ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 140/2023

HOTĂRÂRE

26.01.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 140/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare – secția Civilă la data de 18.12.2020, reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.) a chemat în judecată pârâții A. S.R.L. și B., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâții, în solidar, la plata sumelor de 28.339,14 RON, (din care 27.513,14 RON reprezintă suma achitată către autoritățile din Germania și comisionul bancar aferent, iar 826 RON reprezintă costurile de traducere documente), de 1.336,79 RON, cu titlu de dobândă legală aferentă sumei de 27.513,14 RON, calculată de la data plății efective până la data formulării cererii, precum și dobânda legală calculată până la data plății efective a debitului și de 560,09 RON, reprezentând T.V.A. datorată bugetului de stat la încasarea sumelor menționate mai sus.

Prin sentința civilă nr. 1244/05.04.2022, Judecătoria Satu Mare – secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

Pentru a hotărî astfel, a apreciat că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 115 și ale art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., întrucât evenimentul rutier s-a produs în Germania, conducătorul auto – pârâtul B. are domiciliul în județul Galați, iar proprietarul autovehiculului implicat în accident, și anume societatea A. S.R.L., își are sediul social în județul Ilfov.

Astfel, reținând că pârâtul are domiciliul în județul Galați și că în cauză, devin aplicabile normele de competență de la art. 107 C. proc. civ., a stabilit că Judecătoria Galați este competentă să soluționeze pricina.

Dosarul a fost înregistrat la 15.07.2022 pe rolul Judecătoriei Galați, instanță care a pronunțat sentința civilă nr. 7471/26.10.2022, prin care și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că excepția necompetenței teritoriale de ordine privată a fost invocată de judecătorul inițial învestit din oficiu, cu încălcarea dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., și, totodată, la al treilea termen de judecată, cu nesocotirea art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă la 05.12.2022.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

Reclamantul a promovat o acțiune în pretenții, care aparține materiei asigurărilor și care atrage incidența normelor de competență specifice.

Desigur, regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., text potrivit căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

În materia asigurării însă, art. 115 alin. (1) C. proc. civ. prevede că cererea privitoare la despăgubiri se va putea depune și la instanța în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul asiguratului, bunurile asigurate sau locul unde s-a produs riscul asigurat.

Având în vedere obiectul acțiunii deduse judecății, competența teritorială în cauză este relativă, normele legale care o reglementează fiind de ordine privată. Diferența între necompetența de ordine publică și cea de ordine privată se reflectă și în ceea ce privește persoanele care o pot invoca. Astfel, spre deosebire de necompetența de ordine publică, necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă aceasta nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Prin urmare, dacă pârâtul nu a invocat excepția necompetenței teritoriale relative în condițiile prevăzute de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., este decăzut din dreptul de a o mai face, iar instanța este obligată să procedeze la judecată, și nu să-și invoce din oficiu pretinsa necompetență. Invocarea excepției de necompetență teritorială de ordine privată din oficiu, astfel cum s-a realizat în prezenta cauză de către Judecătoria Satu Mare, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale menționate mai sus.

Drept urmare, dacă excepția de necompetență nu a fost invocată în condițiile legale, atunci necompetența instanței sesizate se acoperă definitiv, cu consecința pentru instanța sesizată a definitivării competenței de soluționare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispozițiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ., sens în care s-a exprimat Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul Deciziei nr. 31/2019 pronunțată în procedura recursului în interesul legii. Pe de altă parte, s-a statuat că instanța care judecă conflictul de competență nu poate ignora faptul că instanța inițial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenței sale inițiale, neinvocate în termen, ci va trebui să îi trimită acesteia dosarul, pentru că ea trebuie să determine competența în mod concret, în pricina ce se judecă, iar nu in abstracto, într-o pricină similară.

Față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.