ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 714/2023

HOTĂRÂRE

03.05.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 714/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 3 mai 2023

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a contestat, în contradictoriu cu pârâții Regia Autonomă Municipală Buzău, B. S.R.L. (Fosta C. S.R.L.), Primăria Buzău, D., S.C. B. S.R.L. (fostă C. S.R.L), E., SCPEJ F., factura seria x nr. x/11.03.2020.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 712 alin. (2), art. 443, art. 94 alin. (1) lit. c), art. 42 alin. (4) C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

2.1. Prin sentința civilă nr. 3342/14.06.2022, Judecătoria Buzău, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

A reținut instanța că din conținutul prevederilor art. 714 alin. (1) și dispozițiilor art. 651 C. proc. civ. reiese că, în cererile având ca obiect contestație la executare, competența teritorială este exclusivă, respectiv cea de la sediul/domiciliul debitorului iar părțile nu o pot înlătura.

În raport de împrejurarea că domiciliul debitorului s-a aflat în circumscripția Judecătoriei Sectorului 1 București, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea respectivei instanțe.

2.2. Învestită prin declinare, prin sentința nr. 9144/13.10.2022, Judecătoria Sectorul 1 București, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Buzău, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Judecătoria Sectorul 1 București a analizat incidența art. 107, art. 113, art. 117 C. proc. civ. și a reținut că, în toate cazurile de competență teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente aparține reclamantului, iar, în situația în care acesta ar sesiza o instanța necompetentă, doar pârâtul este cel care ar putea să invoce necompetența teritorială.

Cu privire la calificarea acțiunii, instanța a reținut că reclamantul a arătat în mod expres că nu a înțeles să formuleze o contestație la executare, ci a solicitat să se constate nulitatea facturii seria x nr. x/11.03.2020. Prin urmare, în virtutea principiului disponibilității, instanța a apreciat că nu poate interveni peste voința acestuia și nu poate recalifica acțiunea în constatarea nulității absolute drept contestație la executare. Astfel, instanța a reținut că este lipsită de relevanță indicarea prevederilor art. 712 alin. (2) C. proc. civ. în cuprinsul cererii, întrucât solicitarea reclamantului nu privește anularea unor acte de executare, nu s-a indicat vreun număr al unui dosar de executare, iar obiectul cererii a fost clarificat fără echivoc prin precizările orale ale reclamantului.

Astfel, având în vedere obiectul cererii, instanța a constatat că reclamantul a sesizat Judecătoria Buzău, care este competentă teritorial conform art. 112 și art. 107 C. proc. civ., în condițiile în care trei dintre pârâți au sediul în Buzău, neavând, așadar, relevanță că există și alte instanțe competente teritoriale în raport de sediul celorlalți pârâți.

Totodată, Judecătoria Sector 1 București a reținut că prevederile art. 126 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, în condițiile în care, pe de-o parte, reclamantul și-a exprimat deja alegerea de competență în favoarea Judecătoriei Buzău, iar, pe de altă parte, nu a fost făcută dovada unei convenții a părților de alegere a competenței.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, secția Civilă, pentru următoarele argumente:

Obiectul demersului judiciar ce a stat la baza declanșării conflictului negativ de competență îl constituie cererea reclamantului A. prin care a solicitat, în temeiul art. 712 alin. (2) și art. 443 C. proc. civ., anularea facturii RAM nr. x/11.03.2020.

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Buzău și Judecătoria Sectorului 1 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prima făcând aplicarea dispozițiilor art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ. și reținând că domiciliul contestatorului este în București, iar a doua instanță reținând că, raportat la obiectul dosarului care este "anulare act autentic", competența este alternativă, iar reclamantul a învestit inițial Judecătoria Buzău.

Din lucrările și actele dosarului reiese că a fost atașat dosarul de executare silită nr. x/2021 aflat pe rolul B.E.J. G. .

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborate cu dispozițiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ. instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Astfel cum rezultă din înscrisurile dosarului și ale dosarului execuțional nr. x/2021 al B.E.J. G., Judecătoria Buzău – secția civilă este instanța care a încuviințat executarea silită împotriva debitorului A., prin încheierea 30 decembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021 .

Prin încheierea respectivă, instanța de executare a încuviințat executarea silită a mai multor facturi fiscale, printre care și factura nr. x/11.03.2020, ce face obiectul judecății, și a respins încuviințarea executării silite pentru o serie de alte facturi fiscale emise pe numele debitorului.

În atare condiții, potrivit dezlegărilor obligatorii date de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată în recurs în interesul legii, aplicabile mutatis mutandis în litigiul pendinte, s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Aplicând pentru identitate de raționament aceste statuări și în speța de față, se reține că în ceea ce privește competența de soluționare a contestației la executare, competența instanței de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviințare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanței de executare cu cereri sau incidente ulterioare circumscrise fazei executării silite, precum contestația la executare, cererea de suspendare a executării silite sau cererea de întoarcere a executării silite.

Cum cererea de încuviințare a executării silite pentru factura nr. x/11.03.2020 a fost admisă de Judecătoria Buzău, nefiind incidentă o ipoteză de excepție, în sensul art. 651 alin. (3) teza finală din C. proc. civ., care să justifice determinarea competenței în speță, în raport cu alte criterii, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare se va stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat executarea silită, și anume Judecătoria Buzău, secția Civilă ca instanță de executare.

Pentru argumentele prezentate, în aplicarea art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Inalta Curte urmează a stabili competența de solutionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, secția Civilă.