ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 164/2023

HOTĂRÂRE

31.01.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 164/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 31 ianuarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare la 24 decembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata contravalorii facturilor nr. x/15.07.2021 și y/09.08.2021 emise în temeiul contractului de lucrări nr. x/13.08.2020, a penalităților de întârziere calculate la aceste facturi conform art. 11.2 din contract, precum și a penalităților de întârziere până la momentul plății efective și integrale a debitului principal, cu plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost indicate prevederile art. 194 C. proc. civ., art. 1270, art. 1350, art. 1531 și urm. din C. civ.

Prin întâmpinarea depusă la data de 07.03.2022, pârâta a solicitat instanței să dispună respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, să constate executarea necorespunzătoare a lucrărilor asumate de reclamantă, să dispună obligarea acesteia la plata contravalorii reparațiilor necesare pentru refacerea/remedierea lucrărilor neconforme, obligarea reclamantei la plata despăgubirilor pentru repararea prejudiciului creat prin executarea cu întârziere a obligațiilor contractuale, cu plata cheltuielilor de judecată.

În drept a invocat prevederile art. 1341, art. 1350, art. 1536 C. civ., art. 453 C. proc. civ.

La termenul de judecată din 05.09.2022 instanța, constatând că este primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, a procedat la verificarea competenței în temeiul art. 131 C. proc. civ. și a pus în discuția părților competența instanței, acordând acestora cuvântul.

Prin sentința civilă nr. 7610 din 05.09.2022, Judecătoria Baia Mare, secția Civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Baia Mare și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Negrești-Oaș.

În pronunțarea acestei soluții, instanța a arătat că, în raport cu obiectul litigiului (pretenții), nu sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., textul de lege aplicându-se exclusiv cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, ipoteza pretențiilor rezultate din derularea unui contract, nefiind cuprinsă în această normă legală.

Mai reține instanța că, pentru cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a alege între mai multe instanțele deopotrivă competente revine exclusiv reclamantului în temeiul prevederilor art. 116 C. proc. civ.

Constatând că pârâta, asemenea reclamantei, are sediul în localitatea Negrești-Oaș și, neexistând niciun element care ar putea atrage competența de soluționare a cauzei de către Judecătoria Baia Mare, instanța a apreciat că excepția necompetenței teritoriale invocată la primul termen de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 247 alin. (2) C. proc. civ. este întemeiată.

Prin urmare, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Baia Mare invocată de pârâtă la primul termen de judecată și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Negrești-Oaș.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Negrești-Oaș, secția Civilă, la 21.09.2022, sub același număr de dosar.

La termenul din 25.10.2022, în procedura de verificare a competenței, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Negrești-Oaș, a reținut cauza spre a se pronunța asupra excepției și, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 08.11.2022.

Prin sentința civilă nr. 1625 din 08.11.2022, Judecătoria Negrești-Oaș a admis excepția necompetenței sale teritoriale, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței inițial sesizate, Judecătoria Baia Mare.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivarea acestei hotărâri, instanța de conflict a evocat dispozițiile art. 107 și art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., art. 129 și art. 130 alin. (3) C. proc. civ. și a constatat că nu este competentă să judece prezenta cauză câtă vreme competența de soluționare a cauzei a fost câștigată de către o altă instanță.

Astfel, a reținut că litigiul are ca obiect o acțiune în pretenții, iar în privința competenței teritoriale de soluționare a cauze sunt incidente dispozițiile art. 107 respectiv art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., norme de competență relativă a căror încălcare poate fi invocată pe cale de excepție doar în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., nerespectarea dispozițiilor enunțate având drept consecință consolidarea competenței instanței inițial învestite.

Arată că, deși pârâta a depus întâmpinare, aceasta nu a înțeles să invoce excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Baia Mare la acel moment procesual, fiind invocată la primul termen de judecată din 05.09.2022, oral, în fața instanței de judecată, în procedura verificării compentenței, moment procesual în care însă pârâtul era decăzut din dreptul de a o mai invoca.

Prin urmare, instanța de conflict a reținut că, atât timp cât excepția nu a fost invocată de pârâta în condițiile prevăzute de leguitor și, având în vedere faptul ca nici instanța și nici reclamanta nu puteau invoca excepția necompetenței teritoriale de ordine privată de soluționare a cauzei la primul termen de judecată, Judecătoria Negrești-Oaș a devenit necompetentă să soluționeze cauza începând cu momentul la care a expirat termenul legal de invocare a excepției necompetenței teritoriale în fața instanței sesizate de reclamant (07.03.2022), deoarece la acel moment instanța inițial învestită a devenit competentă.

În acest sens, instanța a reținut relevanța în cauză și a Deciziei nr. 31/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Constatând că a devenit necompetentă să soluționeze cauza prin neinvocarea de către persoana interesată în termen a excepției, Judecătoria Negrești-Oaș a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă la data de 09.12.2022.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțe sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență în raport cu soluția adoptată prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 de Înalta Curte de Casație și Justiție Completul – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Cu titlu prealabil, instanța supremă reține că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Problema de drept care a suscitat interpretări diferite în practica instanțelor de judecată și care a fost dezlegată prin decizia mai sus amintită privește împrejurarea de a ști dacă a doua instanță, sesizată în urma declinării de competență are posibilitatea de a-și verifica propria competență nu numai prin raportare la dispozițiile legale care instituie regulile de competență, ci și prin raportare la prevederile ce reglementează regimul juridic al invocării încălcării acestor reguli, respectiv, în ce măsură instanța care și-a declinat competența în favoarea sa a procedat la respectarea dispozițiilor referitoare la condițiile și termenele de invocare a excepției de necompetență.

Din considerentele deciziei mai sus menționate rezultă că instanța care primește dosarul își poate invoca necompetența și poate declina competența instanței inițial învestite pentru considerentul că aceasta din urmă a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepției de necompetență. Totodată, Înalta Curte a stabilit că instanța care judecă conflictul de competență nu poate ignora faptul că instanța inițial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenței sale inițiale, neinvocate în termen și va trebui să-i trimită acesteia dosarul.

De asemenea, s-a reținut că neinvocarea în termen a excepției de necompetență constituie o consolidare a competenței în favoarea instanței sesizate, fapt ce nu poate fi ignorat.

Înalta Curte constată că, în prezentul litigiu, față de obiectul cererii deduse judecății, operează o competență de ordine privată, iar aceasta putea fi pusă în discuție doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

În speță, prima instanță, Judecătoria Baia Mare, s-a dezînvestit de soluționarea cauzei ca urmare a admiterii excepției necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâtă la primul termen de judecată, în procedura de verificare a competenței, prevăzută de art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare și, întrucât în speță, formularea și depunerea întâmpinării este obligatorie, Judecătoria Baia Mare era îndrituită să verifice, din oficiu, dacă pârâta a depus în termen întâmpinarea și dacă în cuprinsul acesteia a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței sesizate de reclamant cu cererea de chemare în judecată.

Întrucât excepția necompetenței teritoriale nu a fost invocată de către pârât conform rigorilor legii, prin întâmpinarea formulată în termenul de 25 de zile de la momentul comunicării cererii reclamantului, Înalta Curte constată că sancțiunea decăderii a operat, instanța inițial învestită rămânând competentă teritorial a soluționa cauza, nemaiputându-se dezînvesti.

Așa fiind, în raport și de considerentele Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, Înalta Curte va constata că a operat prorogarea de competență în favoarea Judecătoriei Baia Mare.

În consecință, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.