin. (4) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive față de inculpatul A.

A fost respinsă, ca nefondată, cererea apelantului-inculpat A. de înlocuirea a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

S-a făcut mențiunea că încheierea este definitivă.

II. Împotriva acestei încheieri formulat contestație apelantul-inculpat A.

Prin motivele de contestație, formulate în scris, contestatorul-inculpat A. a apreciat că îndeplinește condițiile pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

De asemenea, a mai invocat faptul că reprezentantul Ministerului Public care a participat la ședința de judecată din data de 28.02.2023, este același procuror care a participat și la judecata sa în fond, ca procuror de ședință, astfel încât acesta este incompatibil.

În fine, acesta a mai arătat și faptul că dosarul asociat, creat ca urmare a menținerii măsurii arestării preventive nu există.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 15.03.2023, fiind repartizată aleatoriu cu prim termen de judecată la data 22.03.2023,.

La termenul de judecată din data de 22.03.2023, Înalta Curte a pus în discuție din oficiu excepția inadmisibilității căii de atac formulate.

III. Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac declarate de inculpatul A.:

În conformitate cu dispozițiile art. 129 din Constituția României: Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit art. 425

1

alin. (1) C. proc. pen.: Calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

De asemenea, conform art. 206 alin. (1) C. proc. pen.: Împotriva încheierilor prin care instanța dispune, în primă instanță, asupra măsurilor preventive inculpatul și procurorul pot formula contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare sau, după caz, de la comunicare. Contestația se depune la instanța care a pronunțat încheierea atacată și se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, instanței ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare.

Din interpretarea dispozițiilor art. 206 alin. (1) C. proc. pen., rezultă că împotriva încheierilor prin care instanța dispune, în primă instanță, asupra măsurilor preventive poate fi declarată contestație.

Or, interpretând per a contrario aceste dispoziții, se observă că art. 206 alin. (1) C. proc. pen. exclude calea de atac a contestației împotriva încheierii pronunțate de instanța de apel prin care se dispune asupra măsurilor preventive.

Astfel, prin încheierea din data de 28 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2021, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de apelantul-inculpat A., a fost menținută măsura arestării preventive și a fost respinsă, ca nefondată, cererea acestuia de înlocuirea a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, această hotărâre fiind definitivă.

Prin urmare, apelantul-inculpat a exercitat calea de atac a contestației împotriva unei hotărâri definitive, pentru care legea nu mai prevede posibilitatea de reformare prin căile de atac.

Or, hotărârea judecătorească nu este susceptibilă de a fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept. Prin urmare, inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză apelantul-inculpat a declarat contestație împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi de atac, Înalta Curte, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 28 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2021.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul-inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-inculpat A., în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 28 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul-inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-inculpat A., în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 martie 2023.

GGC - ED