ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 251/2023

Ședința publică din data de 8 februarie 2023

Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 25 iulie 2014 pe rolul Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei Antibiotice S.A. la plata sumei de 3.055.795 RON plus TVA în valoare de 147.978.96 RON, reprezentând contravaloarea produselor livrate și a serviciilor prestate în temeiul contractului nr. x P/01.02.2013, precum și la plata penalităților de întârziere aferente sumei de 3.055.795 RON, calculate până la data plății efective a debitului principal, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea reconvențională pârâta Antibiotice S.A. a solicitat obligarea reclamantei la stornarea facturii fiscale seria x nr. x din 6 martie 2013 reprezentând contravaloare avans și la restituirea către Antibiotice S.A. a sumei de 581.074,80 RON reprezentând TVA aferentă facturii fiscale .

Prin sentința nr. 219/civ din 25 februarie 2016 pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta A. S.A. și s-a dispus obligarea pârâtei Antibiotice S.A. la plata sumei de 379.563,27 RON plus TVA, penalități aferente acestui debit, în cuantum de 0,02% pe zi de întârziere, calculate de la data de 18 iulie 2014 până la plata efectivă. Totodată s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtă și în consecință a fost obligată reclamanta A. S.A. la stornarea facturii fiscale seria x nr. x/6.03.2013 și la restituirea sumei de 581.074,80 RON reprezentând TVA, fiind totodată compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost respins prin decizia nr. 797/2016 din 7 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași – secția civilă.

Împotriva deciziei pronunțată în apel reclamanta A. S.A. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 560 pronunțată la data de 19 martie 2019 în dosarul nr. x/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă a admis recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 797/2016 din 7 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași – secția Civilă, cu consecința casării acesteia și trimiterii cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

În rejudecare, după casare, prin decizia civilă nr. 328/2020 din 17 iulie 2020, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a admis apelul formulat de către reclamanta-pârâtă A. S.A. împotriva sentinței nr. 219/civ din 25.02.2016, pronunțate de către Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sentință pe care a schimbat-o în parte. A admis cererea de chemare în judecată promovată de către reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Antibiotice S.A. A obligat pârâta Antibiotice S.A. să plătească reclamantei A. S.A. suma de 2.658.158,73 RON, (la care se adaugă T.V.A.), reprezentând contravaloarea produselor livrate și a serviciilor prestate în temeiul contractului nr. x/P/01.02.2013, precum și la plata penalităților de întârziere aferente, de 0,02% pe zi, calculate de la data de 08.07.2014 pentru suma de 2.421.145,3 RON, și de la 18.07.2014 pentru suma de 237.013,43 RON până la data stingerii debitului. A păstrat sentința referitor la soluția obligării pârâtei Antibiotice S.A. la plata către reclamanta A. S.A. a sumei de 379.563,27 RON, la care se adaugă TVA și penalitățile de întârziere aferente. A respins cererea reconvențională introdusă de către pârâta-reclamantă Antibiotice S.A. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă A. S.A. A obligat intimata-pârâtă Antibiotice S.A. să achite apelantei-reclamante Antibiotice S.A. suma de 72.346,54 RON, reprezentând taxele judiciare de timbru suportate pe întreg parcursul litigiului.

Reclamanta A. S.A. a formulat cerere de completare a deciziei civile nr. 328/2020 din 17.07.2020 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2014, aceasta fiind respinsă prin decizia nr. 1/2021 din 11 ianuarie 2021.

Pârâta-reclamantă Antibiotice S.A. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 328/2020 din 17 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția Civilă în dosarul nr. x/2014 iar reclamanta-pârâtă A. S.A. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 1/2021 din 11 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția Civilă în dosarul nr. x/2014.

Prin decizia nr. 701 din 29 martie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă a admis recursurile declarate de reclamanta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1/2021 din 11 ianuarie 2021 și de pârâta S.C. Antibiotice S.A. împotriva deciziei civile nr. 328/2020 din 17 iulie 2020, ambele pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția Civilă; a casat deciziile atacate și a trimis cauza pentru o nouă judecată aceleiași instanțe.

Prin cererea depusă la 18 noiembrie 2022 și înregistrată sub nr. x/2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, revizuenta A. S.A. a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 701 din 29 martie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2021, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând desființarea (retractarea) deciziei atacate și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea cauzei.

In motivarea cererii formulate, după redarea dispozitivului deciziei atacate, revizuenta a susținut, în sinteză, că această hotărâre pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție, secția a II-a civilă, prin considerentele sale, este contrară considerentelor hotărârii judecătorești definitive, pronunțate în precedent în aceeași cauză, de aceeași instanță de judecată, respectiv deciziei civile nr. 560/2019 dată în recurs, în dosarul nr. x/2014, întrucât încalcă autoritatea lucrului judecat din prima hotărâre, respectiv a dezlegărilor date problemelor de drept analizate si tranșate definitiv prin considerentele sale.

Astfel, revizuenta a apreciat că se impune admiterea prezentei cereri de revizuire a celei de-a doua hotărâri definitive (Decizia civilă nr. 701/29.03.2022 criticată pendinte), care încalcă autoritatea lucrului definitiv judecat prin Decizia nr. 328/2020 din 17.07.2020, cu consecința desființării (retractării) deciziei civile nr. 701/29.03.2022, urmând a se dispune rejudecarea recursului declarat de Antibiotice S.A. impotriva deciziei civile nr. 328/2020 din 17.07.2020 a Curții de Apel lași, iar la rejudecare sa se țină seama de efectul pozitiv al autorității de lucru judecat atașat deciziei nr. 560/2019 din 19.03.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție in ce privește dezlegările date problemelor de drept analizate prin aceasta.

Revizuenta a arătat, în esență, că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și că cererea de revizuire formulată este temeinică, subliniind că instanța de control judiciar în al doilea recurs, avea de verificat doar legalitatea hotărârii recurate (decizia nr. 328/2020 a Curții de Apel lași), prin raportare la dezlegările de drept date deja de aceeași instanță în prima hotărâre de casare si cu luarea în considerare a limitelor învestirii din cererea de apel supusă analizei.

De asemenea, a arătat revizuenta, CEDO a stabilit că instanțele sunt obligate să țină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuție a situației soluționate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6.1 din Convenție.

Demersul pendinte reprezintă, in sensul celor de mai sus, apelul la o cale de atac efectivă față de o hotărâre judecatorească ce a nesocotit, prin considerentele sale, principiile protejate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și de normele naționale (supremația legii și securitatea juridică).

Intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității, respectiv inadmisibilităii cererii de revizuire; totodată, a solicitat cheltuieli de judecată.

Examinând cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport de excepția de tardivitate invocată, a cărei analiză este prioritară, față de caracterul său peremptoriu și de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a o respinge, ca tardivă, pentru următoarele considerente:

Cererea dedusă judecății de față, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., are ca obiect revizuirea deciziei nr. 701 din 29 martie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2021, pentru contrarietate de hotărâri.

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

În conformitate cu art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii, iar potrivit alin. (2) hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai exercita calea de atac.

În conformitate cu art. 185 alin. (1) C. proc. civ. "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Înalta Curte a reținut, în acest context, că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor statuate de lege reprezintă una dintre consecințele principiului dreptului persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, stabilit de art. 6 paragraf 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Instituirea unor termene procesuale servește atât unei mai bune administrări a justiției, cât și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

În cauză, ultima hotărâre judecătorească, dintre cele pretins potrivnice, este decizia nr. 701 din 29 martie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2021.

Se reține că cererea de revizuire a fost depusă la data de 18 noiembrie 2022, solicitându-se revizuirea deciziei nr. 701 din 29 martie 2022, fiind astfel depășit termenul de o lună prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termen care a început să curgă de la rămânerea definitivă a acestei ultime hotărâri, respectiv 29 martie 2022.

În cauză nu pot fi reținute susținerile revizuentei în sensul că este o scăpare a legiuitorului faptul că nu se dă posibilitatea ca această cale de atac să poată fi exercitată, ca și în cazul revizuirii pentru pct. 1 al art. 509 C. proc. civ., de la momentul la care este comunicată hotărârea, întrucât termenul prevăzut de lege curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, respectiv de la pronunțare.

În consecință, Înalta Curte constată că revizuenta nu și-a îndeplinit obligația de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de lege, astfel încât în raport de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.A. împotriva deciziei nr. 701 din 29 martie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2021.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2023.